Într-o Dispoziție care a avut imediat un ecou... mediatic amplu se spune printre altele că presa trebuie să prezinte, când relatează despre epidemie, punctul de vedere al „autorităților publice competente” și să evite prezentarea propriilor opinii despre criză... Această din urmă prevedere, mai ales, a stârnit în mod firesc comentarii aprinse.
Numeroşi jurnalişti, chiar şi unii tradiţional mai inerţi când venea vorba despre consolidarea breslei în jurul unui pericol, nu au ezitat de această dată să-şi arate revolta. Unii au numit „stalinistă” ordonanţa. Alţii au decis că se instalează cenzura. Mulţi au remarcat că şeful de consiliu audiovizual moldovean ar acţiona în contrast cu ceea ce tocmai a recomandat organizaţia „Reporteri fără frontiere” când constata, în recentul său raport, că dacă în China nu ar fi fost cenzură, umanitatea s-ar fi putut probabil apăra mai bine de pandemie.
Dragoş Vicol, care s-a văzut nevoit să se apere în faţa avalanşei de critici, a explicat că a încercat să atenţioneze că lupta cu pandemia implică o diligenţă sporită în munca de jurnalist. Într-un interviu pe care ni l-a oferit, Vicol şi-a acuzat totodată criticii că, deliberat, s-au făcut să nu vadă sensul adevărat al spuselor sale:
„Să fie citit clar punctul nr 5: Pe perioada stării de urgenţă prezentatorii, moderatorii, redactorii vor renunţa unilateral la enunţarea şi favorizarea neavizată. Deci, spuneţi-vă opinia, prezentatorilor, moderatorilor şi redactorilor , dar asigurându-vă că ea este avizată, are fundamentată, are fond probatoriu, se bazează pe elemente veridice. Şi doi: Nu vă dedaţi la formarea liberei opinii arbitrare. Deci, formulaţi opinii, dar nu bazându-vă pe elemente arbitrare, ci pe elemente credibile şi care nu induc panica.”
Nadin Gogu, directoarea Centrului de Jurnalism Independent de la Chişinău care, la fel ca alte organizaţii de media şi-a pus semnătură astăzi pe o notă de protest în raport cu documentul semnat de şeful de consiliu, ne-a spus ulterior într-un interviu că speră ca acesta să-şi revizuiască decizia:
“Să modelăm o situaţie: un jurnalist află anumite informaţii şi sursele nu sunt oficiale, dar credibile. Potrivit lui Vicol, acel jurnalist trebuie să nu publice această ştire pentru că nu sunt surse oficiale. Dar noi putem să presupunem că autorităţile ar putea să nu ofere toată informaţia jurnaliştilor, din anumite considerente. Şi în aceste situaţii, ce să facă jurnaliştii? Să publice doar ceea ce spune autoritatea? Nu cred . Jurnaliştii trebuie să obţină informaţii din cât mai multe surse, sursele să fie credibile şi să informeze auditoriul despre ceea ce se întâmplă. Altfel vom fi informaţi din o singură sursă, unilateral, iar acesta nu este acces la informaţie.”
Şi preşedintele Igor Dodon, şi premierul Ion Chicu, şi ministra sănătăţii au arătat, de la începutul stării de urgenţă, multiple semne de supărare presei, cei trei reproşându-i în aproape fiecare apariţie publică că răspândeşte informaţii neverificate despre numărul de îmbolnăviri şi decese, ba chiar fabrică ştiri false şi seamănă panică.
În conferinţa sa de miercuri, premierul Chicu le spunea jurnaliştilor, cu alte cuvinte, cam tot aceea ce a scris Dragoş Vicol în unul din punctele recentei ordonanţe: "Noi nu intenționăm să restricționăm accesul populației la informație, nu intenționăm să limităm libertatea presei... Dar vin cu un apel suplimentar către instituțiile media, către presa care difuzează informația. Faceți, vă rog, un efort înainte de a difuza informația - verificați-o la Ministerul Sănătății...”
Revolta din mediul ziariştilor l-a făcut, pe de altă parte, pe Igor Dodon să se disocieze de măsura şefului de consiliu, acesta spunând miercuri seară într-o emisiune la postul public de televiziune că, deşi lupta cu ştirile false pe timp de pandemie e importantă, ordonanţa ar fi inoportună.
În interviul pe care ni l-a oferit, Dragoş Vicol a sugerat totuşi că nu vede de ce ar fi nevoie să-şi redacteze ordonanţa: „Noi în această perioadă avem nevoie de consolidarea opiniei în societate şi îndrăznesc să spun unice. Pentru că autorităţile publice centrale deţin întreaga informaţie. Cu tot respectul faţă de medicii calificaţi, savanţii, specialiștii, dar nu deţin ei informaţia completă, pentru că nu sunt cu mâna pe puls, este stare de urgenţă. În orice altă situaţie oricine ar putea intra chiar şi pe un teren speculativ, cu condiţia că vor să pună presiune pe autorităţi. Dar acum nu este cazul să se pună presiune pe autoprităţi. Noi nu trebuie să fim acum pro-guvernare dau anti-guvernare, trebuie să vedem care este conjuctrua ca să depăşim această situaţie.”
Aproape de la declanşarea stării de urgenţă, unele instituţii şi organizaţii de presă de la Chişinău şi-au făcut cunoscute mai multe pretenţii faţă de autorităţi, printre ele faptul că acestea nu ar da informaţii complete şi relevante despre pandemie, numărul şi proporţia focarelor, gradul de infectare al doctorilor, dotarea spitalelor şi protecţia cadrelor medicale. La aceste pretenţii subscriu şi mulţi analişti, care cred că dacă presa s-ar limita la informaţiile obţinute din surse oficiale, care la părerea acestora este deliberat cosmetizată, populaţia ar trăi sentimentul unei „siguranţe false” şi ar contribui mai mult la infectare.
