În ultima zi a summitului din Germania, liderii principalelor 7 democrații avansate din lume au ajuns la un acord privind plafonarea prețului la petrol: vizează pentru moment numai petrolul produs de Rusia, nu producția globală, cum propunea luni Franța.
Se știa de câteva zile, de la summitul Uniunii Europene de săptămâna trecută, că există un consens între aliații occidentali privind limitarea veniturilor pe care Rusia le obține din vânzarea de carburanți. Ce nu se știe însă nici astăzi este cum va fi aplicată practic această măsură.
Acordul la care au ajuns țările din G7 este, în primul rând, o reflectare a frustrării că diversele sancțiuni impuse până acum asupra exporturilor rusești de energie, fie că este vorba de cărbune sau petrol (gazul încă nu intră în discuție), nu au redus veniturile Moscovei. Au avut însă efectul contrar, acela de a împinge prețul energiei, și așa scumpă după pandemia de coronavirus, la cote istorice. Cu rezultatul nedorit că Rusia câștigă și mai mult din exportul de energie, ceea ce-i permite să continue nestingherită, financiar vorbind, războiul din Ucraina. Energia scumpă alimentează totodată inflația, care crește cu o viteză alarmantă în multe țări.
Consens G7
În comunicatul lor final, liderii G7 au recunoscut că va fi dificil să plafoneze numai prețul petrolului rusesc, motiv pentru care au cerut „țărilor care au viziuni comune” cu ale Occidentului, când vine vorba de războiul din Ucraina, să li se alăture în eforturile de a limita câștigurile Moscovei.
În linii mari, e vorba despre mecanismul de plafonare propus de America: ar putea fi interzise „serviciile” care fac posibil transportul țițeiului rusesc și al produselor petroliere rusești pe mare, dacă au fost vândute peste un anumit preț „plafonat” de achiziție. Dar cum și cine va decide acest preț nu este clar.
Țările „cele mai vulnerabile”, se mai arată în comunicatul final, vor fi protejate iar accesul lor la sursele de energie, inclusiv din Rusia, nu va fi limitat.
Luni, Franța venise cu o propunere radicală, care i-a luat prin surprindere pe partenerii din G7, și anume ca prețul petrolului în general, indiferent de sursă, să fie plafonat, remarcă publicația Politico.
Pentru moment, propunerea franceză nu se regăsește în comunicatul final al G7.
Ce spune/spunea planul francez
Cum nu se mulțumește cu o plafonare numai a prețului pentru țițeiul rusesc, Macron a lansat o propunere alternativă tentantă, la prima vedere: un plafon mondial al prețurilor petrolului care ar necesita însă cooperarea sau constrângerea furnizorilor importanți, inclusiv țări precum Statele Unite sau Arabia Saudită și Nigeria care aparțin cartelului producătorilor OPEC.
Un oficial al președinției franceze a explicat că ideea pe care o susține Parisul este „aceea a moderării prețurilor printr-o echilibrare mai bună a pieței, ceea ce implică și o potențială creștere a producției, a ofertei. Acest lucru trebuie făcut într-o manieră concertată cu principalii cumpărători și cu țările producătoare”.
Nu ar fi o premieră, s-a mai recurs la această metodă în anii 1970 ai secolului trecut, în timpul primei crize a petrolului provocată de OPEC.
John Kirton, profesor de științe politice la Universitatea din Toronto și directorul grupului de experți G7, atrage atenția că o astfel de intervenție „brutală” a statelor în mecanismele pieței libere are puține șanse de succes. Numai dacă „marile puteri occidentale ar fi dispuse să pună pe piață mari cantități de petrol din rezervele lor strategice și/sau să permită unor țări precum Venezuela, Libia sau Iranul să producă și să exporte mai mult”.
Un astfel de efort global ar putea reduce eventual prețul la carburanți, remarcă și Annika Mildner, directoarea Institutului Aspen Germania, dar contrazice alt țel declarat al Occidentului, de a reduce dependența de energia fosilă, pentru a limita efectele schimbărilor climatice.
