A trecut un an de la stingerea din viata a unui autentic om politic american. Pentru regretatul senator din Arizona, a fi republican nu insemna o simpla afiliere de partid. Era vorba de un angajament vital in favoarea principiilor care au fondat aceasta Republica numita Statele Unite ale Americii. La nivelul ultim si esential, John McCain credea in dialog si bipartizanat. Nu-si suspecta si nu-si acuza criticii ca ar fi „lipsiti de loialitate pentru America”. Nu se deda logoreilor resentimentare. Detesta demagogia populista.
Ca si tatal sau, amitralul McCain, John si-a dedicat viata apararii libertatii. Nu doar prin vorbe, dar si prin fapte. Ca pilot in timpul razboiului din Vietnam, McCain probat curaj, altruism si un acut simt al responsabilitatii. Am vazut documentarul prezentat pe canalul public al televiziunii americane anul trecut si am fost in mod special miscat de imaginile din perioada cand McCain a fost prizonier de razboi in Vietnamul de Nord. I s-au oferit cai de scapare din acel infern. N-a acceptat sa-si pateze constiinta, stia ca propaganda comunista va exploata orice concesie a sa pentru a-si disemina minciunile.
A revenit in tara, a pornit pe drumul atat de riscant al politicii. A fi pilot militar insemna sa-ti risti permanent viata. In razboi, departajarile erau limpezi. Stiai pe cine te poti bizui, aveai o idee precisa de ce esti acolo. John McCain si-a construit o imagine politica corespunzand cat mai mult valorilor sale: onoare, cinste, civilitate, demnitate, incredere, transparenta. Capitalul sau politic a crescut enorm de-a lungul anilor tocmai pentru ca senatorul McCain devenise simbolul unei intransgențe realiste. Ori, altfel spus, al unui realism intransigent la nivelul loialitatilor definitorii.
Nu suporta extremismul, era revoltat de orice umilea omul, dincolo de rasa, gen, clasa etc. Nu vreau sa-l idealizez, a fost uneori gata sa accepte compromisuri care i-au derutat si frustrat pe admiratorii sai. Nu cred ca ideea parteneriatului cu Sarah Palin in alegerile din 2008 a fost una fericita. Am spus-o atunci, o spun si acum. Eram la Newseum din Washington cu Mary si Adam. Era ziua lui de nastere. Era si ziua lui John McCain. Pe un ecran enorm senatorul anunta noul tichet republican. Destul de repede au iesit la suprafata teme care, fara indoiala, il diferentiau pe senatorul din Arizona de partenera sa electorala. John McCain detesta stridentele de orice fel. La o intalnire cu alegatorii, auzind o referinta la alegatiile calomnioase despre Barack Obama, McCain a avut o reactie de o exemplara claritate morala. Din pacate, lectia sa nu a fost insusita de unii care, peste ani, vor da tonul in campaniile populismului resentimentar, vehement si xenofob.
Cartea preferata a lui John McCain a fost „Pentru cine bat clopotele” de Hemingway. S-a proiectat in Robert Jordan, patriotul american ajuns in Spania Razbiului Civil pentru a apara Republica. Spre deosebire de atatia altii, John McCain nu avea nevoie sa exhibe un anticomunism de parada. Tocmai de aceea, nu s-a ferit sa recunoasca dreptul la optiuni ideologice si politice diferite cata vreme acestea nu atenteaza la fundamentele democratiei. A mers in Vietnamul unificat. Stia ca este un regim dictatorial, a incercat sa contribuie, pe cat posibil, la liberalizarea sa.
L-am intalnit o singura data direct pe John McCain. Era la Ambasda Poloniei din Washington, se lansa cartea despre Gulag de Anne Applebaum. Senatorul a vorbit liber, a explicat ce este totalitarismul si de ce avem obligatia morala sa-i tinem piept. L-am ascutat cu mare atentie, era deopotriva o analiza si o profesiune de credinta. John McCain este azi in lumea dreptilor. Ideile sale vor continua sa ne inspire pe cei care credem, asemeni lui, in primatul ratiunii asupra tribalismelor ruinatoare.
