Linkuri accesibilitate

Separăm gunoaiele… La ce bun?


Tomberoane.
Tomberoane.

Kafka otdîhaiet, vorba unui vecin de-al meu.

Separăm gunoaiele… La ce bun?
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:09 0:00
Link direct

Un prieten de-al meu mi-a povestit o chestie tragică şi comică deopotrivă. Multă vreme s-a bucurat el că în curtea blocului erau mai multe tomberoane, că poate separa gunoaiele, că poate arunca sticla în pubela pentru sticlă, că poate arunca hîrtia în pubela pentru hîrtie. Omul trăia ani de zile cu sentimentul că face un lucru bun pentru patrie, că – separînd gunoaiele – face patria mai curată. Frumos sentiment, stimaţi ascultători, nu-i aşa?

Ei bine, într-o zi amicul meu a ieşit în curte în timp ce venise autospeciala să ia gunoaiele şi…. a rămas tablou. Omul a văzut cum gunoierii aruncau în autospecială gunoaiele separate de locatari, formînd în amestec indiscernabil în maşină, un tutti frutti halucinant. „Păi, la ce bun am tot separat noi gunoaiele, dacă ele sunt amestecate în măruntaiele autospecialei?” a avut o revelaţie amicul şi a simţit cum i se strecoară în suflet o amărăciune rîncedă. Rezulta că tot efortul lui fusese apă de ploaie. Şi nu numai al lui, ci şi al multor locatari-vecini. Mare dramă, mare decepţie! Dar, fireşte, cazul are şi o faţetă grotescă, absurdă, comică.

Vasăzică, pui în curţile oamenilor tomberoane pentru hîrtie, sticlă, resturi de mîncare, plasticuri, ca ulterior să le arunci împreună pe toate în burta maşinii şi apoi în solul patriei. Kafka otdîhaiet, vorba unui vecin de-al meu. Nu ştiu ce s-ar putea face, dar e limpede că de acum încolo amicul meu va renunţa la o obişnuinţă care îi umplea pieptul de mîndrie.

XS
SM
MD
LG