Un grup de medici și avocați din mai multe țări, însă care beneficiază de sprijinul activ al guvernului de la Belgrad, au anunțat că vor da în judecată NATO în fața Tribunalului de la Haga pentru bombardamentele din 1999, care au dus în cele din urmă la independența Kosovo, deoarece mulți experți afirmă că în acele bombardamente a fost folosit uraniu sărăcit.
Avocați și medici din țări ale UE, Rusia, China, India, Turcia și Serbia se pregătesc să dea în judecată cele 19 țări din NATO care au format alianța ce a participat în 1999 la bombardarea Iugoslaviei, compusă atunci din Serbia și Muntenegru.
Echipa de experți afirmă, sprijinindu-se parțial chiar pe documente NATO, că forțele NATO au folosit atunci între 10 și 15 tone de uraniu sărăcit, un deșeu recuperat din instalațiile de îmbogǎțire a uraniului natural și care e folosit pentru proiectile perforante.
Experții sprijiniți de Belgrad afirmă că bombardamentele din Serbia și Muntenegru au dus la un “dezastru ecologic major” care a afectat sănătatea a mii de oameni din regiune.
Plângerea va cere ca cele 19 țări din NATO care au participat la alianța ad-hoc de atunci să fie obligate să plătească compensații pentru “daunele financiare și non-financiare” și să le asigure tratament medical celor presupuși a fi atinși de cancer din cauza bombardamentelor de atunci.
NATO a lansat campania de bombardare a Iugoslaviei pe 24 martie 1999, fără a fi primit un mandat clar din partea Consiliului de Securitate ONU. Campania a fost lansată după ce președintele iugoslav, mort de atunci în detenție la Haga, Slobodan Miloșevici, a refuzat să semneze un acord de pace ce ar fi pus capăt înfruntărilor dintre armata iugoslavă și rebelii albanezi din Kosovo care căutau să obțină independența provinciei.
Când Miloșevici a cedat, 78 de zile mai târziu, bombardamentele NATO făcuseră circa 500 de morți, potrivit organizației non-guvernamentale Human Rights Watch.
Cu toate acestea, experți independenți sunt de părere că inițiativa legală sprijnită de Serbia are foarte puține șanse de reușită, sau chiar deloc.
Dezbaterile ar putea să se ducă în jurul unui singur punct. Folosirea uraniului sărăcit în muniția militară este legală potrivit dreptului internațional, însă limitată de anumite reglementări stricte. Tribunalul internațional pentru Crimele de Război al ONU a precizat deja că muniția respectivă poate fi folosită, însă potrivit unei legi a proporționalității, și anume: daunele produse prin folosirea ei nu trebuie să depășească avantajul militar căutat de atac.
Experții care depun plângerea ar trebui așadar să poată dovedi că folosirea uraniului sărăcit a fost atât de masivă încât a depășit limita legalității, producând un dezastru ecologic și uman. A dovedi asta ar putea fi foarte dificil.
Un raport NATO din anul 2000, care analizează folosirea uraniului sărăcit, admite folosirea a circa 10 tone de asemenea muniții în Iugoslavia în 1999, comparat însă cu 300 de tone în războiul din Irak din 1990–1991.
Tribunalul de la Haga a căutat inițial să se autosesizeze în cazul Iugoslaviei, însă a abandonat din lipsă de dovezi.
Ironia face că Muntenegru, care atunci era parte din Iugoslavia și a fost bombardat alături de Serbia, este astăzi al 29-lea membru al NATO.
Țările care dispun de cele mai mari cantități de uraniu îmbogățit sunt SUA și Rusia, cu câte aproape o jumătate de milion de tone fiecare.
