Rusia și Ucraina au oferit detalii despre o nouă înțelegere pe cinci ani privind transportul gazelor rusești în Europa prin Ucraina, încheiat vineri, 20 decembrie, în cursul negocierilor de la Berlin, mediate de Uniunea Europeană. R.Moldova era una din țările care ar fi fost direct afectată de întreruprea tranzitului, motiv pentru care guvernul, guvernele din acest an, au făcut eforturi să pună la punct planuri alternative pentru alimentarea pe timpul iernio. Care sunt cestea si sunt ele funcționale? Liliana Barbăroșie în dialog cu Sergiu Tofilat, expert în probleme de energie la comunitatea „Watch Dog”.
Sergiu Tofilat: „Situația a fost clarificată, n-o să rămânem fără gaz în iarnă. Deci, noi avem la moment trei opțiuni cum putem să primim gaze: este varianta clasică – de la sursa de gaz din Rusia, prin gazoductele din Ucraina către R. Moldova. A doua variantă de unde putem primi gaz îi pe același gazoduct transbalcanic și dacă gazul circulă pe direcția Rusia, Ucraina, Moldova, România spre Balcani - de asta se și numește gazoduct transbalcanic -, cu același succes gazul poate să circule pe direcție inversă - din Turcia, Bulgaria, România, Ucraina, R. Moldova. Doar că urma să fie efectuate anumite lucrări de modernizare pentru a putea pompa gazul pe direcție inversă și a-l măsura. Lucrările au fost făcute deja. Noi vom primi gaz prin gazoductul Turkish Stream, de asemenea, gaz rusesc. Gazoductul vine pe teritoriul Turciei și intră în Bulgaria, el e conectat cu gazoductul transbalcanic prin care astăzi merge tranzitul gazelor. Mai departe, gazul ajunge pe teritoriul Bulgariei, după care vine în România, la stațiile Isaccea și Orlovca, asta-i la granița României cu Ucraina, el se măsoară și ajunge după aia în R. Moldova. Deci, toate întrebările au fost deja clarificate. Oficial, gazoductul Turkish Stream va fi lansat pe 8 ianuarie, numai că el deja este plin cu gaz, este funcționabil și nu depinde de momentul în care va fi tăiată panglica, el deja este funcțional și asta e bine.”
Europa Liberă: Asta înseamnă că săptămâna ceea despre care vorbeați mai devreme dintre 1 și 8 ianuarie, săptămâna aceea se poate miza că, dacă intervine ceva, se poate lua gaz de acolo?
Sergiu Tofilat: „Exact, da. Așadar, avem variantă de rezervă. Mai departe, ANRE-ul din România a modificat trei acte normative ca să poată fi stabilit tariful pentru transportul gazului în regim bidirecțional. Până acum, mergea dinspre Moldova spre România și în Bulgaria, trebuia modificată metodologia de calcul și încă câteva acte normative, codul rețelelor, ca să poată fi transportat gazul invers, în altă direcție, din Bulgaria spre România, Ucraina, Moldova. Aceste acte la fel au fost aprobate deja și sunt publicate în Monitorul Oficial din România. Întrebarea asta la fel a fost soluționată. Referitor la neînțelegerile cu măsurarea gazelor, în România este stație de măsurare la Isaccea, în Ucraina este la Orlovca. Țările au diferite abordări cu privire la măsurarea gazelor, dar și această întrebare a fost clarificată. Deci, gazoductul este pe deplin funcțional. În Bulgaria, la stația Kardam-Negru Vodă-1 au fost rezervate capacități de transport pentru luna ianuarie, adică cel puțin pentru luna ianuarie noi avem aproape 485 de milioane de metri cubi de gaz rezervate de traideri, de cei care vor vinde gaz în Moldova și Ucraina.
Noi vorbim de vreo 16 milioane de metri cubi de gaz zilnic, ceea ce acoperă pe deplin necesitățile R. Moldova, ale regiunii transnistrene și ale Ucrainei, adică ale regiunii Odesa din Ucraina, pentru că ei tot nu au altă sursă. Astfel, pe luna ianuarie noi avem deja rezervată capacitatea de transport a gazelor.”
Europa Liberă: De ce a avut nevoie guvernul totuși de angajamentul acesta de creditare cu BERD, despre care multă lume zice că e în condiții dezavantajoase, că au fost făcute publice de către Ministerul Finanțelor condițiile acestei creditări și acolo plătești chiar dacă accesezi sau nu accesezi creditul?
Sergiu Tofilat: „Asta-i varianta a treia, dacă nu lucrează nici tranzitul prin Ucraina, nici reversul prin Turkish Stream. Doar încă o mică completare la varianta a doua, cu reversul – indiferent prin care direcție va veni gazul, toate trei opțiuni, R. Moldova trebuie să aibă contract de interoperabilitate de transport al gazelor cu operatorul din Ucraina. Secretariatul Comunității Energetice a certificat operatorul din Ucraina, deci s-a exclus și această problemă și urmează ANRE-ul ucrainean să licențieze compania și să stabilească tariful de transport, care va fi la fel inclus în prețul de livrare a gazului către R. Moldova, adică câteva zile va mai dura și acest lucru, după care putem semna contractul. Deci, oricum și pe partea asta suntem asigurați.”
Europa Liberă: Și atunci, Guvernul de ce a avut nevoie de acest credit BERD?
Sergiu Tofilat: „Varianta a treia este prin gazoductul de nord – ACB (Ananiev-Cernăuți-Bogoroceni), să putem aduce gaz din depozitele de gaz din Ucraina pentru nordul și centrul țării – Bălți și Chișinău.”
Europa Liberă: În caz că...
Sergiu Tofilat: „În caz dacă nu va fi... Deci, varianta cu reversul gazului nu era prevăzută și, practic, s-a soluționat pe ultima sută de metri. Acum două luni, nimeni nu credea că reversul va fi funcțional începând cu 1 ianuarie. Deja întrebarea-i clarificată, dar oricum ar fi bine să avem o variantă de rezervă. Varianta de rezervă pe care a prevăzut-o guvernul este ca să putem procura gaz din depozitele de gaz ucrainene, să-l aducem în Moldova și cel puțin să acoperim necesitățile nordului și centrului țării. În primul rând, trebuie să înțelegem că în depozitele de gaz din Ucraina sunt 20 de miliarde de metri cubi de gaze, ele nu aparțin totalmente furnizorului din Ucraina, Naftogaz; sunt și traideri europeni care-și țin gazul în depozitele din Ucraina. Deci, trebuie făcută o licitație să vedem cine este gata să livreze gaze R. Moldova. Moldova-Gaz nu are nici posibilități financiare. Având datorii de 7,5 miliarde, ce bancă o să-i ofere credit? Nimeni. Deci, Moldova-Gaz nu are posibilitate financiară.
Naftogaz în numele R. Moldova va desfășura acest tender.
Este compania de stat Energocom, care la fel are licență să importe energie electrică și gaze. Guvernul a decis să selecteze Energocom-ul, ca el să intre în relații contractuale și să procure acest gaz. Energocom-ul nu este certificat și nimeni n-o să-i ofere gaze. El nu poate organiza astfel de licitații, de aceea s-a adresat la Naftogaz, care-i furnizor de gaze în Ucraina, ei deja lucrează cu importul gazelor din UE și, practic, Naftogaz în numele R. Moldova va desfășura acest tender.
Mai departe, gazul acela îl primește Energocom-ul, dar el nu are contracte cu consumatorii finali. Cine are? Moldova-Gaz. Respectiv, Energocom trebuie să dea gazul ista la Moldova-Gaz, Moldova-Gaz îl vinde, încasează banii și aici există riscul ca Moldova-Gaz să nu se achite mai departe cu Energocom, ca noi să plătim gazul din Ucraina, dar să transfere banii ăștia pentru achitarea datoriilor la Gazprom. Întrebarea aceasta la fel este clarificată, deci, dispoziția de plată o semnează directorul Moldova-Gaz.
Este vreo decizie a Arbitrajului din Rusia, recunoscută de instanțele de judecată din Moldova?
Având în vedere faptul că Gazprom anual se adresează în Arbitrajului din Moscova să confirme datoriile Moldova-Gaz pe gazul livrat cu trei ani în urmă, întrucât gazul din Rusia a ieșit, dar banii nu au venit și Gazprom-ul are nevoie de o hârtiuță să se ducă la autoritățile fiscale din Rusia, să confirme că într-adevăr nu au primit banii. Eu am formulat întrebarea: este vreo decizie a Arbitrajului din Rusia, recunoscută de instanțele de judecată din Moldova? Și dl Ceban mi-a spus că nu există, pentru că altfel, dacă exista lucrul acesta, puteam să ne trezim cu executorul judecătoresc, care să pună sechestru pe conturile Moldova-Gaz și banii să-i ia nu pentru Naftogaz, dar pentru Gazprom.
Și atunci, noi ar fi trebuit să convertim garanția pe care o oferă guvernul, acele 50 de milioane de dolari să le convertim în datorie de stat și s-o punem iarăși pe spatele consumatorului. Deci, acest risc deja nu există.”
Europa Liberă: Recapitulăm, dle Tofilat.
Sergiu Tofilat: „Recapitulăm.”
Europa Liberă: Avem trei opțiuni, toate funcționale la ora actuală?
Sergiu Tofilat: „Nu sunt toate trei funcționale, deci varianta clasică este prin gazoductele din Ucraina și aici noi depindem de negocierile dintre Rusia și Ucraina pe contractul de tranzit. Varianta de rezervă este reversul, la fel gaz rusesc venit prin gazoductul transbalcanic, deja pe direcția: Turcia, Bulgaria, Ucraina, România, R. Moldova. Această variantă este funcțională și cel puțin pentru luna ianuarie capacitățile de transportare în Bulgaria au fost rezervate. A treia variantă, dacă nu lucrează nici prima, nici a doua, este din depozitele de gaz din Ucraina. Ea nu satisface necesitățile întregii țări, sudul în situația asta va rămâne fără gaze. Această variantă este funcțională.”
Europa Liberă: Cine trebuie să-și asume laurii, pentru că, iată, de data aceasta, spre deosebire de 2006, când o criză energetică găsea nepregătită toată regiunea, iată de data aceasta eventualitatea unei crize energetice găsește pregătită toată lumea?
A fost un efort comun și al guvernului Maiei Sandu, și al guvernului actual, mai ales al noii conduceri de la Moldova-Gaz.
Sergiu Tofilat: „A fost un efort comun și al guvernului Maiei Sandu, și al guvernului actual, mai ales al noii conduceri de la Moldova-Gaz. Și eu mă bucur că în urma acelui video pe care noi l-am publicat cu întrebările pe care le-am formulat am stimulat deschiderea comunicării între noi, comunitatea de experți și noua conducere de la Moldova-Gaz. Acest vacuum de informație...”
Europa Liberă: Nu Ucraina, nu Uniunea Europeană?
Sergiu Tofilat: „Bine, au fost și probleme care nu depind de R. Moldova, putem să avem noi cea mai bună guvernare, dar în momentul în care Bulgaria trebuie să facă investiții, Ucraina, România asta nu depinde de noi. Deci, acolo la fel au fost depuse eforturi de guvernele acestor țări, inclusiv cu implicarea Comisiei Europene pentru a nu lăsa R. Moldova și sudul Ucrainei fără gaze. Practic a fost un efort comun al mai multor țări.”
Europa Liberă: Ziceați că, două luni mai devreme, nimeni nu credea că reversul pe ruta transbalcanică ar putea fi funcțional la 1 ianuarie. Cum s-a întâmplat că s-a reușit?
Sergiu Tofilat: „Din ceea ce cunoaștem noi, a fost o ședință la Bruxelles, unde toate părțile – Bulgaria, România, Ucraina, România, R. Moldova – au discutat că este nevoie de a găsi o soluție pentru a face acele modernizări și aceasta a deblocat situația. A fost un efort comun, inclusiv cu medierea din partea Comisiei Europene.”
Europa Liberă: Zilele trecute, directorul Secretariatului Comunității Energetice declara în Parlamentul R. Moldova că, în caz de criză, R. Moldova este cea mai vulnerabilă țară din regiune. Cum s-a ajuns aici, dle Tofilat?
Sergiu Tofilat: „S-a ajuns, pentru că din perioada sovietică, hai să zicem așa, de la momentul independenței R. Moldova toate guvernările nu au întreprins nicio măsură pentru a diversifica sursele de aprovizionare cu gaze pe care le avem noi.”
Europa Liberă: Haideți să ne uităm un pic mai încoace. Iată, uitați-vă, în 2006, a fost acea criză, s-a oprit gazul, multe țări au avut de suferit. Ce a făcut de atunci Ucraina, ce a făcut de atunci Uniunea Europeană? Ce au făcut alte state? Și ce a făcut R. Moldova?
Sergiu Tofilat: „De fapt, putem să începem încă mai devreme. Mie îmi place foarte mult un articol din anul 2000, care se intitulează «Молдова сдалась» („Moldova a capitulat”). Atunci, Gazprom-ul a sistat livrarea gazelor și a condiționat că Moldova trebuie să achite datoria la gaz, care era atunci de 200 de milioane de dolari, să plătească gazul în avans și să nu mai admită alți furnizori de gaze în Moldova.
În șapte ani de zile de lucru intensiv s-a schimbat o frază. Iată asta a fost atitudinea guvernelor de până acum.
Tot atunci, în 2000, a apărut Strategia energetică a R. Moldova până în 2010 și în strategie guvernul s-a preocupat că noi depindem de un singur furnizor și ar fi bine să avem mai mulți, să putem lua din România gaz, din piața UE, în strategie au introdus o prevedere: „guvernul va întreprinde măsuri pentru a interconecta piața de gaze a Moldovei cu cea din România”.
Au trecut șapte ani, în anul 2007 s-a aprobat altă strategie energetică până în anul 2020 și în loc de fraza „vom întreprinde măsuri”, au scris „vom întreprinde pași”, adică
Europa Liberă: Dar din 2006 până acum s-au făcut eforturi pentru a construi acest gazoduct, mai întâi de la Iași până la Ungheni, acum se construiește de la Ungheni la Chișinău. Lucrurile acestea se mișcă foarte greu, dar mai există și semne de întrebare dacă e sau nu o alternativă. Vreau răspunsul de la Dvs.: e sau nu o alternativă? Și de ce nu-i funcțională? Și ce ar fi schimbat?
Sergiu Tofilat: „În principiu, unica posibilitate ca noi să putem acoperi tot consumul de gaze al Moldovei este prin revers. Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău nu acoperă totalmente necesitățile R. Moldova. Oricum, sudul nu-l putem acoperi.”
Europa Liberă: Deci, e o opțiune anume pentru sud?
Sergiu Tofilat: „Tehnic, da, el evident că întărește securitatea energetică a statului, dar pentru sud unica opțiune este reversul.”
Europa Liberă: Dacă ar fi acum în funcțiune această opțiune, ea ar rezolva parțial?
Sergiu Tofilat: „Ea, în primul rând, ar asigura vestul și centrul R. Moldova. Cel mai mare consumator este Chișinăul.”
Europa Liberă: Ce s-a întâmplat? De ce nu-i gata?
Sergiu Tofilat: „De ce nu-i gata? Trebuie să întrebăm guvernele care au fost până acum.”
Europa Liberă: Iar părerea Dvs.?
Le era comod guvernelor să mențină dependența de Federația Rusă, din simplul motiv că Gazprom-ul închidea ochii la fraudele care aveau loc la Moldova-Gaz,
Sergiu Tofilat: „Părerea mea este că le era comod guvernelor să mențină statu-quo-ul, să mențină situația asta, dependența de Federația Rusă, din simplul motiv că Gazprom-ul închidea ochii la fraudele care aveau loc la Moldova-Gaz, la achiziția de energie din regiunea transnistreană prin firme-căpușă, guvernele noastre aveau dividende financiare, se hrăneau din Moldova-Gaz și din schemele cu energia, cu metalul, din aceste subsidii de gaz care ajunge în Transnistria și toate părțile erau fericite. Deci, Rusia corupea elitele politice din Moldova, ca să mențină finanțarea Transnistriei, să medieze acest conflict, să-și asume rolul de mediator și să păstreze controlul, influența în regiune.”
Europa Liberă: Vorbiți la trecut totuși despre asta. Nu trebuie să vorbiți la prezent, pentru că s-a rezolvat acum o criză, cât de cât Moldova este pregătită, dar nu a scăpat de această dependență de gazele rusești?
Sergiu Tofilat: „De acord, nu a scăpat. La momentul actual, noi deja avem poziții mult mai bune de negocieri.
Dacă noi putem primi gaze în regim revers prin acest gazoduct transbalcanic, în principiu, avem acces la terminalele de gaz și petrol lichefiat din Turcia, la gazul de Azerbaidjan, pentru că este dat în exploatare gazoductul transanatolian, TANAP, care vine din Azerbaidjan prin Turcia și intră în Europa, astfel noi avem acces și la gazul din Azerbaidjan. Mai sunt acum terminale în construcție în Croația, în Grecia, deci, în principiu, noi am putea diversifica furnizorii de gaz și să nu mai depindem de Gazprom.”
Europa Liberă: Rusia s-a opus cumva la toată treaba asta, ca să nu obținem acest acces?
Sergiu Tofilat: „Practic, ei nu aveau de ales. Cu Ucraina ei nu se puteau înțelege. Respectiv era riscul să ne lase fără gaze. Având în vedere faptul că dl Dodon este într-un fel loial puterii de la Kremlin, probabil au acceptat să ne ofere accesul la alți furnizori de gaze. Evident că cea mai ieftină soluție la momentul de față rămâne Gazprom-ul, care își asumă toate costurile de transportare a acestui gaz prin orice direcție.”
Europa Liberă: Dacă era în funcțiune opțiunea gaz din România prin acea conductă, putem spune că am scăpat și mai mult de dependența de Federația Rusă?
Sergiu Tofilat: „Putem, evident. Oricum, noi avem o mare constrângere, fiindcă 68-70 la sută din consumul de electricitate este produs la Centrala Termoelectrică Moldovenească din regiunea transnistreană, care nu lucrează fără gaz gratuit.
Noi ne interconectăm cu piața energetică din România, ca să putem aduce energie electrică și atunci putem deja vorbi despre soluționarea și conflictului transnistrean
Deci, noi în continuare acumulăm datorii la gaz. Dacă vrem să rezolvăm această problemă, fie această centrală începe a achita pe deplin costul gazului și asta înseamnă pentru noi o scumpire a energiei electrice, fie noi ne interconectăm cu piața energetică din România, ca să putem aduce energie electrică din România și atunci putem deja vorbi despre soluționarea și conflictului transnistrean; vor să primească gaz, ei trebuie să-l achite. Vrea Moscova să le dea gaz gratuit, n-au decât să semneze ei contractul. Cel puțin, acum am rupt dependența de Gazprom și putem aborda subiectul cu livrarea gazelor în regiunea transnistreană. Acum există condiții.
Cel puțin acum noi nu mai depindem de regiunea transnistreană în sensul în care gazul nu mai trece prin conductele lor și ei ne pot lăsa fără gaz.
Da, eu înțeleg că întrebarea este în sfera politicului, trebuie să existe o decizie politică de reglementare a situației, dar noi putem deja formula întrebări concrete. Dacă politicienii spun că nu-i posibil, nu pot ei, nu știu cum, OK, dar sarcina noastră e să formulăm întrebări.
Cel puțin acum noi nu mai depindem de regiunea transnistreană în sensul în care gazul nu mai trece prin conductele lor și ei ne pot lăsa fără gaz. Nu! Rămâne în continuare problema cu livrarea de energie electrică, dar și asta poate fi soluționată.”
Europa Liberă: Și de la 1 ianuarie toate lucrurile astea se întâmplă doar dacă nu primim prin formula tradițională?
Sergiu Tofilat: „Oricum, dacă vorbim de problema legată de livrarea gazelor în Transnistria, indiferent pe unde o să vină gazul, noi avem posibilitatea să negociem de la egal la egal cu Gazprom. Repet, este o decizie politică, dar pe noi nu ne mai aranjează situația în care Transnistria nu plătește pentru gaz. Asta-i una. Noi în continuare suntem dependenți de livrările de energie electrică, care vine din Transnistria, asta-i constrângere.
Ca să rezolvăm asta, ori îi impunem pe dânșii să achite pe deplin gazul - și asta înseamnă scumpirea energiei electrice pentru consumatorii din Moldova -, ori construim linii de interconexiune cu România. Altă soluție nu există, dar în situația asta Transnistria nu va mai primi gaz gratuit, cel puțin nu ne vom asuma noi datoria asta. Vrea Gazprom-ul să le dea gaz gratuit, n-are decât, semnează contract cu operatorul din Transnistria și să fie sănătoși. Las’ să-și asume Rusia finanțarea regimului separatist. De ce noi, prin Moldova-Gaz, să legalizăm această finanțare?”
Europa Liberă: Ceea ce nu a reușit guvernul, și revin acum la ce spunea directorul Secretariatului Comunității Energetice zilele trecute în parlament, ceea ce nu a reușit R. Moldova e să restructureze compania aceasta Moldova-Gaz. Și am auzit opoziția zicând că această nereușită ar putea costa Moldova foarte scump, pentru că e un angajament în fața comunității europene și pentru faptul că nu a fost respectat s-ar putea să nu vină banii Uniunii Europene sau ar fi unul din motive din care să nu vină banii. Ba mai mult, Comunitatea Energetică ar fi în drept acum să aplice sancțiuni?
Vânzarea gazului și administrarea infrastructurii sunt două servicii separate și ele trebuie divizate. Lucrul acesta nu s-a reușit.
Sergiu Tofilat: „Da, exact! R. Moldova a avut angajamentul să facă separarea activităților Moldova-Gaz până la 31 decembrie 2019. Asta înseamnă că dacă tu vrei să vinzi gaz, nu ai dreptul să fii proprietar la rețelele de gaz, dacă vrei să administrezi rețelele de gaz, nu ai dreptul să vinzi gaz sau să ai contracte cu consumatorii. Vânzarea gazului și administrarea infrastructurii sunt două servicii separate și ele trebuie divizate. Lucrul acesta nu s-a reușit. Evident că în primul rând trebuie pornit de la un plan de acțiuni, și anume ce trebuie să facă Moldova-Gaz ca să separe într-adevăr aceste activități.”
Europa Liberă: De ce nu s-a reușit?
Sergiu Tofilat: „Este datoria la gaz care continuă să se acumuleze. Sunt gazoductele din regiunea transnistreană ale Tiraspoltransgaz-ului, unde noi nu controlăm situația, dar ele sunt parte, intră în capitalul Moldova-Gaz și iată aceste două probleme trebuie rezolvate.”
Europa Liberă: Și este nedorința autorităților sau nu?
Sergiu Tofilat: „Da, este nedorința autorităților. După cum am spus, guvernările erau tentate să mențină situația, statu-quo-ul, să fie haos la Moldova-Gaz, să se îmbogățească. Gazprom-ul tolera toată chestia asta, ca să-și mențină influența. Deja situația se schimbă, cel puțin avem acces la revers și noi avem altă poziție de negociere cu Gazprom-ul.”
Europa Liberă: S-au angajat cei de la Moldova-Gaz, spunea directorul Secretariatului Comunității Energetice, s-au angajat anul viitor să facă asta. Credeți?
Sergiu Tofilat: „N-am văzut planul de acțiuni. Eu, cel puțin, văd deschidere din partea conducerii Moldova-Gaz pentru a discuta. Slavă Domnului, expertiză avem suficientă în rândurile societății civile, noi suntem dispuși să contribuim, să-i ajutăm, dacă vor.”
Europa Liberă: Dar Rusia?
Sergiu Tofilat: „Puțin ne interesează ce vrea Rusia. De ce noi trebuie să depindem de ceea ce vrea Rusia?”
Europa Liberă: Pe cei de la Moldova-Gaz ar putea să-i intereseze.
Pe noi nu ne aranjează situația în care acumulăm datorii și depindem de regiunea transnistreană. Situația asta trebuie rezolvată.
Sergiu Tofilat: „Pe noi nu ne aranjează situația în care acumulăm datorii și depindem de regiunea transnistreană. Situația asta trebuie rezolvată. Deci, dacă Moldova și-a asumat angajamentul în anul viitor să rezolve problema cu separarea activităților la Moldova-Gaz, trebuie să existe planul de acțiune, adică ce măsuri trebuie să întreprindem ca până 31 decembrie 2020 să îndeplinim această condiție. Și atunci o să vedem.”
Europa Liberă: Deci, o bilă albă pentru guvern, pentru autoritățile de la Chișinău că au reușit să se pregătească pentru o eventuală criză, o bilă neagră, pentru că n-au făcut separarea Moldova-Gaz și așteptarea ca în 2020 să se producă acest lucru. Pe final, dle Tofilat. Autoritățile, probabil e firesc așa să fie, au tot scos în față faptul că, indiferent de ce opțiune punem pe rol, tariful va fi cam același, nu se va majora prețul la gaze. E firesc ca niște autorități în ajun de electorală să spună lucrurile acestea, credeți?
Sergiu Tofilat: „În primul rând, trebuie să pornim de la două chestii de bază: 1. Tariful trebuie să acopere costurile justificate.”
Europa Liberă: Acum acoperă?
Sergiu Tofilat: „Acum sunt costuri care nu trebuie să fie acolo. Deci, primul principiu: tariful trebuie să acopere doar costurile justificate și el trebuie ajustat la timp în funcție de evoluția costurilor.”
Europa Liberă: Nu se întâmplă...
Sergiu Tofilat: „Nu se întâmplă, este politizat subiectul. Și doi: statul trebuie să ofere compensații la consumatorii vulnerabili. Nu-i suficient tu să stabilești tarifele care acoperă costurile, trebuie să te asiguri că acel consumator are suficient venit să achite acest tarif, altfel tu îl bagi în datorii și el nu se achită cu Moldova-Gaz, la rândul său, Moldova-Gaz nu se achită cu furnizorul de gaz și astfel creezi o problemă. Nici acest lucru nu are loc. Dacă noi rezolvăm aceste două probleme, subiectul cu tarifele va fi depolitizat, să spunem așa. Ce se întâmplă la momentul de față?”
Europa Liberă: Dar aceste opțiuni dacă intră în funcție, ele scumpesc gazele?
Sergiu Tofilat: „Eu acum nu sunt gata să spun. Noi putem să spunem dacă se va scumpi sau nu după ce facem claritate în privința costurilor care sunt incluse în tarif, multe dintre care nu au ce căuta acolo și după aceea calculăm valoarea devierilor tarifare.
Care este principiul de formare a tarifelor? Noi în ianuarie 2020 facem o planificare, cam cât gaz o să livrăm consumatorilor în decursul anului. Să presupunem, 1 miliard de metri cubi. Mai departe, facem bugetul de cheltuieli – cât ne trebuie să procurăm acest gaz, să plătim salarii la angajați, să ducem evidența contoarelor, să reparăm rețelele. Se face un buget de cheltuieli, plus rentabilitatea reglementată, adică dacă tu investești un capital, trebuie să ai un profit la dânsul, altfel pur și simplu pui banii la bancă și nu mai faci niciun fel de investiții. Deci se adună toate aceste cheltuieli, să zicem că-s 4 miliarde de lei și împarți aceste 4 miliarde de lei cheltuieli la 1 miliard de metri cubi volumul de gaz vândut consumatorilor și obții 4 lei pe metru cub. Acum, cea mai mare componentă este costul gazului.
Gazul real se achită în fiecare lună, se face act de verificare, se emite factură de la Gazprom la Moldova-Gaz, acolo-i scrisă suma în dolari, o înmulțești la curs și faci plata. Când calculezi tariful, iei un preț mediu al gazului pe tot anul, un curs mediu pe tot anul, dar de facto achiți cu totul la alt curs în fiecare lună. Respectiv, la sfârșitul anului trebuie să faci o diferență – iată, am calculat cheltuieli de 4 miliarde, real am cheltuit 3,8 miliarde, a reieșit o diferență de 200 de milioane de lei. Asta se numește deviere tarifară. Și ea se ia în considerare la stabilirea următorului tarif.
Acum, dacă timp de 20 de ani la Moldova-Gaz nu s-a făcut niciun control să vadă cât în fiecare an noi am achitat mai mult sau mai puțin, sau care cheltuieli trebuiau excluse din tarif, noi acum nu știm care e valoarea devierilor tarifare. Trebuie de pornit cu un audit la Moldova-Gaz.
Pe lângă asta, mai este o problemă că ANRE stabilește care costuri sunt incluse în tarif și toți banii îi primește Moldova-Gaz, dar ANRE nu verifică, nu are instrumente să controleze cum Moldova-Gaz gestionează acești bani. Sunt cheltuieli care nu sunt incluse în tarif, bunăoară, servicii juridice, asigurarea rețelelor de gaz și multe alte chestii care nu sunt în tarif, dar Moldova-Gaz le contractează ilegal și cheltuiește banii care nu sunt acoperiți prin tarif. Asta înseamnă că se formează datorii față de Gazprom. Gazprom cere achitarea lor și guvernul încearcă să le pună pe spatele nostru.
De ce noi să plătim datoria la gaze formată din cauză că Moldova-Gaz a contractat servicii juridice sau și-a construit oficiu de 500 de milioane de lei? Eu am întrebări, în primul rând, față de acționari. OK, admitem că ANRE nu le-a inclus în tarif, dar Moldova-Gaz în loc să se achite cu Gazprom-ul a investit în noul oficiu. Și atunci, eu am întrebări față de acționari: dacă eu trebuie să plătesc în continuare contul la gaz, de ce voi nu i-ați oprit și nu le-ați interzis să facă oficiu nou?”
Europa Liberă: Iar eu am o întrebare către Dvs.: vor reuși autoritățile să mențină tariful la gaze, chiar dacă vor fi nevoite să apeleze la unele măsuri?
Sergiu Tofilat: „Haideți să analizăm... Din 2016 până în 2018, prețul de import al gazului – real, ceea ce achităm – s-a coborât de la 4200 la 3000 de lei. Noi la începutul lui 2018 am insistat să fie redus tariful, dar el n-a fost redus. Începând cu 2018-2019, prețul de import a început să crească, acum deja a ajuns la 4000 de lei. Tariful actual e calculat la 3156 de lei, deci la momentul de față noi nu acoperim toate costurile ce țin de procurarea gazului, dar iarăși, noi putem discuta despre revizuirea tarifului numai după ce facem un audit la Moldova-Gaz.
Să fie efectuat un audit. Fără asta, noi nu putem face ordine nici cu tarifele, nici cu datoriile la gaze.
Actualmente este control din partea ANRE-ului, vom vedea care vor fi rezultatele, noi întrebările oricum le-am formulat în acest studiu despre fraudele din administrarea Moldova-Gaz, urmează să fie efectuat un audit din partea acționarului, ca noi să vedem pe ce s-au cheltuit banii, să recuperăm și să achităm o parte din datorii.”
Europa Liberă: Previziunea Dvs., cum vor reacționa autoritățile?
Sergiu Tofilat: „Eu nu știu ce au de gând să facă autoritățile, eu știu cum trebuie să fie și vom insista la următoarele întâlniri să fie efectuat un audit. Fără asta, noi nu putem face ordine nici cu tarifele, nici cu datoriile la gaze.”
