În final, cum a constatat planeta întreagă, discursul lui Putin de 9 Mai, în Piața Roșie s-a dovedit surprinzător de banal și arid, comparat cu așteptările angoasate ale multora, care anticipau o autentică și formală declarație de război. La Londra, Roland Oliphant, în The Daily Telegraph, consideră însă că opțiunea războiului rămâne prezentă, în vreme ce el decodează și decortică în detaliu discursul lui Putin.
În Franța, Le Monde, la rândul său, pune azi discursul lui Putin în prima pagină, subliniind izolarea, singurătatea tiranului, cocoțat la o tribună în care nu se afla niciun lider străin - discurs în care el a dat vina pe Occident pentru toate, inclusiv pentru faptul că Rusia a invadat Ucraina (pe care el a evitat s-o numească).
Articolul din Le Monde, în prima pagină, e de altfel însoțit de o caricatură care arată trista defilare în Piața Roșie a unor tancuri cârpite și bandajate.
Le Monde scrie însă și despre modul în care întreaga Rusie pare acum captiva acestui discurs: «care face din Rusia țara atacată, iar din Ucraina și susținătorii săi occidentali niște moștenitori ai nazismului. În cursul săptămânii trecute, liderul Partidului Comunist rus, Ghenadi Ziuganov, estimase deja că „Ucraina și Occidentul au mers mai departe decât Hitler”. Tot așa, la televiziune, pe primul canal, politoloaga Elena Ponomareva a denunţat existenţa unui „antisemitism împotriva ruşilor”!…
Macron: aderarea Ucrainei va lua decenii
Discursul războinic și rupt de realitate al lui Putin a contrastat total cu cel ținut câteva ore mai târziu de Emmanuel Macron la Strasbourg, în fața Parlamentului European.
Presa franceză numește de altfel -- în glumă -- această intervenție grijuliu regizată a lui Macron în fața eurodeputaților: "serment de Strasbourg", literalmente: «jurământul de la Strasbourg», aluzie la documentele și evenimentele fondatoare din anul 842 prin care s-a pecetluit acea alianță între liderii francilor medievali care poate fi considerată un soi de act de naștere al Europei moderne. Luând astfel act de cererea Ucrainei (dar și a Moldovei și Georgiei) de a intra în UE, Macron a declarat ieri că el este în favoarea unui nou tip de „comunitate politică europeană” care să permită țărilor din afara Uniunii Europene, inclusiv Ucraina și Marea Britanie, să se alăture „valorilor fundamentale europene”.
O “nouă entitate europeană”, așadar, a spus Macron, făcând astfel cu ochiul și Marii Britanii, un soi de «UE-bis» care ar necesita o revizuire a tratatelor europene.
Sigur, Macron a vorbit astfel și pentru că, în mod realist, așa cum a subliniat-o el, Ucraina ar avea nevoie de mai multe decenii pentru a intra în UE, dar de îndată premierul german Olaf Scholz a găsit propunerea «foarte interesantă». O asemenea idee se arată sprijinită de mai mulți experți și politicieni, precum fostul premier italian Enrico Letta, care, vorbind cu Le Monde, în numărul de astăzi, spune că “ne înșelăm în atitudinea reticentă față de Ucraina” și că este nevoie de un nou tip de “confederație” în Europa, pentru a răspunde aspirațiilor țărilor precum Ucraina.
Pentru Süddeutsche Zeitung, însă, atât cancelarul german cât și președintele francez au rămas foarte vagi în legătură cu șansele reale ale Ucrainei și cu procesul concret al aderării.
Insula Șerpilor, un infern pentru ruși
Pe front, cum o constată Washington Post, ziua de 9 Mai, a discursului lui Putin, s-a petrecut relativ calm, cu puține semne de ofensivă din partea rușilor.
Presa ucraineană, în schimb, scrie pe larg despre acțiuni ucrainene împotriva poziției speciale a Insulei Șerpilor din Marea Neagră. De câteva zile, unitățile rusești staționate pe acea stâncă pierdută în Marea Neagră au fost supuse unor violente atacuri. Pentru că această rocă modestă are de fapt o importanță strategică capitală, deși dimensiunile ei nu sunt deloc impresionante: 662 de metri de la est la vest, 440 de metri de la nord la sud. Insula este împodobită cu un far, un ponton și diverse barăci. Și până la începutul războiului în Ucraina, a adăpostit un mic contingent de grăniceri ucraineni.
În prima zi a războiului, pe 24 februarie, în jurul orei 16:00, două unități ale flotei ruse de la Marea Neagră, inclusiv crucișătorul de rachete Moskva (între timp scufundat), s-au apropiat de insulă și au cerut grănicerilor ucraineni să se predea. Reacția unuia dintre militarii ucraineni a devenit imediat unul dintre cele mai populare mituri ale conflictului. Acel militar a răspuns la somație cu faimosul îndemn tradus “Du-te naibii” sau prin alte eufemisme, dar care este în realitate expresia frecventă de năduf (în rusă): — “Иди на хуй.”
Inițial se anunțase, printre altele de către cotidianul online Ukrainska Pravda, că micul contingent ucrainean fusese anihilat de ruși. Marinarii au fost între timp schimbați pe prizonieri ruși. De atunci, însă, scrie presa ucraineană, Insula Șerpilor a devenit o povară greu de menținut pentru strategia rusească, din pricina atacurilor permanente, anunțate oră după oră de către Ukrinform.
Memoriile unui mercenar din grupul Wagner
În sfârșit, Libération face, în deschiderea numărului din această dimineață, un lung și detaliat portret al fostului mercenar rus din gruparea «Wagner» Marat Gabidullin, devenit memorialist la modă.
Marat Gabidullin, un familiar al presei străine, a cărui carte, « Memoriile unui mercenar din grupul Wagner», s-a tradus deja în multe limbi, inclusiv în română, este primul participant la luptele duse de armata secretă rusă, atât în Donbass, cât și pe frontul sirian, care a decis să vorbească deschis, din interior, despre această organizație acuzată de atâtea atrocități.
Marat Gabidullin este un fost militar rus care făcuse trei ani de închisoare pentru crimă atunci când, «în 2015, s-a înrolat în Wagner, creat cu un an înainte, pentru a sprijini separatiștii pro-ruși din Donbasul ucrainean. Gabidullin a fost mai întâi trimis în Luhansk, apoi de câteva ori în Siria. În 2019, el a părăsit „firma”, dezgustat. Și a decis să-și spună povestea. Romanul său autobiografic, publicat în Rusia la începutul anului 2022, sub titlul De două ori în același râu, nu este o mărturisire. Gabidullin vorbește în numele fraților săi de arme, despre care nimeni, cum o spune el, nu a făcut până la capăt călătoria interioară care să ducă la părăsirea activității mercenare, identificând utilizarea pe care o face Kremlinul, care aruncă acești mercenari în toate războaiele sale hibride.»
Libération publică astăzi astfel și un interviu cu Gabidullin, care confirmă că fără intervenția armatei ruse și a mercenarilor din compania magnatului Evgheni Prigojin, supranumit “bucătarul lui Putin”, “revolta” din Donețk, începută în 2014, ar fi fost stinsă pe dată de forțele ucrainene; dar tot Libération își dedică și editorialul de astăzi locului și importanței acordate acestui subiect: «A da cuvântul unui mercenar poate părea indecent, dar această mărturie crucială ajută la deconstruirea discursurilor lui Putin, care neagă fără încetare realitatea abuzurilor comise» în Siria, Ucraina sau mai recent în Mali, în Africa sub-sahariană.
Conchide astfel Libération: «Da, Kremlinul trimite mercenari pentru a duce la capăt muncile murdare acolo unde consideră că este necesar, cum o confirmă acest fost comandant din Wagner. Pentru Putin, totul este profit. Cum oficial Wagner nu există, nici pierderile umane nu există. Iar crimele, violurile, torturile și decapitările în care se complac mercenarii nu pot fi puse pe seama Rusiei. Chiar dacă el susține că nu a participat și nu a permis niciodată asemenea atrocități, Marat Gabidullin nu este și probabil că nu va fi niciodată un om „normal” („ceea ce știu să fac este războiul”, spune el) și, cu siguranță, acceptându-i mărturia nu înseamnă că îl spălăm de faptele sale. Asta ne permite însă să oferim niște chei pentru a înțelege o derivă în care altfel am vedea doar o nebunie criminală.»
