Generalul Florian Coldea, fostul șef executiv al Serviciului Român de Informații, reaudiat în Săptămâna Patimilor de Comisia de control SRI, spunea, după șapte ore de supliciu, că anularea protocoalelor dintre serviciile secrete și alte instituții este un atentat la securitate. Chiar că Securitate! Inspirat de sfânta săptămână, Coldea îi compară pe contestatarii protocoalelor - cu Iuda, cel care l-a vândut pe Iisus pentru 30 de arginți. Ce dacă trădătorul a avut mai târziu remușcări, se lamentează retoric generalul. Mai târziu înseamnă prea târziu, în cazul chestiunilor de securitate națională. „Unii practică astăzi în mod vizibil același lucru cu interesele statului român,” spune Coldea, iar asta afectează „instituții fundamentale și capacități democratice de apărare și protecție a statului român.” Utilitatea protocolului este incontestabilă, susțin și procurorii cărora informațiile secrete obținute peste rând le adaugă ceva IQ profesional. Deși chiar și-așa, cu steroizii serviciior secrete, au dificultăți să-i convingă pe judecători de soliditatea dosarelor. Căci multe dintre dosarele rezultate din iubirea nebună pentru „capacitățile democratice de protecție a statului” sunt respinse de judecători care le consideră amatoristice și neconvingătoare. Însă procurorii au devenit dependenți și fără informațiile secrete și ilegale intră în sevraj.
Sunt unii care se identifică trup și suflet cu „capacitățile democratice” ale statului de parcă ar fi încheiat, la rându-le, protocoale individuale cu SRI. Ei cred că justiția este o bătrână oarbă pe care procurorii și serviciile secrete trebuie s-o treacă strada. Suferă și ei de un sevraj care-i face să simtă enorm și vază monstruos vânzoleala din jurul cuibușorului de nebunii din Direcția Anticorupție. Ei se tem că multe dintre dosarele care circulă azi pe sub masă între servicii și procurori vor dispărea în groapa de gunoi a istoriei. Au motive să se teamă de asta. Unele personalități politice accentuate, ca de pildă deputatul Cătălin Rădulescu, meditează la posibilitatea ca toate procesele de corupție de după 2009 să fie rejudecate întrucât ar fi încălcat norme elementare de democrație, proceduri penale și principii constituționale. Deputatul PSD spune că pentru „apărarea și protecția statului” s-ar fi livrat la pachet oameni și informații, ba chiar vorbește despre trădare națională și distrugerea destinelor celor măsurați, cântăriți și împărțiți (ca să păstrăm tonul biblic) de justiție și aruncați după gratii. De vină ar fi străinul pentru că, spune politicianul cu vocea lui Vadim Tudor, „cineva a vrut să aibă toată baza de date a oamenilor de afaceri români nativi, adică să distrugem tot ce înseamnă om de afaceri român, să vină străinul în ţara noastră să ia totul.” Cu alte cuvinte: „Vai de biet român săracul!/Îndărăt tot dă ca racul.” În retorica lui Coldea ca și în cea a lui Cătălin Rădulescu se găsește același principiu de Cruce de fier: cumva cândva cineva vinde cuiva țara pentru 30 de arginți. În treacăt fie spus, în numele erorilor sau exceselor judiciare, deputatul Rădulescu (de altminteri, condamnat definitiv cu suspendare pentru dare de mită și alte infracțiuni) a propus un regim casnic pentru cei condamnați la mai puțin de cinci ani pușcărie. Să stea în casele lor până le expiră pedeapsa. Ce e rău să stai cu familia în vila făcută chiar din prejudiciul cu multe cifre pentru care ai fost condamnat? La urma urmei, nici don Vito Corleone nu-și prea părăsea reședința: venea lumea la el.
Protocolul încheiat de SRI cu Parchetul General și, implicit, cu Direcția Anticorupție prevede o colaborare ca între frați, SRI fiind Big Brother, iar procurorii, mezinul disciplinat care ține de șase. S-a contraargumentat că mai toate țările NATO și UE ar avea asemenea protocoale. E greu de crezut că, de le vor fi având, acele înțelegeri ar implica relații atât de sulfuros-discreționare între agenții secreți și justiție (bază comună de date, interceptări fără mandat, acces discreționar la informații private prin scurtături ilegale, cum rezultă din alt protocol încheiat de DNA cu Agenția de Cadastru, știre confirmată cu greu și oftaturi de șefa Anticorupției), adică o legătură de sânge care amintește trist de relațiile incestuoase ale Procuraturii cu Securitatea în perioadă comunistă. O relație de care mulți țin și azi cu dinții, dând de înțeles că statul paralel de care se face atâta caz este cel comunist, pe care-l descoperim rezidual în mai toate instituțiile de azi. Un semn de continuitate ar fi și faptul că nu mai preocupă pe nimeni ce au fost în vremuri de tristă amintire cei care ne conduc azi. Și de ce s-ar mai întreba de vreme ce s-a umplut de dubioși Consiliul de studiere a arhivelor securității (CNSAS), instituția care ar fi putut clarifica trecutele vieți duble și securistice ale demnitarilor de azi? Semn că autoritățile au la fel de mult chef să clarifice activitatea fostei poliții politice cât au pentru limpezirea activității serviciilor secrete de azi. Ar fi sinucigaș să-i deconspire pe capii finanțelor, diplomației, poliției sau politicii care au colaborat cu Securitatea, adică pe cei care se pot face utili și azi. În numele „instituțiilor fundamentale și capacităților democratice de apărare și protecție a statului român.”
Protocoalele au fost atât de secrete încât mulți nici nu mai vor să-și amintească de ele. Traian Băsescu, care a fost tatăl, mama și nașul multor afaceri dubioase în cele două mandate de președinte, susține că „nu a văzut și nu a aprobat un asemenea protocol”, deși generalul Coldea afirmă contrariul. Pentru fostul președinte „niciodată” este cuvântul de ordine. „Ei primeau ordin de la dna Kovesi, cel mai probabil, pentru că sunt ei înşişi slugi care nu respectă legea, au trimis informări la SRI”, spune el adăugând că procurorii care încalcă legea nu pot fi exonerați de răspundere. Ce e drept e drept, un principiu fundamental de drept este acela că nu poți să invoci necunoașterea legii pentru a scăpa de responsabilitate penală. Băsescu (invocând el însuși neștiința) recunoaște că le-a cerut pe ton părintesc să colaboreze fără să mai sâcâie Consiliul Suprem de Apărare și președinția cu secretele lor, pentru că el nu poate suna procurorii sau judecătorii să le spună ce mai citește prin informările primite de la servicii. De fapt, nu era de fel naiv și neinformat pe cât ar vrea să pară pentru că le cere azi celor de la SRI să deconspire toate cele 54 de protocoale interinstituționale la care este parte. Protocoale încheiate, probabil, chiar în perioada în care a fost el președinte.
La rândul ei, Laura Kovesi, semnatară și beneficiară a protocolului, și-a adus aminte de el doar după ce a fost scos de la naftalină de actualul procuror general. Acum un an respingea cu vehemență cooperarea cu serviciile secrete. De atunci, a mințit sistematic, negând orice conspirație și manipulare în comun a probelor. „Nu există şi nu a existat niciun protocol de colaborare SRI-DNA şi nici protocol secret Coldea/Kövesi,” spunea procurorul șef de la Anticorupție. „Nu au existat echipe mixte SRI-procurori ori întâlniri între procurori şi ofiţerii de informaţii în case conspirative. Dosarele penale sunt instrumentate strict prin raportare la Codul penal, Codul de procedură penal şi Legea 78/2000”. Azi revine și recunoaște existența protocolului, insistând asupra faptului că acesta nu are nimic ilegal, este întocmit cu bună credință, în litera și spiritul Constituției. Este însă contrazisă de Daniel Morar, șeful anticorupției din 2009, actualmente judecător la Curtea Constituțională care spune că nu a aplicat această înțelegere pentru că era plină de prevederi anticonstituționale. El spunea, într-un interviu în care își spală statuia de marmură de noroiul insinuărilor, că, după ce a studiat protocolul, ar fi discutat telefonic cu procurorul general Laura Kovesi și i-ar fi spus că nu e de acord cu el și că nu-l va aplica „în condiţiile în care prin acesta se adaugă la Codul de procedură penală, iar unele dispoziţii sunt chiar contrare legii.” Laura Kovesi i-ar fi spus că decizia e deja luată și că protocolul „trebuie respectat”. El, ca orice spirit liber, a preferat nesupunerea civică și instituțională: „I-am răspuns că nici procurorii DNA şi nici eu nu vom respecta şi nu vom aplica acest protocol,” drept care nu a prelucrat documentul în cadrul Direcției anticorupție. Deși pretinde că a încălcat explicit ordinele superiorilor într-o chestiune atât de sensibilă, a rămas totuși șeful DNA din 2005 până i-a expirat mandatul legal de trei ani și încă cinci ani în plus (adică până în 2013), când a fost înlocuit de fosta lui șefă, Laura Kovesi, care a bătut și ea recordurile legale de longevitate în funcție (mandatul i-a expirat în 2016). A fost un cuplu fără probleme, model al familiei tradiționale de interese instituționale. Ciudat e că, deși „neaplicat”, protocolul a produs efecte toată această perioadă, secerând toată floarea cea vestită a puterii și ceva pălămidă din rândul opoziției. Este explicabilă iritarea procuroarei Kovesi lovită de unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai săi. Ea îl contrazice pe Morar care ar fi acceptat cu tot cu virgule și puncte de suspensie protocolul, îmbogățindu-l uneori cu propria interpretare vicioasă. Mai mult chiar, își face implicit fostul subaltern mincinos patent, spunând că, în ciuda afirmațiilor sale, Morar ar fi multiplicat protocolul și l-ar fi prelucrat la DNA fără a schița nici cel mai mic protest.
Adrian Sârbu este unul dintre beneficiarii acordului dintre Parchetul general și SRI. El a făcut câteva luni de închisoare în 2015, acuzat de evaziune fiscală, spălare de bani și instigare la delapidare, deci se poate considera un inițiat în subiect. Adrian Sârbu a fost regizor, maestru de imagine și sunet și operator principal al procesului Ceaușescu, membru în Frontul Salvării și funcționar în cabinetul Roman, boss la ProTV, iar actualmente stă pitit prin adminstrația unor site-uri crepusculare. Indignat de protocolul Parchet-SRI, Sârbu a făcut un denunț la Parchet (adică la Augustin Lazăr, succesorul și șeful Laurei Kovesi, cel care a desecretizat protocolul). Gurile rele zic că nu ar fi primul. Sârbu a fost acuzat de corupție și a făcut pe modestul până acum, ascunzându-se în spatele unor afaceri media în stare de colaps poate pentru a inspira milă. Căderea de la cârma ProTV-ului la cea a ziarului Gândul era un fel de a-și expune jugulara în semn de supunere. Însă acum e pe coama valului de contestare a anticorupților. Libertatea de expresie jurnalistică („Dacă nu vrei să-l citești pentru că nu-ți pasă, ești un Bou – de lemn, breloc la cheile mașinii de serviciu Audi a doctorului semiotician Codruta Kovesi. Că om nu pot să-ți spun!” - răbufnește el la începutul denunțului) i-a imprimat rictusul entuziast al revoluției permanente pe față, semn că nu l-a părăsit spiritul mesianic din zilele lui decembrie 1989, când el, Gelu Voican, Petre Roman și Ion Iliescu ne dădeau porția de libertate, câte puțin, să ne ajungă tuturor. Implicarea lui în păcatele originare ale Revoluției române pare să-l îndreptățească să spună că „are un protocol secret cu morții de la Timișoara și București.” Probabil că are. Ar vrea să afle mai multe despre înțelegerea Parchetului cu serviciile secrete. Este o chestiune de principiu, spune el: trebuie să aflăm dacă suntem sau nu un stat polițienesc. Constituția nu permite asemenea pacturi care ar însemna constituirea unui grup instituțional de interese împotriva cetățeanului obișnuit. El denunță abuzul în serviciu, uzurparea funcției, divulgarea informațiilor secrete sau nepublice. A strâns din dinți când serviciile l-au vânat cu farurile, dar acum, că secretul a ieșit la iveală, a căpătat curaj și vrea să transforme înfrângerea în victorie. Sau cel puțin să piardă onorabil. Căci în galeria de oglinzi strâmbe a vieții publice, toți se pretind a fi persoane de onoare, oameni ai principiilor democratice, chiar dacă mint, denunță, mistifică sau își vând aproapele. Deocamdată nimeni nu demisionează, nimeni nu-și cere iertare, nimeni nu recunoaște nimic. Căință nu e cuvânt românesc.
Președintele e mut ca o lebădă. Încă nu știe pe cine se mai poate baza într-o campanie electorală care se anunță sângeroasă. E, probabil, motivul pentru care nu a răspuns nici propunerii conducerii PNL de a fi candidatul partidului la prezidențiale. Ludovic Orban este prins într-un nou dosar de corupție, sondajele nu arată prea bine, USR suferă de tulburări afective bipolare, iar partidul recent înregistrat de Dacian Cioloș are probleme cu orientarea în jungla politică. Oamenii obișnuiți așteaptă degeaba adevărul. Acesta e ca o ceapă: îl desfoliezi și te face să plângi. Adevărul e negociat printr-un alt protocol secret. În numele lui toți îi vând și îi cumpără pe ceilalți, în febra cumpărăturilor de sărbători. Să aibă ce pune pe masă.
