Guvernul începe să ajungă la fundul găurilor negre din buget. Fiscul a anunțat că a colectat pe primele două luni cu aproape un procent mai puțin decât în aceeași perioadă de anul trecut, ministrul finanțelor somându-și subalternii să scoată de la populație banii albi pentru zilele negre care se anunță. Încă în stare de ebrietate postelectorală, guvernul a început să cheltuiască din banii viitori. Niște bani fictivi, încă inexistenți, scoși din joben pentru a ține în viață imensa schemă piramidală care a devenit economia națională. Guvernul vrea să dea, cu mare tam-tam, banii promiși mulților votanților fideli. E drept că banii sunt falși iar cei care-i primesc vor trebui să-i dea înapoi la sfârșitul spectacolului însă, după atâtea plagiate, imposturi, fraude intelectuale, falsul a devenit parte a culturii naționale. Este motivul pentru care oamenii lui Dragnea în frunte cu poligloata de la Muncă au transformat negocierile pe marginea legii salarizării în spectacol național, ca să-i țină hipnotizați în fața televizoarelor pe cei care speră mai mulți bani din anul viitor sau din 2020.
Foamea are memoria lungă de cel puțin un mandat electoral. Urmând din nou tradiția națională cu care se mândrește, guvernul vrea să facă rost de bani haiducește, luând de la bogați, pentru a da la săraci. Condiția esențială, firește, este să găsească modalitatea prin care bogații partidului să-și protejeze propriile portofele. Mai puțini bogați în rândul altor partide înseamnă pentru acestea mai puțini bani, mai puțină influență, mai puțin impact electoral. Alternanța la putere a însemnat și șuturi în pușculițele adversarilor. Este politica sistematică a partidului lui Ion Iliescu, cel care a transformat sărăcia altora în virtute și apoi în viciu. O meteahnă de care mulți au devenit dependenți și puțini mai pot și vor să scape. Năravul de a mâna turma de săraci de la spate cu biciul și cu foamea are legătură cu sângele de leninist care curge prin stenturile lui Ion Iliescu, dar și cu instinctele de protecție ale actualilor lideri. Aceștia folosesc electoratul ca scut uman, bazându-și calculele de viitor pe dependența tot mai mare pe care o au săracii societății de banii statului. Plus că prin aceste politici își măresc baza electorală cu noi asistați. Așadar, pentru politicieni (diferențele sunt nu de doctrină, ci de abordare) sărăcia este crez politic și sursă de voturi. Reforma salarială a socialiștilor lui Dragnea și Ponta nu e nimic altceva decât o reorganizare la vârful piramidei beneficiarilor. Pentru votanți este sursă de ajutoare de stat, privilegii și discriminare pozitivă. Piramida este cel mai stabil corp geometric. Nu contează dacă i se prăbușesc câteva etaje: gravitațional, ele se alătură bazei piramidei și-i dau o stabilitate mai mare. Din vârful acestei piramide ne privesc 70 de ani de istorie și democrație populară.
Mentalitatea care a dus la ridicarea acestei piramide dăinuiește și azi ca multe alte apendice inutile și împovărătoare. Între timp, piramida a devenit tot mai strâmbă, surpându-se în interior peste sarcofagele celor care au construit-o. A pierdut câteva etaje iar clasa de mijloc a devenit, în mare măsură, una cu clasa de jos, pauperizată și proletarizată. Mai sunt câteva etaje de prăbușit, la subsol. Mai zilele trecute, șomerii au venit la un târg de muncă organizat la Vaslui doar pentru a lua adeverințe de prezență, întrucât nu se considerau apți pentru nicio ofertă de muncă. În schimbul venitului minim garantat și al diverselor ajutoare, primăria le ceruse să facă proba efortului de a-și găsi o slujbă. Și, cu toate că angajatorii promiteau cărți de muncă, salarii decente, transport gratuit și bonuri de masă, nu au găsit mușterii. Statul este, ca de obicei, mai profitabil. Statul degeaba. O nouă dovadă că revoluția pesedistă a înfrânt evoluția darwinistă: cei mai protejați și mai lipsiți de griji sunt cei mai puțin înzestrați să se confrunte cu greutățile și provocările continuei crize economice. Lipsa lor de rezistență și incapacitatea de a se adapta la schimbare sunt compensate de protecția la nivel înalt pe care le-o acordă guvernul socialist. Sunt încurajați să-și accepte condiția de zero din sondaje și pe cea de zecimală electorală. Li se pune și o bere în față, să înghită mai bine realitatea.
Pentru a redistribui risipa, guvernul a pus la punct un nou sistem de scos banii din piatra tot mai seacă și aridă a economiei. În stridențele festiviste oficiale se simte un sughiț de foame fiscală: au scăzut nu doar sumele colectate la buget în prima parte a anului, ci și investițiile făcute de firmele străine. Probabil că acestea i-au luat în serios pe clovnii din guvern care anunțau că își vor țara înapoi și au hotărât să le-o dea. Astfel că guvernul, care a venit la putere promițând că nu va inventa taxe noi și că va continua procesul de debirocratizare, pregătește vechiul impozit al fumăritului, botezat impozitul pe gospodărie, pentru soți, concubini sau tovarăși de drum în funcție de veniturile comune. Liderii PSD, mereu atenți la portofelul clienților și al electoratului, ar vrea ca fiecare să cotizeze după puteri, prezentând acest terorism fiscal și egalitar drept culme a democrației în lumea dulăilor. E gata să pregătească o nouă armată de funcționari pentru ca încasările la buget să decurgă fluent. Aviz celor care cântau prohodul bugetarilor. O nouă probă că partidul lui Iliescu, care vede totul în alb și negru, consideră că motorul istoriei are doi timpi (clasa bogaților și cea a săracilor) iar peste aceste ape tulburi plutește duhul sfânt al funcționarilor de partid și de stat, pe care nu i-a atins nicio criză, nicio restructurare și nicio reformă.
Arestarea lui Sebastian Ghiță în Serbia, adică acolo unde spuneau acum o lună premierul și procurorul general că este exclus să se afle, nu este decât o rachetă antigrindină ca să abată atenția de la mâna băgată în buzunarul de la pieptul electoratului. Dar Ghiță nu e decât un iepuraș prea mic pentru a astâmpăra foamea pascală de după un post atât de lung. Opinia publică a recepționat mai degrabă amuzată arestarea celui mai căutat formator de opinie român (l-a dat jos pe generalul Coldea și a băgat DNA în reparații de amploare) și nu puțini dintre foștii lui tovarăși de drum se tem că aducerea acestuia în țară (peste o lună, se spune) va dărâma piesele de domino de la etajele superioare ale puterii, clădire cu risc seismic ridicat. Ghiță a fugit, ca și Omar Hayssam, de sub ochii serviciilor secrete cu care a fost prieten de pahar, conturi și viziune. Ar avea așadar multe de spus despre circumstanțele afacerilor sale sulfuroase, dar și despre cele ale fugii din țară. Deși dovedite, prejudiciile aduse de el nu au fost recuperate, transformând justiția într-un joc cu mărgele sticlă ieftină. Corupția ucide, da, dar îi și face pe unii extrem de bogați. Chiar dacă asta înseamnă câțiva ani de pușcărie.
Bâjbâielile lui Liviu Dragnea și ale acoliților prin ceața minții și a promisiunilor electorale i-au făcut pe actorii principali de pe piața asigurărilor de pensii private să intre în frisoane și să spună că ar putea urma o naționalizare a banilor colectați până acum pentru pilonul al doilea de pensii. Pilonul al doilea este format din ratele date caselor de pensii private pe lângă banii de pensii colectați de stat. Sunt așadar bani care scapă controlului de partid și de stat și nu pot fi folosiți politic. Naționalizarea acestor bani înseamnă, ca și impozitul pe gospodărie, o întoarcere în timp, în epoca de aur fals a colectivismelor și egalitarismului în care asistații erau discriminați pozitiv, când fiecare avea un loc sub soare, deși toți se băteau să stea pe bănci la umbră. Or fi oamenii sub vremi, dar liniștiți sunt doar aceia care profită de apele cele mai adânci pentru că ele sunt și cele mai calme. Stau așa, ca stelele de mare, constelații peste constelații, dăinuind sub nisip și detritus...
Afirmațiile făcute de unii reprezentanți ai caselor de pensii private au trezit caporalul din Dragnea care a intervenit în direct, la ore de maxim impact pentru a limpezi apele mlaștinii politice. S-a plâns că PSD este supus diverselor presiuni și manipulări, că el și camarazii sunt ținta unor lunetiști care trag dinspre flancurile opoziției și că Produsul Intern Brut va fi chiar mai mare decât se prognozase inițial. Liderul PSD a arătat cu degetul acuzator către Mișu Negrițoiu, șeful Autorității de supraveghere financiară, care ar fi declanșat criza. Acesta ar fi aflat că guvernul intenționează să decoperteze până la ultimul funcționar superior actuala conducere a Autorității, așadar s-ar fi gândit să lase în urmă o criză, de bun-rămas. De asemenea, mai spunea Liviu Dragnea, ar trebui ca ambasada Olandei să dea explicații pentru afirmațiile făcute de firma privată de pensii. Premierul Grindeanu într-un gest care duce slugărnicia pe noi culmi de progres, a ordonat conducerii Autorității să-și pedepsească exemplar șeful. Pentru a dovedi că a înțeles mesajul transmis de liderul maxim al partidului, Mișu Negrițoiu a convocat ședința consiliului de administrație și a amendat compania de asigurări cu 750 de mii de lei, și pe Ioana Georgiana Țintoiu, cea care a tras acest semnal de alarmă, cu o sută de mii de lei amendă contravențională retrăgându-i deopotrivă și autorizația de director general (chiar dacă dictonul latinesc spune non bis in idem, adică nu se pedepsește aceeași faptă de două ori). Nu știm dacă naționalizarea pensiilor private se va petrece (cumva asigurările liderilor PSD nu au liniștit pe nimeni), dar nici nu vom mai ști pentru că aceia care ne-ar fi putut spune au aflat ce îi așteaptă dac-o fac.
Însă mulți nu au treabă cu viitorul, cu pensiile, cu ziua de mâine, care e prea departe și prea târzie. Preferă să-și trăiască clipa. Viața lor e o succesiune de învălmășeli la mostre gratuite, la ieftinătăți și promoții valabile doar între anumite ore sau zile. În joia de dinaintea Paștelui, ieșenii s-au îmbulzit să cumpere cei mai ieftini cozonaci din oraș. Unii spun că au făcut-o pentru a economisi timpul pentru că nu au vreme de frământat aluatul și de copt cozonacii. Plus că le-au consumat deja umplutura. Alții recunosc că au fost tentați de prețul fără concurență. Indiferent de motive, a fost pentru toți ocazia să retrăiască senzațiile tari din vremurile zahărului pe cartelă și a cozilor din spatele magazinelor. Au simțit din nou adrenalina cozilor (ajunge la toți? se dă la număr? pot lua câți vreau?) și entuziasmul îndârjit al unei mulțimi înfometate. Astfel că s-au trezit la cinci dimineața cu mic cu mare, să prindă cât mai mulți de ca și cum ar vrea, în subconștient, să o ducă din cozonac în cozonac până la Crăciun, adică la următoarea promoție. Povesteau chiar încântați câtor coți și pumni în spate și în cap au supraviețuit. Un copil era să fie călcat în picioare, dar s-a salvat cu un cozonac deasupra capului. Probabil că deceniile de răbdări prăjite au încifrat de neșters foamea în structura noastră genetică, la nivel mitocondrial, că prea se repetă aceste scene peste tot prin țară unde se dă ceva mai ieftin sau de pomană. Dar cea mai metaforică îmbulzeală din ultima vreme s-a petrecut la Brăila unde, din clarviziune politică, clienții unui supermarket au profitat de promoțiile la hârtie igienică și au devalizat depozitul. A fost cea mai de succes vânzare promoțională din istoria acelui supermagazin. Un fel de a spune că istoria acestei perioade nu poate fi scrisă pe orice fel de hârtie.
