Ceea ce s-a întâmplat la noi în ultima săptămână era, bineînțeles, previzibil. Creșterea numărului cazurilor de contaminare, creștere ținută deocamdată sub control, a dus la înăsprirea restricțiilor de circulație și la implicarea armatei în operațiunile de supraveghere și control, această din urmă decizie stârnind, de altfel, o serie de critici.
Scandaloasa neglijență de la Spitalul județean din Suceava, despre care am vorbit în corespondența de acum șapte zile, a făcut ca numărul îmbolnăvirilor să crească acolo exponențial, încât orașul și alte localități din apropiere au fost puse în carantină totală. Dacă la Suceava o mare parte a personalului medical s-a contaminat, sunt spitale în țară unde medicii și asistentele refuză să mai lucreze sau cer, la Arad de pildă, să iasă la pensie. Sunt situații care au șocat opinia publică și au generat opinii contradictorii; în marea majoritate a cazurilor personalul medical face un pas în spate invocând drept motiv lipsa echipamentelor de protecție.
Suntem, prin urmare, într-o situație paradoxală: pe de o parte, ne confruntăm cu problemele pe care le-au întâlnit alte țări, ne-am descurcat – cel puțin deocamdată – acceptabil în unele privințe, în altele am cunoscut aceleași ezitări, bâlbâieli și derapaje; pe de altă parte, avem incomparabil mai puține resurse umane și materiale decât Germania, Franța, Italia, Spania, încât – dacă e scăpată din frâu – epidemia poate avea efecte devastatoare. Iată de ce, așa cum repeta și ieri președintele Iohannis, este absolut necesară respectarea strictă a prevederilor legale, a ordinelor date de către Comitetul pentru situații de urgență.
Tensiunea e mare, nervii oamenilor sunt întinși la maximum
Tensiunea e mare, nervii oamenilor sunt întinși la maximum și cu atât mai condamnabilă este inconștiența celor care – din prostie ? din răutate ? - toarnă gaz peste foc. Aproape toate televiziunile zise „de știri” funcționează – nejustificat – în regim de „breaking news” și construiesc scenarii apocaliptice. Sigur situația e gravă la Suceava, dar un post TV vorbește despre „iadul”, despre „infernul”din Suceava de ai impresia, Doamne ferește, că mii de cadavre zac pe străzi. Ni se servesc, după rețete arhicunoscute, cântece „patriotice” și compoziții lacrimogene de pe vremea cenaclului Flacăra. Asta ne mai lipsea, ca să ne arunce într-o depresie totală…
E reconfortant, de aceea, când auzi o voce lucidă, precum aceea a profesorului Alexandru Rafila, care prezintă, calm și limpede, măsurile de prevedere pe care trebuie să le luăm, riscurile care ne pândesc, șansele de a depăși această situație limită. Sau când profesorul Cristian Păun arată ce va trebui să facem ca să ieșim din foarte grava criză economică în care ne-a aruncat pandemia. Ne este greu, știm cu toții, astăzi dar trebuie să ne gândim și la ziua de mâine.
