De câte ori am auzit aici, pronunţându-se cu tărie, tot soiul de reflecţii despre necesitatea unirii moldovenilor în vederea realizării unor scopuri măreţe! De la sloganurile „ Unire, moldoveni!” de acum 30 de ani, din PMAN, şi până la recentele îndemnuri de a ne uni împotriva Covidului sau împotriva unor forţe politice răulene, ce ne pun chipurile beţe-n roate.
De fapt, în acest spaţiu al provizoratului etern, şi unirea / solidaritatea e o chestiune provizorie, de conjunctură, care dispare cât ai zice peşte. Mai nimeni nu se gândeşte aici la binele comunităţii, grija celor mai mulţi e circumscrisă ogrăzii personale. Despre o idee naţională spre care să mărşăluiască moldovenii în ciuda tuturor diferenţelor nici nu prea are rost să discutăm. Aici există numai ideea naţională a propriei familiei, a proriului buzunar. De aia şi se fură aici ca-n codru, deoarece priorităţile comunităţii sunt foaie verde lobodă pe lângă interesul personal.
Fireşte, cineva ar putea să aibă iluzia că rezultatele unor alegeri, când învinge categoric cineva, îi consolidează pe moldoveni, îi fac mai solidari şi mai buni. E mai bine să scăpăm de iluziile astea sterile. Să luăm, de pildă, situaţia cu nemilosul Covid. Despre ce solidaritate se poate vorbi în acest caz? După atâtea discursuri siropoase despre unirea moldovenilor, te-ai aştepta parcă la nişte acţiuni comune ale concetăţilor împotriva molimei. Da de unde! S-au vaccinat sub 30% din moldoveni, iar o sumedenie de indivizi îşi revendică ritos libertatea de a sfida vaccinurile şi normele antiepidemice, adică de a-i infecta pe alţi membri ai comunităţii. Asta e solidaritatea moldovenească? Păi, pe X îl doare-n cot că Z va ajunge, din cauza lui, la terapie intensivă. Poliţia de frontieră ne-a spus deunăzi că sute de moldoveni au fost identificaţi cu certificate false de vaccinare false. Aceşti indivizi cu certificate false se gândesc la binele celorlalţi moldoveni? Să fim serioşi! E spaţiul egoismului absolut.
Să alegi, cu mic, cu mare, un oarecare politician la alegeri nu înseamnă nici pe departe să faci o comunitate mai solidară. Nu doar sloganurile politice pe care le rostim împreună contează, ci şi felul în care comunicăm în cotidian. Aici e marea problemă…
