Spiritele s-au aprins în Republica Moldova după publicarea unui sondaj comandat de IDIS „Viitorul” în care Maia Sandu și PAS par să scadă în preferințele electoratului, cedând pentru prima dată de la câștigarea scrutinului întâietatea adversarilor lor ideologici: la politicieni – lui Ion Ceban, primarul de Chișinău, „cel hărțuit de guvernare”, cum se tot victimizează el, și Blocului socialiștilor și comuniștilor, la partide .
Reacțiile la sondaj sunt diferite, în funcție de cine interpretează datele. Suporterii necondiționați ai președintei și ai actualului guvern sunt sceptici față de corectitudinea cifrelor: „o manipulare crasă, am mai văzut noi!”, și fac trimitere la istorii similare, cu măsurători trucate pentru a influența opțiunile electorale. Opoziția pro-rusă din parlament se bucură: iată, v-am spus că va fi rău cu aceștia, o să regretați că nu ne-ați votat pe noi. Mai puțini sunt moldovenii care îndeamnă la o atitudine ponderată, reflexivă.
Sondajul IDIS „Viitorul” e o primă bornă, alarmantă, în ce privește aprecierea actualei puteri, care a urcat foarte sus ștacheta așteptărilor și speranțelor populare, mai sus decât a reușit vreodată o guvernare de centru dreapta, pro-europeană, la noi.
Sunt pe undeva niște evoluții nedrepte pentru actuala putere, care face eforturi să scoată Moldova la lumină, însă lumea, din păcate, are adesea o memorie prea scurtă și uită din ce bloc-starturi a pornit dorința noastră de schimbare. Nu poți smulge Moldova din sărăcie în doar 4 luni, când te mai izbește și criza energetică mondială, care provoacă scumpiri în lanț ale produselor și serviciilor. Și când mai ai de gestionat și criza pandemică.
Ar trebui să privim lucid lucrurile: actuala guvernare se confruntă, tocmai din cauza opțiunii sale pro-europene ferme, exprimată mai ales de președinta Maia Sandu, cu ostilitatea fățișă a Rusiei.
Îndepărtarea de Kremlin – Putin e tot mai agresiv și mai amenințător în spațiul post-sovietic – nu este un reproș, ci un punct câștigat. Obediența totală a lui Dodon și a PSRM față de Rusia nu a adus nici un fel de beneficii Republicii Moldova. Rusia este incapabilă să atragă fostele republici unionale printr-un model avantajos de dezvoltare politică și economică. Ea cunoaște doar limbajul forței, „răspunsul tehnic și militar” dat Occidentului, își revendică sfera de influență în spațiul ex-sovietic, exact ca un stat din Evul Mediu sau ca regimurile totalitare din secolul XX.
Topul încrederii în politicieni
E nedreaptă această scădere în sondaje a actualei puteri proeuropene, care își poate trece în palmares deblocarea finanțării externe, reapropierea de Uniunea Europeană, Statele Unite și România, precum și declanșarea luptei anticorupție, după ce fostul procuror, Stoianoglo, care se opunea investigării marilor mafioți, a fost înlăturat. Socialiștii și Dodon au stat mulți ani în fruntea sondajelor, dar n-au făcut nimic pentru Moldova, au ținut-o sub un clopot de sticlă. Atunci pentru ce erau preferați? Evident, pentru „mitul Rusia”, pe care-l exploatau sub privirile electoratului nostalgic după URSS.
Sunt, așadar, destule circumstanțe obiective care explică o anumită erodare a guvernării, dar surpriza este că a intervenit prea devreme. Moldovenii au vrut minuni, după decenii de sărăcie și exod, dar minuni în politică nu există. Apoi, nici campania anticorupție încă nu a dat mari rezultate, nu a contribuit la ridicarea nivelului de trai al populației, și aceste insuccese se decontează.
Ar trebui să chibzuiască ce trebuie și ce pot face mai bine: și la nivel de politici, și la nivel de echipă, de actanți.
Doar că oricât de ultragiată s-ar simți guvernarea în raport cu niște sondaje defavorabile, mai înțelept este să analizezi cauzele acestei schimbări de atitudine din partea electoratului, pentru că, iată, aproape 69% de respondenți consideră că lucrurile în țară merg într-o direcție greșită. Guvernanții ar trebui să chibzuiască ce trebuie și ce pot face mai bine: și la nivel de politici, și la nivel de echipă, de actanți. Ce corecturi ar trebui aduse mai ales în domeniile sensibile.
Una dintre marile probleme ale guvernării, despre care s-a vorbit în repetate rânduri, sunt deficiențele de comunicare, pentru a căror rezolvare chiar trebuie găsit și timp, și persoane potrivite. E un adevăr bine știut că în politică se lucrează cu percepții. Și e nedrept față de echipele de experți care lucrează la Externe, Sănătate, Educație, Economie, Cultură etc., că despre activitatea lor să nu se știe mai nimic sau se știe pe după ureche. Opinia publică nu realizează complexitatea sarcinilor de care acești funcționari se ocupă, or nu poți pretinde cetățenilor să aibă revelații, luându-se doar după imaginea președintei sau a altor figuri exponențiale ale puterii.
Mai ales că există o propagandă foarte agresivă la posturile TV arondate socialiștilor și oligarhilor fugari, care speculează orice greșeală, orice desincronizare, orice zvon fals, inducând programatic o stare de dezamăgire și neîncredere în actuala guvernare, care, preocupată de grijile mari ale țării, subestimează consecințele acestor revărsări de venin.
Cred că pe lângă reformele la scară mare, care copleșesc agenda guvernamentală, este foarte important contactul cu oamenii, aplecarea asupra problemelor lor imediate – mult mai presante pentru ei decât transformările macroeconomice. Să stai de vorbă cu cetățenii, cu autoritățile publice locale, să ajuți la rezolvarea unor necesități concrete, cuantificabile pentru comunitățile lor.
Aceste descinderi și intervenții în teritoriu, pe lângă faptul că fac să fie auzită „vocea poporului”, pot contribui la ameliorarea imaginii guvernării. Fără palierul de jos, de la firul ierbii, nu vei avea susținere pentru reformele structurale, care necesită timp, răbdare și dedicație. Actuala guvernare n-ar trebui să cadă în capcana unei optici unilaterale, când laudele și încurajările Occidentului riscă să-i obtureze contactul cu realitățile de acasă. Să se gândească la ce au pățit predecesorii ei.
Și o ultimă remarcă pe marginea sondajului IDIS „Viitorul”. Sunt cumva surprinzătoare criticile vehemente ale foștilor aliați ai PAS, rămași pe dinafara parlamentului, în fața scăderii de popularitate a actualei puteri, e surprinzătoare retorica lor despre „începutul sfârșitului vremurilor bune”. Sigur că aici răzbat anumite frustrări îndreptățite, pentru că guvernarea s-a arătat prea puțin dispusă să atragă specialiști din afara PAS. Un anumit egoism de partid și o încredere exagerată privind susținerea absolută a populației au limitat cercul persoanelor de valoare ce puteau fi propuse în guvern, în agenții etc.
Însă tot sondajul arată că dezamăgiții n-au migrat spre alte partide proeuropene, ci mai degrabă au completat rândurile indecișilor. Prin urmare, această jubilație și critică virulentă care înveninează o relație și așa încărcată de suspiciuni nu aduce avantaje Platformei DA sau altor formațiuni afine. Pentru că în orice conjunctură, actuala guvernare va fi partenerul celor care speră să capitalizeze punctele pierdute de PAS. De aceea criticile ar trebui să fie constructive și realiste, și mai atente la limbajul contondent în care sunt formulate.
În caz contrar, supărările tale riscă să se confunde cu propaganda socialiștilor și a oligarhilor fugari – inamici înverșunați ai PAS și ai președintei Maia Sandu –, care nu vor ezita (o fac deja!) să-ți instrumenteze frustrările în lupta lor împotriva campaniei anticorupție și a orientării proeuropene a Republicii Moldova.
