O comisie de anchetă a Parlamentului, care a analizat presupusele legături între Fundația Dialog Deschis și fondatoarea acesteia Ludmila Kozlovska și frauda bancara din Moldova, a ajuns la concluzia că fundația ar fi beneficiat de finanțări „de proveniență dubioasă”, ar reprezenta o amenințare la adresa suveranității Moldovei și că ar fi oferit finanțări ilegale partidelor de opoziție pro-europene Partidul Acțiune şi Solidaritate şi Partidul Platforma Demnitate şi Adevăr. Membrii comisiei au recomandat Procuraturii Generale să examineze raportul, parte a căruia a fost audiat în spatele ușilor închise. O pregătire de teren pentru interzicerea participării în alegeri a principalelor partide de opoziţie. De această părere este expertul de la Bucureşti, Sorin Ioniţă, preşedinte al organizaţiei neguvernamentale Expert Forum, care ne-a oferit în ajun un interviu.
Sorin Ioniță: „Dacă Procuratura în Moldova ar fi măcar pe jumătate cât e într-o țară normală, chestiile alea le-ar arunca din prima clipă, pentru că nu e nimic de anchetat acolo, lucrurile sunt absolut ridicole. Toți ne-am uitat pe știrile alea: ce este ilicit? Nu este absolut nimic - este o aiureală. Genul acesta de comisii parlamentare am avut și noi în România. Deci, când puterea vrea să facă o „nefăcută”, o bagă în Parlament. Pentru că, știți, Parlamentul e organul suveran al poporului, dar în același timp acolo e o răspundere difuză. Şi când vrei să faci o chestie gogonată rău de tot o faci prin Parlament. Un ministru are o răspundere personală, pe când acolo (în Parlament) toți am votat, e o comisie, nu e nimeni vinovat. Și ce au găsit?
Nu au găsit absolut nimic! E clar o pregătire a terenului pentru ceea ce mă tem eu să nu fie cumva o interzicere a participării partidelor de opoziție principale în aceste alegeri. Pentru că după ce s-a întâmplat astă-vară cu Primăria Chișinău, când totul s-a desfășurat corect, câștigă cine nu trebuie și pe urmă anulezi alegerile, așa ceva nu mă așteptam să se întâmple în Moldova și cred că nimeni nu se aștepta astă-vară să se meargă până acolo.
Iată că Europa a rămas blocată, adică nu a știut cum să reacționeze. Şi (la Chişinău) lecția s-a învățat, adică, - mă, putem merge destul de departe. Şi evident că lucrurile acestea sunt complet confecționate. Deci este o poveste de gâgă, de copii mici, de școală primară chestia asta cu finanțarea ilegală. Nu știu până unde se va merge. Deocamdată e folosită ca instrument de campanie, adică să înnegrești personalitățile de opoziție. Dar mi-e teamă să nu-și dea ei seama că nu știu la câtă lume poate prinde chestia asta, poate numai la ăia care erau deja convinși și ar fi votat cu puterea și atunci să nu treacă la pasul următor, care este bomba nucleară - interzicerea participării partidelor în alegeri, că, iată, au trădat țara. O să obțină ei o decizie nu știu unde că într-o primă instanță sau ceva, că au destule instanțe în Moldova de unde poți să scoți orice, mai ales că există un precedent cu Usatîi, care nici acela nu a fost foarte clar explicat și nu a fost foarte cușer chestia, nu a fost foarte în regulă suspendarea participării în alegeri. Ai un precedent, na, de ce să n-o mai faci încă o dată?
Pentru că teama mea este că, chiar dacă ei probabil se așteaptă să câștige aceste alegeri - mă refer la puterea actuală, la binom, mă rog, partide, Guvern și cu președintele Dodon - să obțină o majoritate împreună în Parlament, dar ei vor avea mari probleme dacă opoziția
Opoziția te poate bloca, poate vedea multe lucruri, poate striga - adică ai o platformă timp de patru ani...
intră în Parlament și obține acolo 20-30 la sută sau cât va obține. Deci, dacă liderii, Maia Sandu, Andrei Năstase, platformele lor vor avea o fracțiune substanțială în noul Parlament, în ciuda manipulării sistemului electoral și ce o să mai fie, tot vor fi mari probleme. Şi probabil că ei nu sunt pregătiți să accepte nici măcar asta, adică nici măcar să aibă o opoziție în Parlament.
Pentru că opoziția te poate bloca, poate vedea multe lucruri, poate striga - adică ai o platformă timp de patru ani. Păi, dacă am ajuns aici, să fim nemulțumiți chiar și să avem o opoziție în Parlament, lucrurile cred că intră deja pe o altă pantă, adică nu mai vorbim de democrație imperfectă sau democrație coruptă, vorbim deja de trecerea în autoritarism.”
Europa Liberă: În condițiile actuale, când autoritățile nu mai țin cont (și au spus-o pe șleau că nu vor mai ține cont) de ce zice Uniunea Europeană, cine le-ar putea opri?
Sorin Ioniță: „O întrebare foarte bună. Nu știu să vă răspund, pentru că eu sunt cetățean român și vedeți foarte bine ce se întâmplă în țară membră UE, cum e România sau în mai multe țări, cum e Ungaria, cum e Polonia. Deci cred că exact asta i-a încurajat pe liderii din Moldova să meargă atât de departe. Au văzut, au învățat lecția, iată, ăștia sunt membri UE și dau din picioare și se înjură cu Bruxelles-ul și nu li s-a întâmplat nimic. Deci, dacă acolo se poate, noi de ce să stăm după regulile Bruxelles-ului, când interesul nostru este cu totul altul?”
Europa Liberă: Suntem în momentul când nu se poate face nimic?
Sorin Ioniță: „Nu! Sigur că se poate face, dar fiind totuși, noi jucăm după reguli democratice și nu este altă soluție decât să mergem la vot,
Europa rămâne interesată de Moldova, Acordul de Asociere este pe agendă, se discută, sunt capitole, sunt și progrese pe capitole mai tehnice, care nu puneau probleme politice...
să ne informăm, să ne mobilizăm civic, să ne opunem la lucruri care sunt mari porcării, să ne folosim de sprijinul occidental care există. Deci nu că Europa n-ar fi interesată de Moldova, Acordul de Asociere este pe agendă, se discută, sunt capitole, sunt și progrese pe capitole mai tehnice, care nu puneau probleme politice, să zic așa. Deci, relația este, dar nu ne putem aștepta ca noi, dacă noi aici la noi acasă o luăm razna cu totul, să ne poată guverna străinii, asta nu se poate. Unora ne-ar plăcea, unora nu ne-ar plăcea chestia asta, dar în practic este imposibil într-o democrație, plus că temperatura politică la Bruxelles și în toate capitalele mari europene e de așa natură astăzi.
Vedeți ce probleme sunt în Europa, ce alegeri vin în Germania, așa, încât nu știu dacă ei sunt interesați foarte tare să ia la remorcă o țară ca Moldova, lăsând că e Ucraina înainte pe listă, dec în afara Moldovei, că e o țară mult mai mare și cu probleme. Ei nu știu ce să facă cu Ucraina, nu știu ce să facă cu..., nu mai știu ce să mai facă cu noi, cu România și Bulgaria în momentul de față și cu Balcanii de Vest, care ăia sunt teoretic în curs de aderare, deci negociază pe capitole de aderare.
Trebuie să fim conștienți unde ne aflăm noi, ca Moldova astăzi, în acest peisaj european, pentru că, iată, guvernanții sunt conștienți, puterea e conștientă, ei simt că au mai multă libertate în momentul de față, simt că a slăbit condiționalitatea, a slăbit, bățul Europei s-a micșorat în momentul de față și al partenerilor externi. Asta explică că-și permit să facă atâtea lucruri, că nu din convingere făceau ei înainte cât făceau, ci tot de teama bățului, de rușine, de niște bani, de una, de alta și că așa era direcția, și că așa îi presa poporul.
Poporul de aici, cetățenii în continuare cred că vor în Europa, o majoritate, dar, din păcate, foarte mulți dintre ei s-au hotărât să facă chestia asta mai repede decât să meargă cu tot cu țară și s-au dus singuri acolo, iar asta creează o problemă, că înseamnă că o mare
Să facem mai facil votul în diaspora, să-i aducem mai intens la vot, să le spunem de ce e important să voteze...
parte din electoratul pro-european, pro-modernitate, pro-bună guvernare deja e acolo și votează în proporție mai mică în alegeri, pentru că sunt aceste obstacole concrete, adică nu votezi la fel de mult când ești în diaspora. Altminteri, dacă toți aceia ar fi acasă, nu ar fi o problemă, eu cred că opoziția europeană ar câștiga fluierând, fluierând și asta arată ce putem face. Să facem mai facil votul în diaspora, să-i aducem mai intens la vot, să le spunem de ce e important să voteze. Tot problema din 2016 este, de la prezidențiale, deci dinamica tot cam aia este de atunci.”
Europa Liberă: În actualele condiții, Dvs. vedeți vreo posibilitate ca România să influențeze cumva ca să nu se întâmple atâtea lucruri urâte în R. Moldova?
Sorin Ioniță: „Se întâmplă mari porcării acum la București, e tot acest război, tot acest tărăboi politic, lipsă de guvernare. Noi trebuie să preluăm președinția Uniunii Europene la 1 ianuarie și acolo e circ. Făcea cineva o glumă foarte bine găsită de curând că România să preia acum președinția Uniunii Europene la 1 ianuarie e ca și când ai vrea să conduci Grădina zoologică din cușca de maimuțe.
Cam așa este și chiar așa și este, adică suntem sub orice critică cu calitatea clasei politice, plus că sunt opinii diferite, e pluralism, nu e puterea într-o mână ca în Moldova și asta este diferența. Și e ciomăgeală la vedere, deci ce e cam vezi, e pe masă, știți. Și așa mai aflăm și noi că ei între ei se bat, se ceartă, se toarnă unii pe alții și uite că aflăm și noi. În condițiile astea ce poate să facă?
Nu știu dacă România își propune să facă ceva în Moldova, poziția oficială tot aia e a autorităților că sprijinim Moldova pe drumul ei european, nu știu ce, facem ce putem pentru Moldova la Bruxelles, însă putem foarte puțin, pentru că noi înșine, noi pentru noi nu putem să facem foarte multe, ar trebui să facem, ar trebui să cheltuim banii europeni care stau la noi în buzunar și nu-i cheltuim.
În Moldova, teama mea este că, de vreun an și ceva încoace, nu atât Moldova învață de la România, cât România învață de la Moldova, mă refer la politicieni. Relațiile între ei au fost totdeauna, în special pe linia socialistă, pentru că noi de câte ori avem o campanie electorală ori în Moldova, ori în România ele cumva se contaminează, pentru că noi avem cetățeni români aici, destul de mulți, cu care se face campanie, organizăm alegeri aici, atunci te ajuți și cu partidul-frate din Moldova ca să aduci electori la vot și, invers, când Moldova are alegeri, sunt o grămadă de cetățeni moldoveni în România care trebuie aduși la vot și te ajuți cu partidele de acolo. Deci s-au creat aceste relații de partid. Bun, unele sunt normale, ca în toată Europa, altele, mă tem eu, dar nu am dovezi, dar avem semne că sunt relații care au dat în business, au dat în furăciune mână în mână și au dat în multe alte chestii. Și dacă până acum câțiva ani teoria era că noi transferăm bune practici aici și că Moldova va urma calea, senzația mea e că politicienii români au început să învețe acum dinspre Est cum vin lucrurile, mai ales că, nu știu, Moldova fiind o țară mai multilingvă decât noi, traduce repede din rusă în română și noi le luăm gata traduse în română și le aplicăm la București, chiar legislații împotriva ONG-urilor, pentru limitarea libertății de exprimare, tot felul de bazaconii.
Astea, adică de la o vreme văd că se întâmplă deodată și asta nu poate să fie o întâmplare, adică se întâmplă o dată, de două ori, de trei ori, dar parcă se întâmplă cam multe lucruri împreună, nu? de ceva vreme. Și parcă băieții aceștia de la putere s-au vorbit așa, ei, eu cred că chiar, știți cum zice americanul: „Dle, când arată ca o rață și măcăne ca o rață, și merge ca o rață poate-i chiar o rață?” Adică, dacă ei chiar fac lucrurile simultan, eu cred că ei chiar se vorbesc între ei și teama mea este ca alor noștri de la București a început să le placă ideea asta. Băi, e frumos să fii într-un spațiu gri, să nu fii nici colo, nici colo, nici în una, că ai mai multă libertate, mulți bani, îi sifonezi, îi duci prin Transnistria nu știu unde. Dar e bine să ai relații într-o parte de asta, adică e bine să faci
Nu văd mare influență pozitivă a României...
bani aici și după ce ai făcut foarte mulți bani, foarte bine, îi bun statul de drept că te duci și parchezi banii în Elveția sau la Londra, în Europa, unde sunt garantați, îți parchezi copiii acolo, îți parchezi familia acolo și totul e frumos când i-ai obținut, dar îi obții aici, unde nu e stat de drept, că poți să-i faci altfel, altminteri în statul de drept trebuie să muncești mult pentru bani. Și ei nu sunt în stare să facă chestia asta.
Deci, teama mea este că, adică nu văd mare influență pozitivă a României. Sigur, teoretic, diplomatic, ajutoare, dar nu am văzut poziții foarte clare, deci chiar critic acum Guvernul meu, ambasada mea de aici, pentru că mie mi se pare că semnalele sunt foarte ambigue și nu mi-e clar cu cine țin ei de fapt în acest joc din Moldova.”
Europa Liberă: Revenind la subiectul de la care am pornit, pentru Dvs. personal intriga alegerilor care se vor da foarte curând în Republica Moldova care va fi?
Sorin Ioniță: „Este clar că regimul actual vrea să se perpetueze, este clar că niște alegeri libere pe liste de partid și cum ar fi niște alegeri clasice n-ar reuși să câștige, pentru că ei nu au o popularitate într-un vot deschis, popular. Și atunci s-a introdus acest sistem electoral complicat,
Este clar că regimul actual vrea să se perpetueze, că niște alegeri libere pe liste de partid n-ar reuși să câștige, pentru că ei nu au o popularitate într-un vot deschis, popular...
care poate fi ușor manipulat, manufacturat. Înțeleg că se investesc resurse masive în momentul de față în acest micro-management, targeting electoral în fiecare colegiu pe unde o să se întâmple. Uite, se folosesc banii publici, programul „Drumuri bune pentru Moldova” pentru a picura, să zic așa, bunăvoință prin circumscripții acolo ca să înclini balanța.”
Europa Liberă: Și în paralel, doi opozanți care au popularitate sunt acuzați de trădare de stat?
Sorin Ioniță: „Și sunt acuzați de trădare de stat. Deci se pregătește terenul în partea astălaltă, că dacă cumva nu reușim să manipulăm suficient ca să ne obținem cei 50 la sută sau mai mult, să apelăm la planul B. Deci, ei trebuie să aibă și un plan B. Dacă totuși câți bani am cheltuit și cât manipulăm colegiile alea și regulile de vot și ne-am aliniat toată administrația și să fie ai noștri acolo și o să aducem autobuze din Transnistria ca data trecută și tot, cum a fost cu Maia Sandu și o să voteze la Varnița pe tabele ăia aduși de dincolo, de unde cine știe cine sunt și de unde. Bun, și dacă tot nu iese, să avem și un plan B. Asta este teama, asta este teama foarte mare.
Unde o să se ajungă nu știu, dar e clar că asta este, pentru că dacă ar fi un vot pe opțiuni populare deschise, ei nu au 50, ei au o popularitate foarte mică, de fapt, în special n-au lideri foarte carismatici. Mă refer la PD acum, în primul rând. Sigur, Dodon, el se poate supune unui vot popular și are ceva atracțiune din alte motive, el nu e foarte carismatic, dar e zona lui acolo, însă dincoace e ca la noi, la PSD, adică nu ai un lider care să se poată compara cu Victor Orban. Ei se compară cu Victor Orban, cu Erdogan... Aia câștigă alegeri la ei acasă. Nu zic că-i bine, Doamne ferește! Noi chiar avem noroc. Dar noi nu avem genul acesta de talent, nici „băieți noştri răi”.
„Băieții noștri răi” sunt foarte netalentați și incompetenți. Deci, ei nu pot să câștige pe uninominal ceva. Și atunci trebuie să inginerească tot felul de complicații de astea, vedeți că nici nu au înțeles câte, mai rămâne Parlamentul, rămâne de 100, se face de 70, de 60, acum, data viitoare? Am făcut colegiile astea în care va fi câștigă primul și promovează acolo oameni. Și o să vedeți situația că e ca în America, pe vot popular o să ai 35 la sută, dar în Parlament o să ai 65 la sută, când traduci în număr de deputați, exact acum cu Partidul Republican, care a pierdut votul popular, dar a câștigat majoritatea nu știu unde, în Senat.
Sistemele astea de tip anglo-saxon, unde, cum să spun, premiezi, câștigătorul ia tot într-o circumscripție și ca să ai majorități manufacturate în Parlament, sunt bune pentru guvernare eficientă atunci când este ea bună și ai un stat de drept solid, plombat și vechi de trei secole, dar sunt ce poate fi mai prost în țările noastre din Est, unde totuși e bine ca câteva zeci de ani, dacă nu o sută de ani să mergem pe reprezentativitate, pe pluralism, pe parlamente echilibrate, unde să negociezi lucrurile, nu să le impui cu forța prin majorități, pentru că reprezentativitatea contează, că trebuie să ne maturizăm democratic înainte să avem guverne puternice. Știți, Guvernul britanic este foarte puternic constituțional și cel american, da, dar acolo există statul de drept, există checks and balances, există presă liberă și există în special gentleman’s agreement-ul, adică reguli care nu sunt scrise pe hârtie, sunt regulile, dacă vreți, tradiția politică că eu ca politician nu voi trece anumite linii și chestia asta se cam respectă - partidele serioase centriste nu le încalcă și stau în ele. Or noi nu avem așa ceva.
La noi nu există tradiția că, măi frate, anumite lucruri nu se fac. Ş nu trebuie să scrii în Constituție că nu se fac sau în vreo lege, pur și simplu nu se fac. Or la noi exact asta se întâmplă. Partide care se declară centriste, deci centru-dreapta, centru-stânga și în România PSD-ul, și aici partidele echivalente au o retorică de partid nazist, adică xenofobă, cu atacuri la persoană... Vedeți așa ceva la partidele centriste din Europa de Est care-și spun centru-dreapta, centru-stânga, socialist, creștin-democrat? Nu, domnule, e o regulă, e un gentleman și nu, nu scrie în Constituție că nu ai voie să faci așa ceva, nu zice Curtea Constituțională. E regula din politică, așa e tradiția. Ori noi nu avem astea și atunci era bine să mergem cu niște sisteme proporționale de vot, în care să ai o reprezentare decentă cu un prag, trei la sută, nu știu cât, cinci la sută, în care să fie și ăia și ăia și ăia, să discutăm în Parlament frumos. Unii au zece la sută, unii au 40 la sută în Parlament, dar nu așa, nu așa.
Asta va fi un dezechilibru, va fi un dezechilibru între modul cum arată Parlamentul și opinia reală din rândul electoratului, care și ea e împărțită, unii-s cu ăia, unii-s cu ăia, dar ea nu va fi transpusă corect în Parlament. Acolo va fi o majoritate confecționată și care va merge înainte încă patru ani ilegitim și lumea va simți că este ilegitim, dar după cum vedeți, un Guvern îl mai dai jos, dar un Parlament nu-l dai jos în țările noastre, pentru că e foarte greu de dizolvat. El nu poate fi dizolvat ca în Franța de președinte, el nu poate fi dizolvat ca în Marea Britanie printr-o decizie a Guvernului care cheamă alegeri anticipate, el se dizolvă foarte greu, practic prin decizie proprie. Ei înșiși trebuie să decidă să meargă către o dizolvare și ei nu fac asta niciodată, că după ce ți-ai cheltuit toți banii aceștia adunați prin clientelism ca să te alegi, păi stai acolo patru ani, doar n-o să pleci și să începi iar o cheltuire cu încă o campanie. Acesta este pericolul cel mare, parlamentele sunt foarte stabile și în România și în Moldova, durează patru ani, cât au mandatul și dacă de la început pleacă ca ilegitime față de opinia populară, o să fie chiar mai prost decât acum.”
