Aşteptate de multă lume, Zilele literaturii române la Chişinău au ţinut capul de afiş timp de 5 zile, de la recitalul de marţi, 22 mai, al poeţilor tineri prezenţi în volumul de debut colectiv 8, până sâmbătă, 26 mai, când Tatiana Ţîbuleac, autoare originară din Chişinău stabilită la Paris, şi-a lansat, la Librăria din Centru, cel de-al doilea roman, Grădina de sticlă. Şi cum un festival de carte s-a întâlnit, de joi seara, cu un festival de film documentar, Cronograf, o mai fericită încununarea a acestora decât premiera documentarului Eu, geniu Cioclea, de Violeta Gorgos, nici că se putea! În cele ce urmează, un soi de compte-rendu foarte subiectiv al festivalului, cu precizarea că rândurile de mai jos aparţin atât unui organizator, cât şi unui participant & om din public al Zilelor…
Marţi, 22 mai, ora 19.00 – Foarte primitor, Atelierul Cocoşul Roşu, de pe strada Şciusev, aflat în curtea casei în care a trăit prozatorul Vasile Vasilache. Amfitrioana – Vasiluţa, nepoata autorului Poveştii cu cocoşul roşu – ne propune să coborâm în beci, unde găzduieşte o expoziţie de „ouă cu surprize”, fabricate din hârtie colorată şi care conţin în interior opere ale unor artişti contemporani. Între timp, se adună tinerii poeţi care urmează să citească (Vitalie Colţ, Anastasia Palii, Artiom Oleacu, Iulia Iaroslavschi, Doina Roman-Raciu; nu şi Veronica Ştefăneţ, Rodica Gotca şi Elena Răileanu, absente din varii motive), la fel şi publicul lor, în majoritatea cunoştinţe şi prieteni. Dumitru Crudu, mentorul atelierului „Vlad Ioviţă”, îi prezintă pe fiecare, iar lecturile confirmă faptul că ne aflăm în faţa unei noi generaţii pe cale de coagulare, criticul Lucia Ţurcanu încercând să-i surprindă trăsăturile, pornind de la profilul fiecăruia dintre autori. Tonul este dat, festivalul propriu-zis stă să înceapă.
Miercuri, 23 mai, ora 10.30 – Elevii clasei a 10-a de la Liceul „Mihai Eminescu” au în faţă trei scriitori tineri, dintre care primul – Claudiu Komartin – este, la ai săi 35 neîmpliniţi, aproape un scriitor consacrat, cu cărţi de poezie traduse în câteva limbi, autor al unei antologii, Maeştrii unei arte muribunde, ajunsă la ediţia a 2-a în mai puţin de-un an, iar ceilalţi doi tocmai au debutat în ale prozei, Emanuela Iurkin cu romanul Câinele de bronz, Cartier, 2018, şi Dinu Guţu cu romanul Intervenţia, Polirom, 2017. Timoraţi la început, elevii se destind pe măsură ce întâlnirea capătă – şi graţie profesoarei Livia State – un caracter neformal, iar temele abordate sunt dintre cele mai diverse, cititul & scrisul constituind doar un punct de plecare/un pretext. În tot acest timp (2 ore academice), simt că mi-ar fi plăcut să mă aflu ŞI în alt loc, la Universitatea de Stat din Moldova, unde domnul Vintilă Mihăilescu ţine o conferinţă: De ce este România astfel?, la invitaţia istoricului Virgil Pâslariuc, şi pe care abia aştept să-l cunosc.
Răbdarea îmi este răsplătită tocmai la ora 17.00, cât distinsul psihosociolog şi antropolog cultural român vorbeşte unui public (care putea fi şi mai numeros!) adunat la Librăria din Centru despre Etnogeneză şi ţuică (nu voi reproduce ce-a spus Domnia Sa, e suficient să fac trimitere la volumul cu acelaşi titlu apărut la Polirom), într-un stil pe cât de colocvial, pe atât de erudit, ceea ce farmecă pe toată lumea. Altfel spus, discursul său rafinat & pe înţelesul tuturor face mărgele, ca o tărie întoarsă de două ori. Din pasa maestrului, intervine Dinu Guţu, care şi-a dat doctoratul în antropologie cu Vintilă Mihăilescu, de data însă pe post de tânăr romancier. Fragmentul din Intervenţia sună convingător, iar imaginea colegului nostru Valentin Guţu, redactor dintotdeauna şi, mai recent, autor Cartier, privindu-şi cu mândrie fiul mă topeşte. Lovitura de graţie mi-o aplică Lavinia Bălulescu, autoarea volumului de poeme Lavinucea, Casa de pariuri literare, 2017, astfel că seara de lecturi se încheie pe o notă majoră.
Dezbaterile pe marginea eseului contemporan, În centrul atenţiei: periferia şi marginalii, moderată (excelent!) de Maria Şleahtiţchi şi Lavinia Bălulescu, îi are-n centrul atenţiei pe Vintilă Mihăilescu, Tamara Cărăuş, autoarea volumului Limba de hârtie, Luiza Vasiliu, de la Scena 9, şi Dinu Guţu. Scânteietori/sclipitoare!
Joi, 24 mai, ora 11.30 – Suntem, Claudiu Komartin, Lavinia Bălulescu, Luiza Vasiliu şi subsemnatul, la Universitatea Pedagogică „Alecu Russo” din Bălţi, pentru a vorbi – cu textele pe masă – despre România firească. În mare formă, gazda noastră scriitorul şi prof.univ. Nicolae Leahu dă tonul întâlnirii, iar ceea ce urmează este mai mult decât un recital poetic, combinat cu discursuri pe teme culturale, e chiar o sărbătoare a lecturii, căreia i se alătură şi poeta Margareta Curtescu, profesoară la aceeaşi universitate, şi Maria Şleahtiţchi, venită de la Chişinău să-şi ţină cursul. Orice s-ar spune (& oricine ar câştiga, din primul tur, primăria oraşului), Bălţi continuă să existe pe harta culturală românească câtă vreme Literele de aici nasc poeţi (tânărul Gelu Ciocan, proaspăt debutat în volum) & cititori.
La 17.00 a aceleiaşi zile de joi suntem deja la Librăria din Centru din Chişinău, unde cei chemaţi în ring sunt poeţii. Dumitru Crudu citeşte din recentul volum scos la Charmides, Cinci poeme din Rotterdam; Claudiu Komartin citeşte (de pe telefonul mobil) un cutremurător text de proză în memoria unui poet mort de tânăr, pagini care ating cota de tensiune a unui poem; Moni Stănilă ne face părtaşă la O lume de evantaie, pe care să nu o împarţi cu nimeni, Charmides; iar pe final, Emanuela Iurkin aruncă a punte spre seara de proză ce urmează să aibă loc vineri, citind din recentul său roman scos la Cartier, Câinele de bronz. Nu pot să n-o scot în faţă şi pe Luiza Vasiliu, cea care acum nişte ani traducea vol. IV al monumentalului Jurnal de André Gide. Şi cu asta, tocmai s-a dat startul dezbaterilor despre Poezia de după 2000, seară moderată de criticii Lucia Ţurcanu şi Mircea V. Ciobanu, pe post de invitaţi fiind poeţii Claudiu Komartin, Lavinia Bălulescu, Moni Stănilă şi Dumitru Crudu.
Vineri, 25 mai, ora 10.30 – Ca să ajungem – prozatorul ieşean Dan Lungu, poetul Claudiu Komartin & subsemnatul – la masa rezervată oaspeţilor din sala de conferinţe a Liceului „Spiru Haret”, trebuie să trecem printr-un culoar îngust, de-o parte şi de alta străjuiţi de-un fel de gardă de onoare a elevilor stând în bănci. Odată prezentările făcute, profesoara de română Mariana Jitari intră – literalmente – în cărţi, astfel încât fiecare dintre invitaţi trebuie să dea seama de cele scrise & citite. Pe durata celor două ore şi mai bine, se amintesc (cu admiraţie!) nume de autori, se invocă titluri de cărţi, se spun anecdote literare, se fac confesiuni & se rostesc profesiuni de credinţă. Este, după mine, întâlnirea cea mai plină de viaţă, cum de fapt mă şi aşteptam să fie, dat fiind faptul că ne aflăm la cel mai citit liceu din Republica Moldova ai cărui voluntari, de la Cercul de Lectură, contribuie la buna desfăşurare a festivalului nostru.
Artileria grea, cum a fost numită Proza, intră în scenă la ora 17.00, la Librăria din Centru, odată cu lectura lui Dan Lungu, din recentul său roman scos la Polirom, Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu, urmat de Iulian Ciocan, din romanul Dama de cupă, şi acesta scos recent la Polirom, şi Pavel Păduraru, din Moartea lui Igor Alexandrovici, Paralela 45. Trei voci distincte, tustrele însă abonate la proza cotidianului, fiecare dintr-un unghi diferit, care mai caldă, care mai post-umană, care mai suferindă. Dezbaterile de la ora 19.00, moderate de prof.univ. Nina Corcinschi şi Dinu Guţu, la autorii care tocmai citiseră adăugându-se şi Tatiana Ţîbuleac, confirmă o dată în plus că, mai mult decât alte genuri, proza se află în plină ofensivă, ceea ce constituie o dovadă de maturitate a unei literaturi.
Şi a fost sâmbătă, 26 mai, ora 12.00, când Librăria din Centru a fremătat de lume (de pe lume!) venită la lansarea romanului Tatianei Ţîbuleac, Grădina de sticlă, Cartier, iar vorbitorii – unul şi unul: scriitorii Andrei Ţurcanu, Maria Şleahtiţchi, Maria Pilchin şi jurnalistul de la REL Vasile Botnaru – s-au întrecut nu, nu în elogii la adresa autoarei, ci în perspective de abordare a cărţii, care mai de care mai insolită. Exact ca la casele mari, m-am bucurat în adâncul inimii, dar tot atunci mi-am zis că ceva totuşi n-a funcţionat pe durata acestor Zile… Ei bine, de marţi până sâmbătă, tocmai scriitorii români din Basarabia au strălucit prin absenţă la aceste Zile… (cu 2-3 excepţii, mulţam Nicolae Rusu, prezent la toate trei seri, mulţam Teo Chiriac, Marcela Benea, Grigore Chiper, Nicolae Popa, Irina Nechit, Lorina Bălteanu, Alexandru Corduneanu, Liliana Armaşu, prezenţi la cel puţin o seară; ierte-mi-se dacă am uitat să-l pomenesc pe careva), de unde tocmai Filiala Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România se numără printre cele mai mari. Nu întreb de ce scriitorii basarabeni îşi boicotează colegii din România (s-o fi simţit superiori?!), dar nu poate să nu mă doară această ratare a întâlnirii cu publicul cititor, fără de care literatura îşi pierde raţiunea de a fi. De bună seamă, a fi sau a nu fi scriitor în RM, şi dacă da – pentru cine?
Închei aici, pentru a nu rata premiera filmului Violetei Gorgos Eu, geniu Cioclea, care el însuşi – poetul Eugen Cioclea (1948 – 2013) – ar fi meritat un festival de poezie aparte, cum cu totul şi cu totul aparte a fost autorul Numitor-ului comun, vă mai aduceţi aminte: „Ar trebui să ne-adunăm cumva…”