„Starea de urgenţă înseamnă mai mult decât adoptarea de ordonanţe militare. Ea presupune organizarea solidarităţii, protejarea ordinii şi construirea unei speranţe comune, oricât de fragilă. Starea de urgenţă este un test al bunei – guvernări şi al domniei legii”, scrie Ioan Stanomir pe site-ul contributors.ro. El pune în prim plan problema echilibrului delicat dintre datoria autorităților de a ocroti sănătatea publică şi nevoia de a respecta libertăţile individuale. Prerogativele extinse de care dispun autorităţile trebuie să fie însoţite „de creşterea responsabilităţii lor faţă de cetăţenii al căror spaţiu de autonomie este redus. Starea de urgenţă nu poate anula, în nici un fel, contractul pe care se fondează cetăţenia. Ea nu poate introduce nici arbitrariul poliţienesc şi nici sprijini ideea darwinismului social”, scrie Stanomir. Va fi foarte greu, pentru că deja România nu se ridica nici în vremuri normale la standardele respectării legii și este în continuare subminată de „un întreg mecanism clientelar: (căruia) i se datorează nu doar promovarea incompetenţei, ci şi cleptocraţia care a menţinut sistemul de sănătate public în starea sa jalnică de acum.”
Cristian Câmpeanu comentează în ediția electronică a revistei 22 măsura intrării în carantină a întregii țări, anunțată ieri de autorități. O socotește binevenită, dar dacă nu este însoțită și de un număr mare de teste nu va însemna decât ascunderea bolnavilor în case. Probleme sunt destule, înnurmă : mai întâi, remarcă jurnalistul, definiția dată cazurilor suspecte. S-a dovedit că nu e deloc acoperitoare și totuși încă nu a fost schimbată ! Coreea de Sud a demonstrate că testarea în masa e singura măsură care poate opri propagarea epidemiei, numai că această țară a efectuat până la 20.000 de teste pe zi, în timp ce România a făcut 11.000 într-o lună.
Ioana Ene-Dogioiu (ziare.com) are foarte multe critici la adresa autorităților. Unele sunt de detaliu : de ce premierul Ludovic Orban a ieșit aseară să nuanțeze, recte să dilueze, ceea ce anunțase la prânz președintele Klaus Iohannis, și anume că persoanele peste 65 de ani nu pot ieși deloc din casă. Ea pune nuanțarea pe seama evaluării mai atente a interdicției totale : dacă nu vor putea face față aprovizionării acestor persoane, la domiciliu, cu toate cele necesare ? Apoi, criza echipamentelor de protecție, care a dus la îmbolnăvirea unui număr foarte mare de cadre medicale. Criza e tot nerezolvată. „Sigur că acum e foarte greu să găsești echipamente pentru medici, să găsești ventilatoare. Sigur că acum importurile merg greu, pentru că transporturile sunt unul dintre domeniile cele mai lovite, iar frontierele sunt blocate. Dar până acum ce-ați păzit?, întreabă jurnalista de la ziare.com. In februarie, era deja clar că valul se apropie. Era deja o chestiune de când, nu de dacă. Până la mijlocul lui martie, toată lumea a avut în cap numai anticipate. Parcă era o hipnoză generală”.
În fine, sunt și taxări aproape comice ale măsurilor de carantinare. Ion Cristoiu e citat de Evenimentul zilei cu afirmația că președintele Iohannis a acționat prin discriminare de tip fascist împărțind populația după vârstă.
Fapt e că, prin pandemia de COVID-19, secolul XXI a încasat deja cel de-al treilea șoc, după 11 septembrie 2001 și criza Lehman& Brothers din 2008, aceasta „având drept consecință imediată contagiunea economică și financiară, în lanț. (Acum) Comunitatea internațională este supusă unui șoc uman, de producție și consum, pe termen scurt, și are perspectiva unei crize financiare globale”, scrie Cristian Diaconescu într-o analiză apărută pe ziare.com.
