Conferinta pentru securitate de la München a prilejuit intre altele o analiza a rolului Americii in lume. Cîteva concluzii pe această temă în relatarea corespondentului Europei Libere la Washington.
La conferintă, America a vorbit pe doua voci. Vice-presedintele Pence – cea oficială - a cerut Europei sa se dezică de tratatul nuclear cu Iranul, sa îsi mareasca contributia la cheltuielile si investitiile militare si sa isi modifice comportamentul comercial.
Remarcile sale au fost primite cu raceală, in schimb cele ale fostului vice-presedinte Joseph Biden au adus speranta ca momentul actual va fi depasit, ca el ar fi o aberatie. Dar din ce in ce mai multe voci din strainatate, desi speră ca Biden sa aiba dreptate, sint sceptice. Si asta pentru ca il considera pe Donald Trump nu o cauza, ci mai curind o consecinta.
Alegerea sa in fruntea tarii nu este o intimplare – spun ei - ea reflecta modificari calitative, in electoratul american, care se regasesc nu doar in administratia sa ci si la opozitia democrata sau cel putin o parte a ei.
Observatorii politici arata ca multi dintre alegători, mai ales tineri americani, nu se mai raporteaza nici la cel de-al Doilea Razboi Mondial, nici la Razboiul rece, care a urmat, dar nici macar la situatii mai recente, ca de exemplu atacurile teroriste din 2001. Se manifesta – sustin aceste voci – o oboseala in America, față de statutul de mare putere si, mai ales, de angajamentul militar, cvasi-permanent al Statelor Unite, in campanii peste hotare.
Este drept ca majoritatea americanilor s-a opus retragerii din Siria, anuntata precipita de Trump in decembrie, dar aproape jumatate din populatie a sustinut decizia. Nu putini candidati de extrema stinga, la viitoarele prezidentiale, incearca sa-l învinga pe actualul presedinte, dar sint si ei in esenta impotriva activismului extern. La fel stau lucrurile si in politica comerciala.
Stinga, sustinuta de sindicate este si ea impotriva acordurilor comerciale, asa cum sint ele negotiate, chiar daca o face din ratiuni diferite de Trump.
In acest context, intrebarile cu privire la viitorul cooperarii trans-atlantice si ordinii internationale – inclusiv raportarea la asa-numitele democratii iliberale – ramin sub semnul intrebarii si asta explica, in parte, ceea ce observatorii au remarcat la München, adica ceva mai mult scepticism decit in urma cu un an.
