Într-o analiză de politică externă, Valentin Naumescu se ocupă pe contributors.ro de poziția Statelor Unite și respectiv a unor state din Uniunea Europeană față de China. „Pentru a salva încă o dată lumea liberă, de data aceasta în secolul XXI, dar firește și pentru propriul interes de primă Mare Putere a sistemului internațional, Statele Unite ale Americii vor trebui să înfrunte expansiunea Chinei comuniste, s-o oprească și să-și apere supremația globală. Acum. (...) Peste câțiva ani va fi prea târziu. În caz că nu este deja prea târziu”. A nu face asta ar echivala, spune Naumescu, „cu desființarea ordinii liberale occidentale și cu intrarea într-un sistem mondial condus de o putere dictatorială pentru care nu contează libertățile și drepturile omului. Ceea ce nu s-a mai întâmplat de peste 250 de ani, dinainte de Revoluția Franceză, practic dinainte de «secolul britanic» și de «secolul american»”. Urgența intervenției americane vine din ceea ce spun statisticile : China poate depăși America, pe toate planurile, până la finalul acestui deceniu. Dacă, la Washington, noul președinte Joe Biden dă asigurări că asta îi este intenția, în Europa pozițiile sunt diverse, de la „discursul plin de nuanțe și delimitări al Președintelui Macron (de tipul da, dar noi nu…)” până la „baletul diplomatic european și Borrelliada tragi-comică”. Franța, scrie analistul, continuă să vorbească despre o „suveranitate confuză”, ca și cum și-ar proiecta în viitor Uniunea ca pe „o Elveție economică rămasă neangajată în bătălia giganților”. „Sper sincer, încheie Naumescu, că liderii de la București iau de pe acum în considerare scenariul că, dincolo de afinitatea declarată oficial pentru multilateralism la Washington și la Paris, diferențele de nuanță dintre SUA și Franța în relația cu China și Rusia să se amplifica în viitor, iar acestea să se transforme treptat în diferențe de opțiuni și interese, respectiv în dileme decizionale extrem de dificile pentru țările din așa-numitul Flanc Estic al NATO”.
Andreea Ruxanda scrie pe republica.ro despre moțiunea de cenzură pe care social-democrații de la București au depus-o împotriva noului ministru al sănătății Vlad Voiculescu, pe care îl acuză că nu a făcut ce trebuie pentru ca recentul incendiu de la Institutul „Matei Balș” să nu fi avut loc. Autoarea articolului întoarce acuzațiile către precedentul guvern social-democrat și citează pur și simplu promisiunile PSD din programul de guvernare, la capitolul sănătate. Niciuna, dar niciuna nu a fost îndeplinită.
Publicația online press hub postează un text semnat de Doina Jela despre Monica Macovei, fost ministru de justiție și fost europarlamentar. Portretul pe care i-l face reamintește valoarea determinării și curajului lui Macovei, a măsurilor pe care ea le-a luat împotriva corupției și a sprijinului acordat Laurei Codruța Kovesi la conducerea Direcției Naționale Anticorupție. „Persoana și rolul Monicăi Macovei în istoria României postdecembristă fac parte dintre cele puține care aleg apele”. „Trecerea ei prin viața politică românească, ca membru al unor organizații ale societății civile, ca ministru al Justiției și apoi ca europarlamentar, a lăsat o urmă indelebilă din acest unic motiv, scrie Doina Jela: a avut un diagnostic și un proiect politic clar. Iar acestea erau corupția ca boală de sistem a societății românești, respectiv leacul ei unic, Justiția”.
