Eșec și amânare!... Cum s-a mai întâmplat de atâtea ori, summitul UE, care era anunțat ca decisiv, de astă dată pentru numirea persoanelor ce vor ocupa principalele funcții din instituțiile europene, și anume: președintele Comisiei Europene și președintele Consiliului, nu a dus la un consens. Complexitatea negocierilor pentru cele cinci mari funcții era amețitoare, așa cum am mai arătat-o.
Un nou summit a fost programat pentru duminică 30 iunie, tot la Bruxelles, după ce Angela Merkel și Emmanuel Macron se vor întoarce de la o altă întâlnire la vârf, cea a grupului țărilor industrializate G20, care se va ține la Osaka, în Japonia, pe 28–29 iunie. La acea întâlnire G20 vor mai participa de altfel britanica și Theresa May, deja în final de parcurs, dar și premierul Italiei Giuseppe Conti și președintele Consiliului European, Donald Tusk, a cărui înlocuire trebuie decisă. Toți aceștia vor trebui să revină din Japonia la Bruxelles pentru duminică 30 iunie, pentru a cădea de acord în privința numelor pentru cele două mari funcții, cele mai importante din UE. Asta, înainte de prima plenară a noului Parlament European.
Sigur, la summitul actual liderii au prelungit cu șase luni sancțiunile impuse Rusiei și au avut cuvinte severe pentru Turcia, care intervine în apele teritoriale ale Ciprului, în încercarea de a avea acces la zăcămintele de hidrocarburi din Mediterana, dar scopul actualului summit era în primul rând numirea președintelui Comisiei Europene și a celui al Consiliului înainte de prima plenară a noului Parlament European, marți 2 iulie.
Cum a conchis un euforic și vizibil alcoolizat Jean-Claude Juncker, încă președinte al Comisiei, la conferința de presă care a avut loc la 2 dimineața: - „Am constatat cu plăcere că nu e ușor ca eu să fiu înlocuit.”
Guvernele unei majorități a celor 28 de țări membre refuză să accepte presiunile principalului grup transnațional din Parlamentul European, creștin-democrații din PPE, de a-l numi ca președinte al Comisiei pe candidatul lor, germanul Manfred Weber, sprijinit de Angela Merkel.
Un alt candidat important și, după părerea majorității capitalelor, mult mai competent, este actualul vice-președinte al Comisiei, socialistul olandez Frans Timmermans, care are însă împotriva lui membrii est-europeni ai Uniunii, printre care România, Ungaria și Polonia, țări pe care el le-a criticat pentru derivele lor anti-democratice.
Emmanuel Macron, la rândul lui, care dispune de cel de-al treilea grup ca importanță din Parlamentul European, centriștii din Renew Europe, conduși de Dacian Cioloș (108 membri din 751), ar dori să-l impună pe francezul Michel Barnier, negociatorul european în chestiunea Brexitului.
Deocamdată, Angela Merkel i-a cerut lui Donald Tusk ca până duminica următoare să negocieze cu Parlamentul pentru găsirea unui compromis. „Nu dorim în nici un fel un conflict cu Parlamentul,” a spus Merkel, care este foarte slăbită politic la ea acasă și caută să nu își supere baza electorală. Merkel a refuzat, de altfel, să răspundă dacă ar fi gata să renunțe la candidatura germanului Manfred Weber pentru postul de președinte al Comisiei.
La fel de complicată pe cât e numirea președintelui Comisiei Europene rămâne și găsirea candidatului potrivit pentru postul de președinte al Consiliului European. Este pomenită, de pildă, dura și hiperactiva președintă a Lituaniei, Dalia Grybauskaitė.
Spre deosebire de Klaus Iohannis, al cărui nume e vehiculat doar în România, Dalia Grybauskaitė are împotriva ei doar faptul că e prea independentă. In schimb, nu doar că ea este estică, precum Iohannis, iar mandatul ei de președintă expiră luna viitoare, însă mai este și femeie, iar prin numirea ei s-ar bifa deodată două obligații nescrise: ca printre cele cinci numiri importante din UE să fie și o femeie și un est-european. Ea e ambele, femeie și estică, cu avantajul uriaș în condițiile actuale că știe perfect rusește și că este total anti-Putin, cunoscând funcționarea Rusiei.
Nu doar spaima de un conflict cu Parlamentul îi mână pe lideri în această frenezie a numirilor rapide. Ei mai vor și să aibă o Comisie funcțională înainte ca Theresa May să fie înlocuită în mod efectiv de imprevizibilul Boris Johnson, care insistă că va scoate Marea Britanie din UE fără nici un acord semnat, ceea ce înseamnă un viitor incert pentru toată lumea, pentru britanici în primul rând, dar și pentru Uniunea Europeană.
Cf. și: Marea târguială din UE: Un summit unde posturile-cheie sunt scoase la mezat.
