Puși în fața evidenței unui al treilea val al pandemiei, cei 27 de lideri UE caută un ton împăciuitor, lăsând deoparte deocamdată tensiunile care opun UE Rusiei sau Turciei.
Rusia a fost de altfel lăsată cu totul deoparte în discuții, în seara de joi, 25 martie, potrivit concluziilor finale făcute publice.
Summitul virtual al celor 27 de lideri ai UE a fost marcat de o conversație cu președintele SUA, Joe Biden. Asta nu se mai întâmplase de 11 ani, din timpul primului mandat al lui Barack Obama. Donald Trump n-a fost niciodată invitat să se adreseze prin video liderilor UE. Simbolismul este evident, iar liderii au decis să se întâlnească în persoană cât de curând.
Ton împăciuitor către Turcia
În privința Turciei, liderii UE au decis să relanseze cooperarea în chestiunea migrației și în cea a comerțului. Cei 27 au nevoie de cooperarea Turciei pentru menține în viață acordul din 2016, prin care Turcia a primit până astăzi circa 6 miliarde de euro pentru a menține refugiații sirieni și din alte țări ale Orientului apropiat și mijlociu între frontierele sale, împiedicându-i să mai ajungă în insulele Greciei.
Cu totul, Turcia găzduiește circa 4 milioane de refugiați din Siria. Erdogan amenință în mod periodic Europa că va deschide porțile, lăsând refugiații să pornească spre Europa.
Turcia a mai fost discutată nu doar pentru deriva autoritară a lui Erdogan, dar și pentru felul în care a continuat să foreze în zone maritime contestate în estul Mediteranei, stârnind protestele Ciprului și Greciei, membri UE.
Într-o conferință de presă la încheierea discuțiilor, președintele Consiliului European Charles Michel și președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen au anunțat că vinerea trecută cei doi au vorbit cu Erdogan și că au găsit că președintele turc are acum o „atitudine constructivă”. Asta, cu toate că la două zile după conversația sa telefonică cu cei doi oficiali europeni, duminică, Erdogan a scos Turcia din Convenția de la Istanbul pentru protecția femeilor.
În legătură cu Rusia, de asemenea, summitul a fost doar un „schimb de idei”.
Covid și „green pass”
Și aici situația a rămas aceeași, inclusiv în privința repartizării vaccinurilor comandate de UE, potrivit unui algoritm pe care Austria îl contestă. Chestiunea repartizării lor a fost lăsată în seama ambasadorilor la UE ai celor 27.
Ursula von der Leyen a criticat iarăși firma britanico-suedeză AstraZeneca pentru felul în care înțelege să își respecte obligațiile contractuale.
Von der Leyen a spus că 88 de milioane de doze de vaccine Covid-19 au fost deja distribuite în UE, iar 62 milioane au fost deja administrate. În Europa, 18,2 milioane de oameni au fost cu totul vaccinați, ceea ce înseamnă că abia 4,1 % din populația Europei a primit deja două vaccinuri. În același timp, UE a exportat „77 milioane doze de vaccinuri către 33 de țări” din decembrie încoace, ceea ce înseamnă că UE, care se plânge de întârzierile AstraZeneca, a exportat (77 milioane) aproape la fel de multe milioane de doze cât a administrat populației celor 27 (88 milioane).
Exportul de vaccinuri
În continuare, nu toți membrii sunt încântați de propunerea făcută miercuri de Comisia Europeană de restrângere a regulilor care permiteau până acum exportul de vaccinuri în afara UE, în urma crizei declanșate de conflictul cu firma britanico-suedeză AstraZeneca.
Multe state membre, în special nordice, nu se arată deloc încântate și nu sunt de acord cu aplicarea unor reguli prea stricte la exportul de vaccinuri, deoarece asta riscă să dăuneze fiabilității UE ca un partener comercial care aplică regulile pieței libere.
Franța, Germania, Italia sprijină proiectul, dar Belgia, Olanda, Irlanda și Suedia au anunțat că se opun unei blocade totale a exporturilor, care ar fi un semnal rău dorit în direcția companiilor farmaceutice.
Restricțiile la export privesc în primul rând țări precum SUA și Marea Britanie, care sunt la rândul lor țări producătoare de vaccinuri și care au vaccinat deja mai mult decât au făcut-o țările din UE.
Persistente neînțelegeri cu SUA: China și Nord Steam 2
În urma discuției cu Biden, a rămas însă evident că rămân divergențe serioase, în primul rând în legătură cu China. Lucrul a fost constatat public de Angela Merkel în persoană, care a spus: „interesele noastre nu coincid aci”.
Pentru Biden și SUA la fel de importantă rămâne „coerciția economică” exercitată de China, subiect asupra căruia fractura transatlantică se dovedește la fel de mare ca în vremea lui Trump.
Cu toate astea, după ce a ezitat vreme îndelungată, UE a impus în sfârșit, luni 22 martie, sancțiuni asupra unor oficiali chinezi pentru abuzurile împotriva populației uigure care se petrec în provincia Xinjiang.
Este prima decizie de acest tip luată de UE împotriva Chinei de la reprimare manifestațiilor din piața Tiananmen, în 1989, încoace, când a impus un embargo asupra livrărilor de armament.
Cât despre gazoductul Nord Stream 2, despre care administrația SUA spune că „pune în pericol independența energetică a Europei”, sporind dependența de Rusia, el e deja aproape terminat (în proporție de 95%) și nimeni nu are o idee despre cum ar putea fi oprit în termeni economici, juridici sau diplomatici.
