Linkuri accesibilitate

Sunt un băiat din carte


Șaisprezece autori aleşi să reprezinte cultura scrisă a unui popor central-european, aflat după Cortina de Fier ceva timp, şi care acum iese în faţă.

Slovacia tocmai şi-a ales noul preşedinte, în persoana doamnei Zuzana Čaputová. Cât despre noua proză slovacă, poţi să-ţi faci o imagine de ansamblu citind antologia Sunt un băiat din carte, ARC, 2018, selecţie, prefaţă şi prezentare de Vladimir Petrik. Aşadar, 16 autori – între decanul de vârstă, Rudolf Dobias (n. 1934), şi benjaminul Jan Pucek (n. 1987) fiind nu mai puţin de jumătate de veac – aleşi să reprezinte cultura scrisă a unui popor central-european, aflat după Cortina de Fier ceva timp, şi care acum iese în faţă.

Pentru o punere în context, apelez la prefaţa lui Vladimir Petrik, din care reţinem: „Anul 1989 a fost anul căderii regimului comunist totalitar, care fusese instaurat în 1948. În toată această perioadă, regimul a trecut prin mai multe etape, care, într-un fel sau altul, au marcat nu doar societatea, ci şi cultura şi literatura. Astfel, de la realismul socialist schematic al anilor ’50, s-a trecut la procesul de eliminare a aprecierii ideologice – de clasă a realităţii. Acest proces s-a desfăşurat treptat şi nu a fost lipsit nici de revenirile la trecut, dar, cu toate acestea, a progresat. La sfârşitul anilor ’60 a încetat să se mai vorbească despre realismul socialist şi, implicit, despre literatura socialistă. Procesul de renaştere şi tot ce a fost legat de el s-a încheiat prin intervenţia brutală a trupelor Tratatului de la Varşovia din anul 1968”. Sărim câteva aliniate-decenii şi iată-ne acum în plină contemporaneitate: „După anii ’90, marcaţi de postmodernism, când prozatorii slovaci s-au desprins de realitate şi au cultivat instrumente interne de a scrie proză, a urmat o perioadă de orientare către problemele reale ale lumii”.

Citindu-i cu luare aminte pe cei 16 prozatori, fiecare prezent cu un singur text, m-am tot întrebat cum e să fii scriitor slovac, la umbra fratelui mai mare ceh, iar câteva fraze, pescuite de ici-colo, mai mult mi-au stârnit decât mi-au astâmpărat curiozitatea:

„Banovce este un orăşel care se află departe, indiferent de unde ai veni. În schimb, din Banovce ajungi aproape oriunde.” (Silvester Lavrik, …şi Natalia)

„Suntem slovaci. Nu este un pic cam puţin? Este acesta un argument că suntem slovaci? Altă deosebire nu avem?” (Vladimir Balla, Petrecerea)

„Ce Europă Centrală, din moment ce din pricina atâtor cortine nu vezi nici măcar dincolo de gospodăria ta!” (Pavel Vilikovsky, Tot ce ştiu despre central-europenism)

În sfârşit, preferata mea, şi care dă titlul antologiei: „Eram un băiat care venise pe lume dintr-una din cărţile care zburau în aer.” (Marek Vadas, Sunt un băiat din carte)

8 aprilie ’19

XS
SM
MD
LG