Linkuri accesibilitate

Tamara Macari: „Specialitatea de profesor este cea mai importantă în societate”


Tamara Macari, directoarea liceului teoretic Ștefan Holban din Cărpineni

Un interviu cu directoarea liceului teoretic Ștefan Holban din Cărpineni

Tinerii specialiști care aleg să profeseze în mediul rural primesc o indemnizație unică de 120 de mii de lei, oferită în tranșe, timp de trei ani. Ministrul Educației, Culturii și Cercetării, Monica Babuc, declara recent că salariul unui tânăr specialist după majorare ar fi de șase-șapte mii de lei. Chiar și așa, se simte o lipsă acută a dascălilor. Directoarea Liceului „Ștefan Holban” de la Cărpineni, Hâncești, Tamara Macari spune că are nevoie de șase profesori. Ea crede că meseria de pedagog nu ar fi atractivă, dar și că tinerilor specialiști le este frică de a-și asuma responsabilități.

Interviu cu Tamara Macari
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:08:17 0:00
Link direct

Europa Liberă: Cum credeți, de ce atât de greu tinerii specialiști în domeniul învățământului acceptă funcțiile în mediul rural?

Tamara Macari: „Una dintre cauze ar fi frica de a merge într-o localitate rurală și lipsa de perspectivă, adică atunci când aud de o localitate rurală, lor li se creează impresia că ar veni într-o localitate uitată de lume.”

Europa Liberă: La Dvs. în sat există această criză a profesorilor?

Tamara Macari: „Există și chiar este destul de acută. În fiecare an deja din luna ianuarie discutăm cu membrii colectivelor profesorale și încercăm să identificăm din timp. Deci chiar le spun direct: cine anul acesta are de gând să plece din școală, să mă anunțe din timp, pentru a putea face oferta, fiindcă Direcția de învățământ solicită în fiecare an oferta de specialiști pentru minister.”

Îndemnizația pentru tinerii specialiști a fost majorată de la 50 de mii la 120 de mii de lei. Și nu vin...

Europa Liberă: Acum, câți profesori v-ar trebui la anumite discipline?

Tamara Macari: „Ne-ar trebui: la fizică – 1, la franceză – 1, la limba română – 1, psiholog școlar, matematică, educație fizică. Deci, la momentul de față – în jur de șase specialiști, îi chiar stringent. Și stau și mă gândesc de unde să-i iau.”

Europa Liberă: Guvernul încearcă să stimuleze venirea tinerilor specialiști la țară. De ce nu i-ar încuraja acest ajutor material care i se oferă unui tânăr specialist ca el să accepte să vină într-o școală la sat?

Tamara Macari: „Atunci când a fost anunțată majorarea indemnizației pentru tinerii specialiști de la 50 de mii la 120 de mii de lei, noi, cadrele care activăm în instituțiile de învățământ cu vechime, să zicem 15-20 de ani de activitate, am calculat și am constatat că salariul unui tânăr specialist cu plus, fiindcă o normă didactică este de 18 ore, iar pentru un tânăr specialist de 0,75, adică de la 14 ore, el are salariul pe care l-aș avea eu pentru 18 ore, plus 120 de mii, plus lunar li se achită pentru serviciile comunale – încălzire, electricitate ș.a. – timp de trei ani de zile, cât are statut de tânăr specialist, deci ar ieși un salariu mai mare decât ar fi al meu, care am 25 de ani de activitate în școală și cu gradul didactic întâi. Și nu vin...”

Europa Liberă: Dar de ce oferta asta nu-i motivează?

Tamara Macari: „Asta o discutăm și noi nu numai o dată. Am întrebat absolvenții claselor a XII-a: cine vrea să meargă la Pedagogie? Nimeni. Anul trecut, din 43 de absolvenți, unul a mers la Pedagogie. Și atunci, de unde ar veni tineri specialiști dacă facultățile nu au studenți care să facă Pedagogie?”

Europa Liberă: Și atunci suferă procesul educațional?

De unde ar veni tineri specialiști dacă facultățile nu au studenți care să facă Pedagogie...

Tamara Macari: „Mai mult. Suferă întreaga țară, pentru că dacă astăzi noi nu avem specialiști în școală, mâine nu vom avea oameni în societate pregătiți pentru viață și pentru a menține societatea. Cine merge la facultate, în linii generale? Eu nu vreau să jignesc pe nimeni, dar merg absolvenții cu capacități medii, să zicem, în limita notelor de 6, 7; cei care au note de 9 și 10 se orientează spre facultăți de Economie, spre Relații Internaționale, Juridică... Așa în societate s-a creat o părere că, uite, astea sunt specialitățile care îți oferă o oportunitate în viitor, iar Pedagogia a rămas cumva una dintre meseriile care sunt cel mai prost cotate în societate.

Și mai este aici un aspect: în mass-media când se vorbește despre școală, prea puțin se vine cu exemple și practici pozitive. De obicei se vine cu: un elev a fost agresat, cutare profesor a fost dat afară din școală, dar de cele mai multe ori sunt cazuri înscenate de copii intenționat, ca să-l provoace pe profesor, cumva să se afirme în fața colegilor. Și apoi cazurile acestea sunt postate pe rețelele de socializare și chiar denigrează imaginea profesorului și a învățământului.”

Europa Liberă: Și apoi se mai zice că în școală se dă mită...

Tamara Macari: „Și despre asta se vorbește. Cel puțin în instituția în care eu lucrez nu se colectează bani pentru fondul clasei, nu se colectează bani pentru fondul școlii, chiar nu se acceptă niște lucruri de tipul acesta...”

Formarea fiecărui specialist pornește din școală, aici se pun bazele...

Europa Liberă: Dar Dvs. care profesați de atâția ani această meserie, când auziți că nu mai este de prestigiu ca să fii dascăl, să fii profesor, cum reacționați?

Tamara Macari: „Mă doare. Specialitatea aceasta de profesor este cea mai importantă în societate. Formarea fiecărui specialist se pornește din școală, aici se pun bazele, aici se formează niște deprinderi, niște competențe și de muncă, și de responsabilitate și atunci când se vorbește despre școală numai de rău, mă doare. Eu le vorbesc tinerilor despre asta și zic: „De atâția ani lucrez în școală și nu pot să zic că îmi pare rău că sunt profesoară”. În fiecare an când iau o nouă promoție de tineri, eu simt că sunt tânără la nivelul lor. Nicidecum nu ai dreptul să îmbătrânești spiritual, trebuie să fii cu un pas înaintea tinerilor care îți vin la lecții. Eu văd specialitatea asta frumoasă. Alta e că tinerii nu o văd așa.”

Europa Liberă: Profesorii au luat și ei calea pribegiei în căutarea unei vieți mai bune, asta o spun cei care au ales străinătatea.

Tamara Macari: „Este adevărul în ceea ce spun ei. Chiar analizăm foarte bine, cu toate încercările Ministerului Educației, Culturii și Cercetării de a schimba situația în școală, și se fac multe lucruri, dar se implementează foarte, foarte multe reforme, reforme care într-un aspect vin ca să ajute, să optimizeze procesul de învățământ, în ultimul moment evaluarea criterială prinde scriptori, dar parcă sunt prea multe în ultimul timp.

Nu reușim să ne deprindem cu un document și să-l implementăm că vine altul. Nu o spun în sens negativ, dar o spun în sensul că uneori lumea cedează, că trebuie să completezi documente, că trebuie să pregătești mape... S-au făcut după noul nomenclator de documente și chiar am anunțat împreună cu membrii colectivului câte documente s-au redus, dar câte încă au rămas pe care trebuie să le pregătească zilnic profesorul în afară de proiectarea zilnică pe care trebuie s-o faci. Și atunci chiar este mai simplu să meargă și să presteze o altă muncă.

N-am știut că e așa de complicat și de greu de lucrat în școală. Acesta a fost răspunsul. Și n-a venit...

Ei spun așa: „Eu am intrat la 9 la lucru, am ieșit la 18; am închis ușa, am terminat lucrul”. Profesorul are de lucrat 24 din 24 de ore. Și atunci un tânăr specialist renunță. Iată și anul trecut am avut o așa situație – un tânăr specialist de limbă română, care am telefonat și era direcționat de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, delegat să vină în Liceul „Ștefan Holban” cu indemnizația care se acordă, mi-a spus: „Nu vin, doamnă”. – „De ce”? – „Merg să lucrez vânzător”. – „Cum, ai învățat atâția ani, ai învățat pe banii pe care îi plătim noi din impozite, cum poți să nu vii? De ce nu te-ai dus deodată”? – „Ei, n-am știut că e așa de complicat și de greu de lucrat în școală”. Acesta a fost răspunsul. Și n-a venit.

Deci, eu cred că nu vin tinerii pedagogi în școală să lucreze pornind de la aspectul că nu vor să-și asume responsabilități, că nu vor să-și ia niște poveri, fiindcă profesia de pedagog este una care, de fapt, îți cere să dărui necondiționat, să dărui dragoste, să dărui stimă, atenție fiecărui copil. Și este mult mai ușor să lucrezi în birou cu hârtiile decât cu ființele vii. Frica aceasta de a lucra cu copiii și în ultimul timp este tot mai greu de a lucra, fiindcă avem copii care au crescut fără părinți, în ipostaza unei migrații masive a părinților peste hotare și chiar este complicat a lucra comparativ cu 10 ani în urmă cu copiii care vin astăzi în școală.

Studenții de la Universitatea Pedagogică din primul an să meargă în teritoriu, în sate, să facă practica, cel puțin o lună pe an...

Iată este inițiativa aceasta a dnei ministru Monica Babuc de a merge pe promovarea imaginii pozitive a profesiei de pedagog. O inițiativă lansată recent și mă gândesc că, dacă ar fi mai multe campanii din astea, ar fi și mai bine.

Și încă un aspect care ar fi bine de pus la punct – studenții de la Universitatea Pedagogică din primul an să meargă în teritoriu, în sate, să facă practica, cel puțin o lună pe an, să fie o practică activă, pornind din anul întâi de studii. Și atunci, ei ar vedea satele, ar vedea școala, ar vedea o altă fațetă, nu doar din spusele altor persoane care doar descriu satul drept o strășnicie a activității.”

XS
SM
MD
LG