În câteva zile începe un nou an școlar, în care, la fel ca și în precedenții, mulți dintre managerii școlari vor trebui să caute soluții pentru a suplini orele vacante din cauza profesorilor lipsă, peste 2000 arată datele oficiale disponibile. Între timp, autoritățile din educație spun că vor majora de trei ori indemnizația tinerilor specialiști, în încercarea de a-i determina să meargă în comunitățile rurale, care sunt cele mai afectate de lipsa cadrelor didactice. De ce totuși nu au dat roade până acum măsurile încurajatoare ale autorităților, unde au greșit poate și când va deveni educația o prioritate, la aceste și alte întrebări am căutat răspuns în ajun de la expertul în politici educaționale, Anatol Gremalschi, director de programe la Institutul de Politici Publice.
Anatol Gremalschi: „Sunt mai mulți factori. Evident, principalul din ei sunt salariile mici, fapt care face profesia de cadru didactic neatractivă și nu e niciun secret – până în prezent, sistemul nostru de învățământ se menține datorită faptului că lucrează foarte multe persoane care au trecut de vârsta pensionării. S-a mers pe principiul neglijării acestei probleme, ea nefiind prioritară în agenda mai multor guvernări și s-a ajuns la situația critică de astăzi. Vreau să vă spun că, în general, cerințele față de persoanele care vor să profeseze în învățământ, practic, nu există, școlile noastre acceptă orice tânăr care deține o diplomă de studii superioare, indiferent de faptul că coincide sau nu pregătirea lui cu disciplina școlară pe care o va preda sau predă mai multe discipline concomitent, nu contează.”
Europa Liberă: Cum se întâmplă că educația se regăsește la coada priorităților?
Lumea vânează mai mult o diplomă decât cunoștințele...
Anatol Gremalschi: „Cred că derivă din mentalitatea societății noastre. Odată cu dezindustrializarea țării, cunoștințele nu mai sunt la fel de valoroase în percepția publică; lumea vânează mai mult o diplomă decât cunoștințele propriu-zise și mesajele transmise de alegători către guvernanți se axau pe alte probleme care, în opinia alegătorilor, erau mai importante. Evident, guvernanții răspund la așteptările alegătorilor. Dacă educația nu-i o prioritate, ei se îndreaptă spre alte sectoare. Apropo, ultimele sondaje arată următoarele: educația a fost plasată pe primul loc ca importanță într-o listă de mai multe sectoare de 6%, conform Barometrului de Opinie Publică din acest an și doar de 4%, conform unui alt sondaj realizat de o instituție din străinătate aici, în Republica Moldova. Prin urmare, 4 sau 6% arată foarte clar că majoritatea cetățenilor, deși declară că educația este o prioritate, de fapt, nu o consideră așa.”
Europa Liberă: Să fie doar semnalul trimis de cetățeni o cauză sau, în general, autoritățile când își stabilesc agenda acordă importanță unor alte domenii?
Anatol Gremalschi: „Păi, volens-nolens, într-o societate democratică autoritățile trebuie să fie foarte sensibile la opiniile cetățenilor și dacă, să zicem, un alt sector al vieții socioeconomice aduce mai multe voturi, evident că atenția autorităților se direcționează anume acolo. Pur și simplu, la noi ceea ce numim corectitudine politică câteodată ia dimensiuni exagerate și nu se spune deschis că avem alte priorități sau considerăm mai important, de exemplu, mărirea pensiilor sau compensarea prețurilor la medicamente și se merge pe declararea tuturor sectoarelor prioritare, unele din ele fiind mai prioritare ca celelalte, ceea ce, în opinia mea, este un nonsens.”
Europa Liberă: Ați atras și Dvs. atenția că în școli sunt acceptați orice fel de specialiști, că se constată o lipsă acută a cadrelor didactice. Directorii de școli spun că mizează pe faptul că unii profesori vor accepta să predea mai multe discipline. Cu asemenea soluție, unde se poate ajunge?
Anatol Gremalschi: „În primul rând, cred că trebuie să fim cinstiți. Sunt declarate vacante în școli posturile care nu mai pot fi ocupate de cei care sunt deja angajați în școli, fiindcă, din cauza salariilor mici, fiecare cadru didactic își dorește cel puțin un salariu și jumătate. Prin urmare, să zic așa, la concurs pe piață sunt scoase doar orele care nu pot fi acoperite cu cadrele didactice din școli. Ele, evident, vor preda orice disciplină. Prin urmare, faptul că persoana nouă care vine într-o școală va preda mai multe discipline nu contravine tendinței generale. În toate școlile, în special în cele mici, fiecare cadru didactic are mai multe discipline. Evident, aceasta se răsfrânge direct asupra calității studiilor și avem circa 5 sau 10% din școli în care un cadru didactic predă mai mult de trei discipline.”
Avem 5-10% din școli în care un cadru didactic predă mai mult de trei discipline...
Europa Liberă: Recent, ministrul Educației, Monica Babuc, a anunțat că indemnizația pentru tinerii specialiști pedagogi se va majora de trei ori, de la 45 de mii la 120 de mii de lei. Nu este pentru prima dată când se anunță majorarea acestei indemnizații. De ce totuși, în opinia Dvs., nu au dat roadele scontate aceste măsuri încurajatoare ale autorităților?
Anatol Gremalschi: „Până în prezent evident că majorările respective au fost nesemnificative, în opinia tinerilor care ar fi dorit să îmbrățișeze o carieră pedagogică. Dacă s-a început de la 30 de mii, pe urmă s-au mai adăugat 10 sau 15 mii, evident că astfel de sume nu schimbă radical viața unui viitor tânăr specialist. Faptul că se va mări de trei ori cred că va avea un impact mult mai profund. Cred că autoritățile au conștientizat faptul că intrăm într-o criză și, dacă nu vor fi întreprinse măsuri radicale, vom avea un învățământ caracteristic Evului Mediu.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, există o situație despre care vorbesc deschis și rectorii, că tinerii care merg la specialitățile pedagogice în mare parte vin mai degrabă pentru bursă și pentru că mediile lor nu le permit să intre la alte facultăți. În ce măsură putem miza că absolvenții, într-adevăr, vor merge să profeseze în mediul rural, acolo unde lipsesc profesori și, în general, cum poate fi reabilitat acest domeniu?
Anatol Gremalschi: „Pentru a asigura școlile cu cadre didactice ar trebui să reformăm nu numai sistemul de motivare a cadrelor didactice, dar și învățământul general în ansamblu. Este clar că un tânăr nu se va duce să lucreze într-o școală mică. De exemplu, un profesor absolvent de informatică va avea într-un gimnaziu doar trei ore. Ce va face el într-un sat în care are de predat trei ore? Asta alcătuiește a șasea parte dintr-un salariu. Prin urmare, cadrele didactice trebuie să fie formate pentru a preda pe arii curriculare, de exemplu, reale-umaniste. Doi: școlile trebuie să fie cât mai mari, ca să avem colective serioase, colective în care predomină relațiile profesionale și nu cele de cumătrism și nepotism și ceea ce este foarte important – în colectivele mari, fiecare cadru didactic vede o eventuală creștere în carieră. Care va fi creșterea în carieră a unui tânăr (tânără) care se duce să lucreze într-o școală mică? Toată viața el va rămâne un cadru didactic cu trei ore sarcina.”
Marea tragedie a școlilor mici constă în faptul că ele nu asigură calitate...
Europa Liberă: Școlile mai mari în condițiile în care și numărul de copii este în scădere, nu doar al profesorilor?
Anatol Gremalschi: „Aveți perfectă dreptate. Perioada preelectorală nu este bună pentru reforme și mesajele guvernării vor fi de calmare a situației, de păstrare a situației fără schimbări radicale, întrucât sunt afectate interesele multor alegători. De aceea trebuie să trecem pur și simplu această perioadă și să revenim iarăși la reformă, vrem noi sau nu vrem. Și marea tragedie a școlilor mici constă în faptul că ele nu asigură calitate, nu faptul că se cheltuie bani. Pentru copiii noștri, sunt sigur, toți suntem de acord să cheltuim câți bani vor trebui, dar nu se asigură calitatea și lucrul acesta îl demonstrează foarte clar examenele de Bacalaureat. Rata de promovare a fost cea mai rea în liceele, școlile mici.”
Europa Liberă: Soluția ar fi optimizarea acestor instituții?
Anatol Gremalschi: „Soluția ar fi crearea unor școli de circumscripții puternice și dezvoltarea rețelei de transport. E mai ieftin să întreții un sistem de transport școlar decât să menții foarte multe școli mici care nu dau calitate. Cu regret, părinții copiilor noștri nu conștientizează acest lucru și de aceea mesajul lor către guvernanți este „Nu vă atingeți de școli!”. Părinții copiilor noștri preferă o școală de lângă casă în detrimentul unei școli de calitate.”
Europa Liberă: Dar cât de corecți sunt guvernanții în găsirea acestor soluții, or ne aducem cu toții aminte – nu demult Ministerul Educației tocmai a redeschis niște școli mici în care au venit după redeschidere câte trei-patru copii?
Anatol Gremalschi: „Ce să vă spun? Omenește îi înțeleg pe cei de la guvernare. Ei încearcă să-și ajute alegătorii, să-și realizeze, într-un fel, promisiunile electorale, iar societatea noastră este mult mai sensibilă la faptul că într-o școală mică nu sunt elevi, decât la faptul că într-o școală mică nu se face carte. Așa suntem noi construiți și-i greu să schimbi această mentalitate. Putem noi preda două limbi străine, cum cere Codul Educației, într-o școală cu clase simultane, în care învață copilul dintr-a întâia și dintr-a treia sau dintr-a doua și a patra? Evident că nu. Dar acești părinți chinuiți de greutățile vieții, cu regret, nu înțeleg acest lucru și e de datoria elitelor intelectuale să orienteze părinții spre studii de calitate.”
E de datoria elitelor intelectuale să orienteze părinții spre studii de calitate...
Europa Liberă: Recent, mai mulți profesori s-au coalizat în jurul unui grup numit „Pedagogi solidari” pe rețelele de socializare, care cer o mărire de salariu de 50 la sută. În opinia lor, asta nu ar fi o soluție, ci doar o intervenție în regim de urgență pentru a salva educația. Dvs. ce credeți?
Anatol Gremalschi: „Păi noi toți susținem măririle de salarii, mai greu e cu partea de acumulare a veniturilor ca să acoperim aceste măriri și din câte știu eu autoritățile au mărit de la 1 septembrie cu 8% salariile și ar fi bine ca aceste măriri – cu 50%, cu 100% – să nu fie făcute după principiul colhozului, la toți, ci în funcție, de exemplu, de gradele didactice, de rezultatele școlii.”
Europa Liberă: Concomitent, probabil trebuie menținut în instituții și personalul auxiliar? În grădinițe situația nu este mai bună la capitolul remunerare.
Anatol Gremalschi: „Da, aici e un punct foarte, foarte vulnerabil referitor la personalul auxiliar. Câteodată, apropo, numărul angajaților pe posturile acestea auxiliare este chiar mai mare decât al cadrelor didactice și iarăși revenim la optimizări. E clar că oricât de mică ar fi școala trebuie să aibă doi paznici. Dar când este o școală mare, economiile sunt enorme anume pe personalul auxiliar. Este un indicator de eficiență care arată foarte clar că pe lângă cadrele didactice cam tot atâta se cheltuie pentru personalul auxiliar, ceea ce nu-i corect, fiindcă banii trebuie să se ducă pentru viitoarele cunoștințe ale copiilor. Trebuie să trecem la procurarea de servicii, școala nu mai trebuie să aibă o mulțime de electricieni, tâmplari, paznici și restul, trebuie să încheie contracte cu firmele, companiile care prestează serviciul respectiv. Iese mult mai ieftin.”
Trebuie să trecem la procurarea de servicii, școala nu mai trebuie să aibă o mulțime de electricieni, tâmplari, paznici...
Europa Liberă: Cum se întâmplă că, practic, în fiecare an în ajunul anului școlar apar în discuție probleme legate de lipsa profesorilor, salarizare? Pe parcursul anului, autoritățile din educație scot în față, s-ar părea, alte subiecte, cum ar fi introducerea uniformelor școlare, micșorarea volumului de teme pentru acasă...
Anatol Gremalschi: „Păi ce să vă spun? Faptul că problemele stringente apar pe agenda discuțiilor publice doar la începutul sau la sfârșitul anului școlar încă o dată subliniază și confirmă teza că educația, cu regret, nu mai este chiar o prioritate, că dacă ar fi o prioritate, ar fi discutată în fiecare zi. Și celelalte probleme despre care ați vorbit Dvs. apar tot din discuțiile cu părinții și cadrele didactice. Părinții sunt deranjați de faptul că-s prea multe lecții, sunt deranjați de faptul că programul școlar, în opinia lor, este supraîncărcat; cadrele didactice sunt deranjate de prea multă birocrație, în opinia lor, și repet: cei care se află la guvernare trebuie să reacționeze într-un fel la aceste momente.”
