Peste 60 la sută dintre moldovenii plecați peste hotare ar lua în considerare reîntoarcerea acasă, dacă în R. Moldova ar exista o guvernare puternică și un stat de drept, arată cel mai recent studiu al Organizației Internaționale pentru Migrație, care analizează condițiile ce i-ar motiva pe imigranți să revină în țările de origine. Profesoara Tamara Sturzu-Zubcu, originară din Vărzăreşti, Nisporeni, s-a stabilit cu familia şi munceşte de 21 de ani în Spania. De ceva timp a decis că va reveni cu soțul la baştină.
Europa Liberă: Vorbim despre viața de migrant. Vă mai amintiți de ce a trebuit să faceți bagajele și să plecați?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Da, îmi amintesc, îmi amintesc... De-atâta că ajunsesem la un moment critic în viața noastră, când nu erau salarii, când nu puteai să mergi la medic fără să te duci cu sacoșa plină. Și am ajuns la un moment când, vrei-nu vrei, zici: Până aici a fost! Plec.”
Europa Liberă: Ce an era?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Era anul 2000. În primăvara anului 2000 a plecat toată inteligențimea satului Vărzărești, poate nu chiar toată, dar foarte mulți, că erau toți cunoscuții de-ai mei – colegi, cumetri, prieteni.”
Europa Liberă: A fost greu să alegeți destinația?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Din întâmplare, fiindcă am plecat împreună cu o profesoară de limba spaniolă. Ea mi-a propus să mergem în Spania, fiindcă ea cunoștea limba, dar ajungând acolo am înțeles că nu-i de-ajuns s-o știe cineva, trebuie s-o știi și tu...”
Europa Liberă: Ați plătit bani ca să ajungeți?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Am plătit bani grei, am plătit 1.800 de euro, bani împrumutați pe care a trebuit să-i întorc timp de doi ani de zile. Și i-am întors, cu greu, dar i-am întors. Am ajuns în Catalonia, în Barcelona, chiar acolo și ne-au dat jos, fiindcă punctul final de destinație era Barcelona și acum îmi aduc aminte stația de metrou, am coborât acolo și-i tot spuneam doamnei cu care venisem: „Te rog nu mă lăsa, că nu știu să vorbesc”. – „Nu te teme, nu te teme...”, râdea ea de mine. Și am rămas. Ne-am urcat pentru prima dată în metrou, fiindcă nu-l văzuserăm niciodată, peste vreo 10 stații am ajuns la locul de destinație, am sunat, am luat legătura cu persoana care ne aștepta și asta a fost.”
Europa Liberă: Și cum e să fii migrant?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Of, cum e să fii?... Greu, îndeosebi dacă nu știi limba. De exemplu, eu am avut capacitatea de a deprinde repede limba. Adică cum, în ce mod? Privind televizorul, ascultând radioul și cam în felul acesta am învățat primele cuvinte: „Bună ziua!, adică Halo!, La revedere!” și tot așa mai departe, cuvânt cu cuvânt.”
Europa Liberă: V-ați găsit un job?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Acolo nu era de ales jobul. Ne-am dus direct, știind că o să lucrăm ca badante. Pe parcurs se apropiau și mă întrebau: „Dar ce studii ai? Ce ai lucrat acasă?”, își dădeau seama cumva că dispun de mai multe capacități, din întrebările sau răspunsurile mele care erau legate de anumite chestii după care își dădeau seama că nu-s chiar o simplă persoană venită de la sapă.”
Europa Liberă: Dvs. când ați plecat activați cadru didactic?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Eu am plecat de la Școala profesional-tehnică din Nisporeni, acolo am predat biologia și chimia și de acolo am plecat direct.”
Europa Liberă: Dacă ar fi să caracterizați acești 21 de ani de ședere în Spania, iată, ce momente ați vrea să le povestiți și altora?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Că trebuie de muncit mult și acolo se poate de aranjat foarte bine. Moldovenii noștri sunt foarte curați, foarte harnici și depinde de persoană, adică eu am fost foarte luptătoare.”
Europa Liberă: Ce înseamnă că trebuia să lupți?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Să lupt, să învăț, în primul rând, limba.”
Europa Liberă: Ați învățat-o...
Tamara Sturzu-Zubcu: „Am învățat-o timp de 3 luni de zile, deja o vorbeam destul de bine.”
Europa Liberă: După asta, ce alt scop v-ați propus?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Să-mi găsesc un loc de muncă mai bun, adică să avansez în cunoștințe.”
Europa Liberă: Și ați avansat?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Am avansat, prin dorință. Deci am văzut că se poate, cunoscând limba, și am început să studiez. M-am dus la primăria orașului Barcelona și am cerut să fiu înscrisă la cursuri. Am făcut cursuri de îngrijitoare în casele de bătrâni. Acesta a fost primul meu curs pe durata unui an de zile, în care prima jumătate a zilei eu făceam 5 ore de lecții, după care mergeam și făceam lucru în casă. Asta a fost un an de zile, după care am lucrat așa vreo 3 ani de zile, apoi, printr-o cunoștință, mi-am găsit un post de muncă la un centru medical. O asistentă medicală de la noi, din Criuleni, lucra acolo și după ce locuisem într-un apartament împreună, ne-am întâlnit peste o vreme. Și ea mi-a povestit unde lucrează, la care eu îi zic: „Dar eu tot am studii”. – „La noi s-a eliberat un loc, nu ai vrea să vii?” – „Cu mare drag!”. M-am adus acolo, am făcut practică trei zile, am trecut interviul cu bine și m-au angajat.”
Europa Liberă: Câte joburi ați avut în acești 21 de ani?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Multe.”
Europa Liberă: De la badantă până la?...
Tamara Sturzu-Zubcu: „De la badantă până la inspector în ecologie la primărie. A fost un proiect european, am participat la un concurs. Datorită studiilor pe care le aveam, în special în domeniul biologiei, am fost chemată ca șefă a unei echipe de 12 persoane, am fost două candidaturi și a fost aleasă cealaltă, fiindcă ea cunoștea bine și catalana, iar eu nu. Mie mi s-a propus să lucrez ca simplu inspector, mi-am dat acordul și am lucrat. În afară de asta, primul meu job serios a fost Centrul dependenței de droguri, am lucrat acolo vreo 6 ani de zile, unde am întâlnit persoane din toată Europa, dar niciun moldovean. Erau ucraineni, spanioli, croați, italieni, m-am întâlnit acolo cu niște chestii foarte strașnice pe care nici nu mi le închipuiam în viața de toate zilele. Ei, ce să vă mai spun? Am lucrat ca auxiliar de infirmerie...”
Europa Liberă: Haideți să vorbim despre felul cum se integrează moldovenii, alegând străinătatea.
Tamara Sturzu-Zubcu: „Foarte bine se integrează; se integrează foarte repede, dar sunt cu gândul acasă. Toată lumea cu care am vorbit vrea acasă.”
Europa Liberă: Dvs. v-ați dus de acasă, pentru că ziceați că erau dure condițiile de muncă, nu erau salarii.
Tamara Sturzu-Zubcu: „Da, nu erau bani.”
Europa Liberă: Acolo ați făcut bani suficienți.
Tamara Sturzu-Zubcu: „Nu suficienți. Nu-s suficienți, fiindcă acolo trăiești ca și cum trăiești aici în Republica Moldova – plătești chiria, plătești gazul, lumina, mâncarea etc., etc. Deci, nu te duci că poți să faci cum era impresia la unii oameni că, gata, a trecut o lună și mia de euro este. Tu pur și simplu trebuie să-ți faci restricții la mâncare, la băutură, să mergi mai mult pe jos, ca să nu plătești transportul...”
Europa Liberă: Foarte mulți au decis să-și reintegreze familiile, să-și aducă soțul dacă soția era sau soția dacă soțul activa acolo, să-și aducă și copiii și încetul cu încetul mulți în credit sau cu bani propriii câștigați și-au cumpărat și spațiu locativ și au rămas copii înfiați ai acelui stat.
Tamara Sturzu-Zubcu: „Îi corect, spuneți drept, așa și este. Iată, de exemplu, familia noastră, după întregirea familiei... Eu, în general, când am plecat, am plecat pe doi ani, m-am gândit că în doi ani o să câștig niște bani, o să mă întorc acasă și asta-i tot, dar socoteala de acasă cu cea de la târg niciodată nu coincide. Am văzut că la doi ani de zile nu aveam măcar documente, dar ca să găsești de muncă într-o organizație de stat sau privată trebuie să ai document spaniol cu permis de lucru, dacă îți dădea numai cu permis de reședință, tu nu puteai să-ți găsești, cineva trebuia să-ți dea o ofertă. Așa era pe vremea ceea, deci era foarte complicat. Dacă nu, mai erau și alte metode, adică de a-ți plăti singur impozitele, dar totuna trebuia să ai oferta, care se obținea foarte greu.”
Europa Liberă: Cum vă explicați Dvs. că acolo, peste hotare, se pot crea condiții bune de muncă, salarii decente, lumea să aibă siguranța zilei de mâine și în Republica Moldova, iată, 30 de ani și lumea zice că se bate pasul mai mult pe loc decât să se avanseze?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Acolo funcționează statul, legile sunt respectate, de aceea și lumea își găsește, cu toate că ei veșnic se jeluiesc, sincer vă spun. Spaniolii nu sunt mulțumiți acolo că au joburi îndeajuns, că au salarii bune, o mie de euro pentru ei e cel mai mic salariu. Printre altele, o mie de euro pentru dânșii e foarte puțin. Pentru noi, ca să rezistăm și să supraviețuim, ce facem? Luăm un apartament în chirie în care ne vârâm trei familii și ne împărțim și, iată, economia obținută de la chirie era pusă pe card și în felul acesta adunam ceva bani. În afară de asta, eu am lucrat și câte 12 ore pe zi și ajungeam acasă unde trebuia să mă implic în treburile gospodăriei – să controlez băiatul la studii, să fac o mâncare ș.a.m.d. E drept că la noi totul a funcționat foarte bine, avem o familie unită. Eu cu soțul ne împăcăm foarte bine și împărțim treburile casnice...”
Europa Liberă: Dvs. ați spus că acolo, peste hotare, este lege, funcționează legea, se aplică...
Tamara Sturzu-Zubcu: „Așa este.”
Europa Liberă: Dar de ce în Republica Moldova nu ar putea să funcționeze legea așa cum funcționează în Spania, de exemplu?
Egoismul și lăcomia întrec toată educația pe care am primit-o de la părinți...
Tamara Sturzu-Zubcu: „Sigur că ar putea să funcționeze. La noi, în Republica Moldova, ar putea să funcționeze, numai că noi, moldovenii, suntem prea lacomi. Asta-i toată treaba – egoismul și lăcomia întrec toată educația pe care am primit-o de la părinți. Ajungând acolo sus, uităm ce am promis și ce trebuie să facem, de atâta și legile nu se respectă. Nu zic că peste hotare, de exemplu, în Spania nu există corupție.”
Europa Liberă: Dvs. cum vedeți viitorul Republicii Moldova?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Of, Doamne, cum îl văd?... Îl văd afumat, cum s-ar spune, în ceață. Vreau să cred că noua guvernare și președinta aleasă își vor onora obligațiunile pe care și le-au luat.”
Europa Liberă: Mult se vorbește despre nevoia schimbării adevărate. În opinia Dvs., ce ar însemna o adevărată transformare?
Tamara Sturzu-Zubcu: „O adevărată transformare ar însemna ca fiecare dintre noi să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă schimbarea, adică să ne schimbăm fiecare dintre noi.”
Europa Liberă: Cum?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Respectând legea, având o atitudine mai pozitivă, cu tot sufletul și cu toată inima la tot ceea ce se facem, adică începând de la noi de acasă, începând a face curățenie în propria gospodărie. De aici se începe.”
Europa Liberă: Și cât timp îi trebuie Republicii Moldova să ajungă la standardele occidentale, pentru că după ele mulți se orientează?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Dacă 30 de ani de zile n-am învățat aproape nimic, fiindcă de câte ori vin acasă, iar la cei care revin de peste hotare li se vede mai bine că nu se schimbă nimic în țara noastră, începând cu infrastructura, am în vedere drumurile, și terminând cu cei de sus, mentalitatea nu se schimbă. Deci vreau să zic că peste hotare au plecat majoritatea inteligențimii, floarea națiunii, oamenii au fost impuși. Eu consider că dacă lumea nu era să plece, adică nu era nicio posibilitate de a ieși peste hotarele Republicii Moldova, din Moldova, să zicem, poate că era mai bine. Făceam ceva, poate o revoluție adevărată, la care guvernanții erau să fie impuși să plece și puși în locul lor oameni cu adevărată vocație, cu demnitate, cu dragoste de țară, cu cinste, cu nu știu...”
Europa Liberă: Sunt și politicieni care vorbesc despre două Moldove – Moldova celor rămași și Moldova celor plecați.
Tamara Sturzu-Zubcu: „Nu este adevărat! Diaspora nu înseamnă Moldova celor plecați. Eu am plecat și eu revin, și ca mine știu o sumedenie de persoane care vor să se reîntoarcă. Deci așteaptă momentul pensionării, că de aceea au și plecat acolo și au trăit acolo atâția ani, au cotizat și ei trebuie să se întrețină cu ceva, fiindcă eu personal, pentru 25 de ani de muncă, primesc pensie 700 de lei.”
Europa Liberă: Aici, în Republica Moldova?
A fost o perioadă foarte complicată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice, dar mentalitatea a rămas...
Tamara Sturzu-Zubcu: „Da, eu sunt pensionată, am intrat în vârsta celor de la 57 de ani în sus și la început am avut 600 de lei la care îmi mai dădeau compensație, pare-mi-se, 100 de lei și acum a mai crescut, cred că undeva vreo mie de lei am. Deci, practic am fost impuși să plecăm, fiindcă nu era altă soluție. A fost o perioadă foarte complicată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice, dar mentalitatea a rămas. Eu cred că atunci când o să se ducă din viață toate persoanele care mai trăiesc cu mentalitatea ceea sovietică o să fie și o explozie în tot ce este în Republica Moldova, o să se schimbe mentalitatea treptat, câte oleacă, câte oleacă, dar asta durează. E foarte mult 30 de ani de trecere. Eu am trăit deja 20 de ani peste hotare și-i mult, dar, vă spun sincer, luptând pentru bani, că pentru ce m-am dus acolo? Și n-am observat când au trecut cei mai frumoși ani, fiindcă au rămas acolo.”
Europa Liberă: Și acum ați luat decizia că reveniți acasă pentru totdeauna?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Cu totul și pentru totdeauna!”
Europa Liberă: Dar a fost mai greu să luați decizia când ați plecat sau acum când trebuie să reveniți?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Întotdeauna am știut că o să revin acasă, întotdeauna! M-a dus ca să mă reîntorc.”
Europa Liberă: Și vor reveni mulți acasă?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Mulți! Mai ales de vârsta noastră, de la 60 în sus...”
Europa Liberă: Da, dar se consideră că atunci când a avut Republica Moldova nevoie de brațele de muncă ați plecat și vă întoarceți doar la pensie?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Da, am plecat și ne întoarcem când de-acum suntem la pensie. Da, asta e!”
Europa Liberă: Și unii încearcă să vă critice, adică, fără contribuție la stat, așteptați mult de la stat.
Tamara Sturzu-Zubcu: „Eu, bunăoară, nu aștept să mi se dea. Mi s-a dat ceea ce am meritat, așa a fost legea, așa au stabilit, că atâta pensie trebuie să avem... Deci, eu o să-mi primesc contribuția de la statul respectiv, de unde am cotizat.”
Europa Liberă: Contați pe pensia pe care o s-o primiți din Spania?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Foarte corect.”
Europa Liberă: Și cu acea pensie aici o s-o duceți bine?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Eu vreau să vă mai spun că, în afară de asta, care-i contribuția lumii de peste hotare? Deci, noi am contribuit treptat la ajutorul Republicii Moldova de a se dezvolta. Adică, cum?”
Europa Liberă: Remitențele...
Tamara Sturzu-Zubcu: „Ceea ce am câștigat acolo, am depus în construcția unei locuințe, deci am dat de muncă la oamenii care erau aici, nu? Am dat, treptat am cheltuit banii aici, în Republica Moldova. Și cu banii munciți acolo, desigur când vin acasă tot unde-i cheltui? Aici! Și ca mine sunt mii de oameni, fiindcă aceste case sunt pline de moldoveni care trăiesc peste hotare și care au investit bani, și care investesc și acum, știu precis, în case de locuit și dau de muncă la oamenii care sunt pe loc.”
Europa Liberă: Dacă roata vieții ați da-o înapoi, ce ați alege – străinătatea sau să rămâneți acasă?
Când am plecat prima dată, eu am sărutat ușorii de la ușă...
Tamara Sturzu-Zubcu: „Eu cred că aș alege să rămân acasă. Vă spun sincer, casa mea nu-i reparată de 30 de ani de zile, o mențin, de câte ori vin o vopsesc... Atâta de bine mă simt acasă, și-s singură. Vă închipuiți, cu cățelușa? Îs singură, singură! Îmi caut de lucru, culeg, fac conserve etc., dar casa, nu știu cum, îmi dă atâta dulceață, atâta putere și liniște sufletească, sincer vă spun. Acum mă gândesc că trebuie să plec, ca niciodată mi-e greu, cu toate că soțul e acolo, băiatul nostru-i acolo, dar mi-e greu să lepăd casa. Când am plecat prima dată, eu am sărutat ușorii de la ușă. Știți ușile? Am sărutat pragul ușii și am plecat, sincer vă spun, m-am gândit că cine știe...”
Europa Liberă: Se contează mult pe implicarea diasporei în schimbarea lucrurilor de acasă. Vor veni tinerii, iată aveți și Dvs. fecior care a zis că rămâne acolo?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Tinerii care s-au format și au studiat acolo cred că nu mai revin în țară, din păcate. Vă spun că atunci când am venit anul acesta acasă și am mers pe jos, deci am mers prin oraș, pentru prima dată am observat că sunt foarte puțini tineri pe stradă și puțină populație. Deci, ea-i plecată. Și se vorbește că-i plecat un milion, dar eu cred că-i plecată mult mai multă lume. Oficial – nu, dar la negru – da.”
Europa Liberă: Și vorbeam că decizia băiatului e ca să rămână în Spania...
Tamara Sturzu-Zubcu: „E să rămână. Rămâne în Barcelona, da, în Catalonia.”
Europa Liberă: Și încă mulți tineri ca el iau aceeași decizie?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Vor rămâne, iau aceeași decizie.”
Europa Liberă: Dar de ei tocmai că e nevoie acum aici, în Republica Moldova.
Tamara Sturzu-Zubcu: „E nevoie, dar ei spun că... De exemplu, vorbesc cu feciorul meu, nu prea avem moldoveni în Barcelona, mai mulți români, sunt foști elevi de-ai mei care se află la 70 de kilometri de noi, ne mai întâlnim, vorbim foarte des, dar copiii lor la fel au să rămână acolo, fiindcă ei s-au educat în anturajul ăsta spaniol, vorbesc de Spania, sau Italia, sau oricare altă țară. Ei gândesc de-acum în limba spaniolă, iar când omul deja gândește în altă limbă...”
Europa Liberă: Da, dar i-a înfiat o țară străină...
Tamara Sturzu-Zubcu: „Și se poartă foarte frumos cu ei.”
Europa Liberă: ...și au lăsat o țară orfană, Republica Moldova?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Da, o țară orfană, sunt de acord cu Dvs., dar ei nu se vor întoarce, anume această generație de copii.”
Europa Liberă: Și cine face schimbarea?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Oamenii care au rămas, tinerii care mai sunt aici și care nu vor să plece. Cu toate că noi stăm de vorbă cu ei și le lămurim, chiar băiatul meu câteodată spune: nu se știe ce-o să fie în Spania. N-ai văzut să mă întorc în Moldova? Chiar spunea odată: eu o să devin primar la noi, la Vărzărești și o să fac totul ca să fie bine. Așa-mi spunea când era mai mic, dar încoace cred că n-o să mai revină, își formează familie acolo. Vă spuneam, el gândește în spaniolă deja. Gata, îi pierdut pentru Moldova! La 10 ani l-am dus în Spania.”
Europa Liberă: Dar Dvs. sunteți gata să acceptați scenariul că dvs., părinții, reveniți, iar el rămâne acolo?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Asta este alegerea lui, eu nu pot să-l impun. Nu pot! E alegerea lui. Îmi spune: Mamă, gata, aici îmi sunt toți prietenii! Ne cunoaște tot orașul, el a învățat la școală acolo, a terminat cursurile acolo și câte cursuri a făcut atâtea cunoștințe noi a avut. Deci a învățat limba germană vreo șase luni de zile intens, engleză, informatica o știe la perfecție, atâtea cunoștințe are, căci cursurile le-a făcut prin Barcelona și acolo au venit din toate părțile, acolo-i foarte multe lume din America Latină...”
Europa Liberă: Ce sfat aveți pentru cei care își fac valizele și cred că doar străinătatea e colacul de salvare?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Să se înarmeze cu mută răbdare, nicăieri nu te așteaptă câinii cu colacii în coadă. Decizia îi aparține la fiecare în parte, e foarte greu de plecat, fiindcă nu știi ce te așteaptă acolo.”
Europa Liberă: Dar, iată, a plecat un milion și...
Tamara Sturzu-Zubcu: „Vreau să vă spun că au plecat un milion, dar în ultimii 10 ani au plecat mai muți decât la început, când am plecat noi. De-atâta că atunci când am plecat eu, pe moldoveni acolo...”
Europa Liberă: Dar pe nimeni nu l-a speriat greul.
Tamara Sturzu-Zubcu: „Pentru că la noi era mai greu decât acolo, pur și simplu, acolo au găsit un job. Cu toate că eram umiliți, dar ne-am dus pentru bani, nu pentru altceva, însă am văzut că acolo, de exemplu, pe mine ca persoană niciodată nimeni nu m-a obijduit și niciodată nimeni nu a vorbit cu mine urât. Poate depinde și de nivelul respectiv, inclusiv eu, bunăoară, acum beneficiez de servicii medicale private. Deci, eu mă adresez la orișicare medic doresc și în orice zi doresc mă duc și dau analizele de sânge, îmi aleg spitalul, doctorii ș.a.m.d.”
Europa Liberă: Ce ați schimba Dvs. în Republica Moldova?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Ce aș schimba?... Conducerea am schimbat-o, căci noi toți ne gândeam că conducerea-i de vină. Știți vorba moldoveanului că peștele de la cap se strică?...”
Europa Liberă: Dar se curăță de la coadă...
Tamara Sturzu-Zubcu: „Deci depinde foarte mult de conducere, trebuie capul să lucreze foarte bine, la noi îi gol în toate direcțiile, începând de la școli și terminând cu justiția. Oriunde te-ai duce, atitudinea-i proastă, atitudinea e una care lasă de dorit. Oriunde te-ai duce, oriunde te-ai adresa, lumea nu are răbdare să te asculte, dle, nu are răbdare să te asculte. Iată te duci la spanioli, de exemplu, oriunde te-ai duce, are răbdare să stea să te asculte, să-ți lămurească și chiar să-ți zâmbească. La noi lipsește zâmbetul de pe fețele oamenilor...”
Europa Liberă: Și acum, tot greul acesta se plasează doar pe umerii celor care sunt la putere?
Tamara Sturzu-Zubcu: „Nu! Eu cred că aceia trebuie să conducă și lumea trebuie să respecte. Dacă merge vorba de pandemie, de exemplu, s-a spus: hai să respectăm, adică hai să respectăm legile care sunt adoptate de către guvern și să-i ajutăm, ei singuri nu pot să facă schimbările.”
Europa Liberă: În Spania, atitudinea cetățeanului față de pandemie?...
Tamara Sturzu-Zubcu: „E foarte bună. În orice caz, în orașul în care eu trăiesc nu am văzut nicio persoană fără mască pe stradă. Dacă cineva te vede fără mască, vine și te trage de haină: puneți-o! Așa-i acolo - se respectă sută la sută! Aici, nu.”
Europa Liberă: Unde vedeți locul Moldovei – mai aproape de Est, mai aproape de Vest?
Tamara Sturzu-Zubcu: „E clar că-l văd în Europa. Numai acolo, cât mai aproape de Europa. Mentalitatea, felul de a fi, felul de a gândi, gândire liberă, democrație, dar democrația desigur trebuie înțeleasă într-un mod corect. Democrația nu înseamnă că faci ce vrei, democrația înseamnă libertatea cuvântului, comportare frumoasă pe drum și respectarea legii, democrația trebuie s-o înțelegem corect.”
