Cu toate acestea, mulți experți occidentali se îndoiesc că vor aduce o schimbare radicală a situației de pe front, cel puțin în viitorul apropiat.
Este adevărat, tancurile promise vor ajunge peste câteva luni, cele germane Leopard 2, până la sfârșitul lui martie, a asigurat ministrul german al Apărării, Boris Pistorius. În total, Ucraina ar putea spera la circa 100 de tancuri occidentale de luptă, majoritatea Leopard, livrate de Germania și țări europene aliate, care le vor re-exporta.
Ucraina ar avea nevoie de cel puțin 100-150 de tancuri occidentale pentru a avea un impact real pe câmpul de luptă, a declarat Europei Libere Mark Cancian, analist militar la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) de la Washington.
„Numărul este important”, adaugă el. S-ar putea „să nu schimbe situația, dar se va putea observa că forțele armate ucrainene sunt mai eficiente.”
Ucraina avea cam 850 de tancuri înainte de război și a pierdut cel puțin jumătate din ele, potrivit Oryx, un website care folosește surse publice pentru a contabiliza echipamentul militar distrus.
E posibil ca pierderile reale să fie mai mari, pentru că Ucraina nu face cunoscut câte tancuri are, spunând că numărul acestora e secret de stat.
Nici Christopher Chivvis, analist principal și director de program la organizația americană „Carnegie Endowment”, nu crede că tancurile de luptă promise de Germania și America „ar putea ajuta la încheierea războiului în scurt timp”. Într-un comentariu pentru The Guardian, Chivvis spune însă că ar putea „întări poziția de negociere a Kiev-ului, lucru care ar putea încuraja Kremlin-ul să-și regândească obiectivele pe care a vrut să le atingă prin acest război, ceea ce în final, ar putea duce la negocierea unei încetări a luptelor”.
Ucraina, Europa, lumea
Europa Liberă l-a întrebat pe analistul politic american Vladimir Socor, de la think-tank-ul Jamestown Foundation, care au fost sau sunt obiectivele Rusiei în Ucraina?
„În linii mari, Rusia are trei obiective: Ucraina, Europa, lumea” , spune Vladimir Socor. „Primul scop este acela de a controla Ucraina într-un mod sau altul. Al doilea este de a schimba actuala ordine politică și de securitate în Europa, împingând alianța NATO îndărătul liniilor din 1997 [când a avut loc primul val al extinderii spre est]. Și al treilea scop este acela de a accelera schimbarea ordinii mondiale, în așa mod încât Statele Unite să nu mai dețină primatul de putere mondială.
În ce privește controlul Ucrainei, Putin și oamenii din jurul său sunt convinși că Rusia nu poate să devină din nou o mare putere dacă nu controlează Ucraina”, afirmă analistul Vladimir Socor.
Următoarea provocare: avioane de luptă americane
Kievul pare conștient de faptul că tancurile de luptă promise de Occident nu vor schimba radical situația de pe front, motiv pentru care imediat a cerut rachete cu rază lungă de acțiune și mai ales avioane de luptă moderne, de producție americană. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus că a vorbit cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg despre noi sisteme de rachete și avioane de luptă cu rază lungă de acțiune.
Ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba a spus că a vorbit și cu omologul său polonez Zbigniew Rau, despre avioanele de luptă.
Până acum, țările NATO au ignorat cererile Ucrainei pentru avioane de luptă. Cum nu au vrut, la începutul invaziei ruse, să stabilească o zonă de interdicție de zbor deasupra Ucrainei.
Iuri Sak, consilier al ministrului ucrainean al Apărării, a spus că avioanele de luptă vor fi „următoarea mare provocare”. „Dacă le obținem, avantajele pe câmpul de luptă vor fi imense”, a spus el. „Nu vorbim numai de F-16. Ne dorim a patra generație de avioane”, a mai spus Sak.
Ucraina a primit până acum doar avioane din epoca sovietică și piese de schimb pentru forțele sale aeriene.
Înarmarea Ucrainei, picătură cu picătură
Alianța NATO, mulți lideri occidentali, își schimbă însă greu pozițiile, de multe ori după„un proces lung de învățare”, atrage atenția Vladimir Socor.
„Înarmarea Ucrainei din partea NATO a decurs picătură cu picătură. (...) pentru fiecare sistem nou livrat Ucrainei, statele NATO au trebuit să treacă printr-un proces lung de deliberări, de decizii birocratice, un proces de învățare. Pentru fiecare nou sistem, SUA și statele europene au trebuit să se convingă pe ele însele că Ucraina merită, că este posibil și că nu riscă un război nuclear [cu Rusia].
(...) Până acum, statele NATO au refuzat să livreze avioane - aici cred că și politica și propaganda joacă un rol important. Interesul este să nu provoace Rusia iar imagini televizate în care Ucraina ar doborî avioane [militare] rusești ar avea un impact propagandistic foarte mare în favoarea Ucrainei și în favoarea statelor NATO. Dar ar putea fi o provocare pentru Rusia”, spune analistul politic Vladimir Socor în interviul cu Europa Liberă.
