Mamă a două fete - de 12 și de 14 ani, Tatiana Stratan spune că nu și-a lovit niciodată copiii. A fost o decizie luată cu mult înainte de a deveni părinte: „Țin minte că eram ferm convinsă: eu o să am altfel de familie, altfel o să comunic cu soțul meu și altfel o să-mi educ copiii. Și țin minte scepticismul și ironia cu care mă tratau adulții din jurul meu”.
Odată cu nașterea primului copil, a înțeles cât de dificil poate fi rolul de părinte, dar asta nu i-a schimbat convingerile: „Eu n-am făcut-o ca s-o lovesc, ca s-o zdruncin, ca s-o pedepsesc. Era atât de neajutorată și mă gândeam: dar cum mi-ar fi plăcut să mă fi tratat pe mine ai mei ani în urmă?”.
Venirea pe lume a celei de-a doua fiice a adus și mai multe provocări. Tatiana era tot mai obosită, fetele aveau nevoie constant de atenție, începeau să apară primele conflicte între ele... Toate acestea au făcut-o să se simtă copleșită. În căutarea unor soluții, a ajuns la un club de parenting, unde a înțeles un lucru esențial: educația nu este doar despre comportamentul copilului, ci mai ales despre starea părintelui. „Procesul de educare a copiilor este, în primul rând, despre noi. Noi nu am învățat nicăieri cum să fim părinți”, explică Tatiana.
În timp, a observat că ceea ce învăța - atât la club, cât și din cărți de parenting - funcționează în viața reală. Dacă îți tratezi copilul cu același respect cu care ai vrea și tu să fii tratat, copilul va fi cooperant. Un alt aspect important a fost înțelegerea etapelor de dezvoltare a creierului copilului, pentru a avea așteptări realiste și un limbaj adecvat.
Bunăoară, în loc să-și ia copilul brusc de la terenul de joacă - pentru că e ora mesei sau a somnului, a început să-l pregătească din timp. Astfel, plecările nu mai erau însoțite de crize și plânsete, ci de cooperare.
„M-am gândit: noi, maturii, nu am vrea ca, în timp ce privim știrile, de exemplu, să vină cineva să ne închidă brusc televizorul, pentru că e ora de culcare. Și am început să anticipez unele momente, să-mi pregătesc copilul că urmează ceva. Îi spuneam: peste 10 minute mergem acasă. Nu înțelege copilul la 2-3 ani ce înseamnă 10 minute, dar am tot repetat ca un papagal până când a înțeles. Ca apoi să mă întrebe: câte minute mai avem până mergem acasă? Și plecam cu zâmbetul pe buze și toată lumea era mulțumită”, povestește Tatiana.
Subliniază, însă, că o educație fără violență nu înseamnă lipsa regulilor. „Copiii nu pot fi educați fără limite”, dar acestea trebuie aplicate cu fermitate și blândețe, nu cu forța, explică Tatiana. „Îi spuneam: îmi pare rău, dar nu. Nu facem asta. Înțeleg că vrei, înțeleg că îți place, dar nu cumpărăm, de exemplu, jucăria asta, că avem nu știu câte acasă. Scandal era? Da. Plânsete erau? Sigur că erau. Au fost și tăvăleli pe jos, a fost și dat din picioare. Mi-am luat copilul, mi l-am cuprins și am stat lângă el până i-a trecut. Nu l-am lovit”, povestește invitata podcastului.
Un alt principiu de care se conduc Tatiana și soțul ei în relația cu fiicele este sinceritatea: au fost mereu deschiși, nu au evitat discuțiile dificile și le-au implicat în luarea deciziilor ce le privesc încă de la vârste fragede. Iar rezultatele sunt vizibile: fetele sunt dezinvolte și încrezătoare, dar și responsabile. Iar marele câștig al acestui mod de a educa este conexiunea trainică dintre părinți și copii: „Avem o legătură pe care eu nu am avut-o la vremea mea. Sunt foarte deschise cu noi, glumim împreună, există o lejeritate pe care eu și sora mea n-am trăit-o în relația cu părinții”.
Tatiana respinge ideea educației bazate pe frică, pentru că știe, din propria experiență, că aceasta blochează comunicarea dintre părinți și copii. În momentele critice, copiii crescuți astfel, nu vor apela la ajutorul părinților, de teama pedepselor. „Vreau ca fiicele mele să aibă libertatea de a se exprima și încrederea deplină că vom fi acolo pentru ele în orice circumstanță”, mărturisește ea.
În acest episod, Tatiana Stratan explică și de ce bătaia nu funcționează ca metodă de educație, ce efecte a avut educația tradițională asupra ei și cum a schimbat-o, ca om, descoperirea conceptului de educație cu blândețe. De asemenea, vorbește despre reacțiile rudelor și ale altor oameni atunci când văd că aplică un alt stil de educație, precum și despre locurile unde caută ajutor atunci când are dileme și dificultăți.
***
Podcastul „Laboratorul Social” , unde luăm mostre de societate – oameni, idei, fenomene, procese - și le studiem la microfon, a fost conceput din start ca un spațiu public și sigur pentru a pune în cuvinte și a înțelege mai bine ceea ce ni se întâmplă ca indivizi și ca societate într-o lume în schimbare rapidă.
Acum, după ce câteva runde de alegeri au readus la suprafață resentimentele acumulate în timp și care, în lipsa unei culturi a dialogului, au accentuat divizarea, ne propunem să abordăm, prin povești personale, subiecte sensibile ce țin de identitate și relații interetnice în Republica Moldova. Dar nu ne vom opri doar la acestea, pentru că vrem să descoperim împreună și alte povești despre cum se schimbă această societate.
Urmărește „Laboratorul social” pe YouTube și pe moldova.europaliberă.org.
Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
