Linkuri accesibilitate

Tentative de comunizare a Basarabiei până la 28 iunie 1940 (IV): Organizarea acțiunii subversive sovietice (4)


Gara de la Tighina. Vedere interbelică (Sursă: Biblioteca Națională a R. Moldova)

La 30 septembrie 1925, Marele Stat Major al Armatei Române, întocmea un raport prin Secția a II-a Informații, în care arăta că în perioada 1 iulie-30 septembrie au fost descoperite 5 cazuri de spionaj, terorism și propagandă sovietică:

  1. Arestarea lui Krakmar la Praga (26.06.1925), șeful Serviciului de Spionaj în România;
  2. Afacerea Krasovski-Guk (01.07 – 03.08), despre care am relatat în articolul precedent;
  3. Cazul de la Clemențî, spionaj militar și civil, în care lucra o organizație de opt persoane;
  4. Spionajul din regiunea Ocnița-Hotin-Cernăuți, în care erau implicate cinci persoane, dintre care 2 grade militare inferioare, servind în termen și un grad inferior aflat la vatră;
  5. Spionajul făcut de doi supuși străini: Zenar, italian și Bauni, german, ambii cu spionaj civil-politic-militar.

Raportul constata că toate cele cinci afaceri de spionaj au fost făcute în favoarea Sovietelor. Organizarea acestor comploturi, precum și desele voiaje pe care le necesita activitatea lor s-a făcut în timp, fapt ce demonstra că spionajul inamic a lucrat nestingherit în interiorul teritoriului românesc, în ciuda Jandarmilor, Grănicerilor, Siguranței și Poliției. Constatând mai multe carențe ale organizării acestor instituții ale statului, raportul arată în mod special că scara extinsă la care lucra spionajul inamic în special în Basarabia, demonstra lipsa mijloacelor eficiente pentru neutralizare. Cu referință la exercitarea acțiunilor subversive în Basarabia se urmăreau cu predilecție: Chestiunile militare; propaganda comunistă; spionajul administrației civile și militare; semănarea de nemulțumiri în masele poporului basarabean în contra regimului românesc actual, spre a declanșa o revoluție (cazul Tatarbunar); acte de terorism, atentate contra Căilor Ferate, lucrătorilor de artă, etc.; trecerea de bande teroriste.

În ceea ce urmează vom prezenta câteva cazuri de rezonanță în epocă, prin care autoritățile sovietice au încercat destabilizarea Basarabiei și respectiv, riposta statului român la aceste intrusiuni.

La 20 octombrie 1925, Corpul IV Armată înainta un memoriu asupra descoperirii organizației de spionaj sovietic pe teritoriul românesc, în Cernăuți și Nordul Basarabiei, cunoscută sub denumirea de gruparea Lvovski. La 20 septembrie, Serviciul de Siguranță Bălți a reușit arestarea unui curier bolșevic. Fiind luat la cercetări, acesta recunoaște la primul interogatoriu legăturile pe care le are în județele Soroca și Hotin, printr-un oarecare Lvovski, impiegat la CFR în gara Ocnița. Făcându-se descinderi la Ocnița, la 23 septembrie a fost arestat și Lvovski, care arată mai mulți colaboratori, printre care Leon Ciuhodaru, brigadier din Regimentul 11 Roșiori, Cernăuți; Timofei Rîbak și Huțura, țărani din comuna Zarojani, județul Hotin, care activau curieri între Ocnița și Kameneț-Podolsk; Alexei Rîbak, gazda conspirativă și Grigorii Babiuk, sergent de oraș din Poliția Hotin, ambii de curând arestați.

La percheziționare asupra lor s-au găsit chitanțele de primire a salariului pe luna septembrie, în suma de 2 mii lei fiecare, bani ce urmau a fi primiți în seara zilei de 24 septembrie din Ucraina prin punctul Otaci-Hotin. Duși la Siguranța din Bălți, Rîbak și Babiuk denunță depozite de arme și muniții, ce s-ar fi aflat la diferiți locuitori din comuna Lincăuți (Hotin) și la alții din județul Soroca. În urma descinderii la Lincăuți sunt arestați Fiodor Gherman și conspiratorul ungur Haressa, șeful organizației teroriste din jud. Hotin. S-au găsit depozite de arme și munții, ascunse în gardul de zid al casei, materiale incendiare, ziare și corespondență în legătură cu Biroul de Informații Sovietic de la Kameneț-Podolsk, precum și o sumă impozantă de dolari.

Agenții din urmă l-au denunțat pe Ivan Hulka, din aceeași localitate, la care se găsește depozit de arme, muniții și manifeste sub o șiră de paie. Acesta la rândul său îl denunță pe Procopie Kuceinik din comuna Clemențî, la care s-au găsit manifeste și dolari. Mergând pe această linie a denunțurilor și deconspirațiilor vor fi la scurt timp arestați Vasili Vlasov, fost ofițer rus din Chirilovca, Soroca, la care s-a descoperit depozit de arme; Alexa Golovațki din Vășcăuți, Hotin, depozit de arme; trei frați Preluțki din Hotin, în total 20 de indivizi.

În urma rechizitoriul asupra depozitelor de muniții și armament s-au constatat următoarele dotări:

  1. În comuna Lincăuți (Hotin), la locuitorii Fiodor Gherman și Ivan Hulka s-au găsit: o armă rusă; un revolver; grenade; o pușcă mitralieră; o mitralieră cu 5 încărcătoare pline; o ladă de cartușe; trei cutii tablă cu dinamită; bombe; manifeste comuniste; ziare bolșevice; corespondență cu Centrul de Spionaj Sovietic.
  2. În comuna Chirilovca (Soroca) s-au găsit la locuitorul Vasili Vlasov: 20 arme rusești; o mitralieră; 15 grenade franceze; focoase de rezervă; o ladă mare cu cartușe pentru mitralieră; patru benzi încărcătoare; un clește de tăiat sârmă; ziare, manifeste și broșuri comuniste.
  3. În comuna Vășcăuți (Hotin), s-au găsit la Ivan Glovațki (dispărut): două mitraliere noi; 30 arme austriece; 50 grenade franceze; 19 bombe; 4 lăzi cu cartușe; 11 benzi de mitralieră; 16 încărcătoare pline; 4 bombe mari cu dinamită a 2 kg; 4 capse pentru bombe incendiare; o ladă cu focoase pentru grenade.

Din cele arătate mai sus reiese că Sovietele, printr-un birou aflat la Kameneț-Podolsk, au organizat pe teritoriul românesc, în nordul Basarabiei și cu ramificații în Bucovina mai multe centre de propagandă comunistă, cu intenția vădită de a produce dezordini și răscoale. Această organizație avea trei secțiuni: o secție de spionaj propriu-zis, condusă de Lvovski; o secție de terorism, cu sediul mai important la Lincăuți și Vășcăuți, condusă de Haressa și Gherman; o secție de propagandă politică. Raportul Siguranței conchide că agenții sunt mult mai numeroși, iar localități unde se găsesc arme și muniții sunt mai multe, ele fiind puse la cale de organele sovietice, în scopul de a provoca mișcări de rebeliune în Basarabia.

Într-un alt caz raportat de Secția de Informații a Marelui Stat Major, se arată că la 19 decembrie 1925, un comisar de siguranță vede pe peronul Gării din Tighina un individ suspect, care luat la cercetare s-a dovedit a fi Procopii Sergheev, înrolat într-o organizație comunistă din comuna Troițca, condusă de Platon Gluhovski. În urma investigațiilor s-a descoperit că era vorba de două organizații bine distincte:

  1. Organizație cu caracter revoluționar-terorist, condusă de Platon Gluhovski și apoi de Maxim Anelkin, în legătură cu centrul de la Odessa, care avea misiunea de a depozita și întreține materialul venit de peste Nistru și a răspândi broșuri comuniste. În urma descinderilor, la locuința lui Kiril Nazdracev din comuna Mihailovka și într-o carieră de piatră lângă comuna Troițca au fost găsite arme, puști mitralieră, grenade, cartușe și explozibile;
  2. Organizația de spionaj condusă de Dmitri Dobrovolski, care era în legătură cu Centrala de la Kiev, din care făceau parte 14 persoane, toți cetățeni români minoritari. Aceștia se ocupau de procurarea informațiilor cu caracter militar; date referitoare la comunicațiile din Basarabia; documente cu privire la situația economică, financiară a țării.

Vom încheia publicația prin prezentarea unui caz de mare rezonanță în epocă, legat de organizația de spionaj sovietic de la Budapesta, condusă de Leopold Kultcsar, legăturile ei cu România și activitatea misiunii sovietice la Viena. Kultcsar era un activist comunist din Austria, însărcinat de Șeful Serviciului de Spionaj Sovietic de la Viena, generalul Mihailov, să organizeze un centru mare de spionaj la Budapesta, având ca obiectiv, pe lângă Ungaria și România, Iugoslavia și Cehoslovacia. În acest scop, el primește un prim vărsământ de 10 mii dolari, pentru recrutare de elemente, care urmau să facă nu propagandă, ci spionaj militar-politic.

După racolarea mai multor funcționari superiori prin ministerele din Iugoslavia și Cehoslovacia, alegerea lui Kultcsar pentru România s-a oprit asupra lui Eugen Marich, fost secretar al Ministerului Alimentației și consilier de stat în guvernul maghiar, care cunoștea bine România, fiind cândva atașat comercial la București, cu relații extinse în cercurile înalte bucureștene.

În urma investigațiilor Siguranței Politice din Ungaria, toată gruparea de spionaj de la Budapesta, împreună cu Kultcsar, Marich, soțiile acestora, de asemenea implicate în spionaj, și alți trei agenți va fi arestată. Asupra lor a fost găsită o importantă corespondență militară-politică atât din România, cât și din Iugoslavia.

Direcția Siguranței Statului constata că Misiunea Sovietică de la Viena continua a rămâne centrul cel mai mare al acțiunii de spionaj și propagandă din Balcani. Din Ambasada sovietică de la Viena erau trimiși curieri și organizații în toate statele balcanice, care controlează sucursalele și secțiunile de la Adrianopol, Philipole, Constantinopol, Trieste, Belgrad, București și Praga. În fruntea acestei misiuni se afla ministrul sovietic Ian Berzin, coordonat în activitățile sale de ministrul sovietic de la Paris, Christian Rakovski, despre care am relatat și în alte circumstanțe, ca fiind principalul organizator al acțiunii subversive contra statului român.

Mulțumiri dnului Vadim Guzun pentru oferirea lucrării Complimente de la Tanti Haritina. Spionaj sovietic în România, 1924-1944 (Cluj-Napoca: Argonaut, 2018), folosită în elaborarea acestei serii de publicații.

Despre blogul centenarului 1918 - 2018

1918 – 2018. Un centenar văzut de pe ambele maluri ale Prutului, de istoricii Octavian Țîcu de la Chișinău și Dorin Dobrincu de la Iași.

Timp de un an și jumătate, cei doi istorici vor analiza, dezbate (poate și în contradictoriu) și comenta evenimentele anului 1918 si repercusiunile acestora până astăzi. Țelul acestui blog „în tandem” nu este numai de a arunca o nouă privire asupra anului 1918 dar și de a demistifica multe locuri comune ale istoriei contemporane, de a repune in contextual lor istoric „corect” fapte și persoane deseori manipulate de politicieni, de presă sau chiar de istorici.

Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău
Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău

„… fenomenul Unirii de la 27 martie 1918 trebuie privit într-un context amplu al transformărilor la nivel european și regional, în care efectul cumulat al războiului mondial, al revoluției ruse, al pretențiilor teritoriale din partea Ucrainei independente exprimate față de Basarabia și al pericolului bolșevizării, a determinat opțiunea provinciei pentru revenirea în cadrul statului român întregit.” (Octavian Țîcu, Cercetator-Coordonator la Academia de Stiinte a Moldovei )

Istoricul Dorin Dobrincu, Iași
Istoricul Dorin Dobrincu, Iași

„ Războiul și ceea ce a urmat nu reprezintă în România doar istorie, ci și memorie. Ambele sensibile. Ca și în alte locuri. Există o istorie oficială, patriotică, justificativă, care mai degrabă pune note la discursul oficial din epocă, după cum există și o istorie critică, care caută să înțeleagă și să explice. ” (Dorin Dobrincu, istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași, din 1995).

XS
SM
MD
LG