Într-un timp al atâtor abdicări morale, Tony Judt (1948–2010) a fost un distins istoric și un mare cetățean al Republicii Literelor. Trecut în lumea celor drepți nedrept de devreme, în luna august 2010, la numai 62 de ani, profesorul de la New York University, directorul Institutului Remarque de studii europene, autorul unor cărți esențiale despre viața intelectuală franceză din anii seducției comuniste, despre personalități anti-totalitare exemplare precum Raymond Aron, Leon Blum, Albert Camus, despre trecutul, prezentul și viitorul social-democrației, despre destinul Europei în secolul lagărelor de concentrare și al mesianismelor revoluționare, ne-a lăsat o moștenire spirituală inestimabilă.
Între cărțile sale, toate de mare valoare, favorita mea rămâne Past Imperfect: French Intellectuals, 1944–1956, apărută în 1992, în franceză la Fayard și în engleză la University of California Press. Vorbim de una dintre cele mai lucide demistificări a ceea ce Raymond Aron a numit opiul intelectualilor. Motto-ul este din Camus și vorbește cât se poate de limpede despre valorile în care a crezut Tony Judt:
„Toute idée fausse finit dans le sang, mais il s’agit toujours du sang des autres. C’est ce qui explique que certains de nos philosophes se sentent a l’aise pour dire n’importe quoi”/ „Toate concepțiile greșite sfârșesc în sânge, mereu sângele altora. Este și motivul pentru care unii dintre filosofii noștri se simt bine spunând orice le trece prin cap”.
L-am cunoscut bine pe profesorul Judt, am fost prieteni, ne vedeam adeseori când mergeam eu la New York, când venea el la Washington, dar și în alte părți. Îmi amintesc o discuție la Bloomington, la Universitatea Indiana, împreună cu Tony Judt și Christina Zarifopol-Illias, profesoară de limbi clasice și ani de zile sufletul programului de studii românești de la Universitatea Indiana. Tony Judt a fost unul dintre cei doi referenți academici (peer-reviewers) ai cărții mele Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism apărută la University of California Press în 2003 și în românește (Stalinism pentru eternitate), în ediții succesive la Polirom și apoi Humanitas. Cartea lui Tony Judt despre epoca postbelică va dăinui ca sinteză istorică de o excepțională acuitate și originalitate. A apărut în românește, în 2008, la Polirom în traducerea Georgianei Perlea, cu o postfață de Mircea Mihăieș.
Am stat adeseori de vorbă cu Tony despre comunismul și postcomunismul est-european, despre rănile deschise ale memoriei post-totalitare, despre încarnările Răului în istorie, despre avatarurile disidenței, despre comunismul românesc comparat cu alte experiențe similare, despre lecțiile filosofiei libertății propusă de Leszek Kołakowski, Jan Patočka, Václav Havel, Václav Benda, Adam Michnik, Jacek Kuroń, János Kis și George Konrád.
Îmi amintesc comentariile sale pe baza unei prelegeri pe care am ținut-o la Institutul Remarque despre relația comunism–fascism, o temă care a figurat proeminent în preocupările sale intelectuale și morale. În cartea mea Fantasmele salvării, apărută la Princeton University Press în 1998, îmi exprimam rezervele în raport cu un articol al său publicat în Times Literary Supplement, cam prea dur, ziceam eu, cu ceea ce el percepea a fi înfrângerea disidenților. Am mai povestit episodul și în alte ocazii. Departe de a se supăra, Tony a lăudat cartea într-un articol despre România apărut în New York Review of Books.
A fost un extraordinar partener de dialog intelectual, un magistral analist al relației dintre idei, istorie și politică, așa cum au putut să constate cei care l-au auzit conferențiind la București, la Colegiul Noua Europă, la Iași, la Chișinău și în atâtea alte locuri. Cartea mea The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century (apărută la Humanitas în 2013 ca Diavolul în istorie) este dedicată memoriei lui Leszek Kołakowski, Tony Judt și Robert C. Tucker, ale căror lucrări mi-au inspirat în chip decisiv propriile investigații și reflecții.
