În Franța fenomenul traseismului politic se mai numește și „nomadism” politic, sau chiar „transhumanță”.
Se întâmplă deseori, în toate sistemele legale, ca un deputat ales pe listele unui partid să treacă la un altul, sau să decidă pur și simplu să devină independent odată intrat în parlament. Dincolo de chestiunea morală și a încrederii elementare pe care membrii unui partid politic trebuie s-o aibă unii în alții, se pune atunci întrebarea ce se întâmplă cu scaunul, cu locul, cu punctul pierdut de partidul anterior.
În unele sisteme politice, locul în parlament aparține persoanei, indiferent de culoarea sa politică, așa încât nimic nu împiedică nomadismul. Oricine poate deveni un transfug. Parlamentul European, de pildă, funcționează așa, și se întâmplă foarte des ca un eurodeputat să-și părăsească grupul politic transnațional și să treacă la un altul.
Chiar și o eurodeputată din România precum Monica Macovei a trecut de la grupul creștin democrat de centru-dreapta PPE la euroscepticii din ECR, compus în special din conservatorii britanici și polonezi.
În unele sisteme parlamentare, deputatul care își părăsește grupul parlamentar sau partidul pierde automat acel scaun, care îi rămâne partidului. În altele, se purcede pur și simplu la alegeri parțiale pentru a ocupa iarăși acel loc.
Dar, la fel de des se întâmplă în multe sisteme legale ca scaunul să fie considerat a aparține personal deputatului, așa încât plecarea lui sărăcește pur și simplu partidul părăsit.
În unele sisteme federale, situația poate fi diferită de la o entitate a federației la alta. Așa se întâmplă în Canada, unde în Alberta deputatul care pleacă își păstrează scaunul, pe când în alte state nu.
Un ales al poporului reprezintă în unele culturi politice interesele întregului popor, nu doar cele ale partidului pe ale cărui liste a fost ales...
Există argumente juridice și morale în favoarea „nomadismului politic” sau care, cel puțin, îi înlătură presupusa latură reprobabilă. Principiul este acela că un ales al poporului reprezintă întotdeauna interesele întregului popor, nu doar cele ale partidului pe ale cărui liste a fost ales.
Alte culturi politice nu iau însă în seamă asemenea sofisme romantice și mențin că un parlamentar care-și abandonează partidul ce l-a făcut deputat își pierde automat mandatul.
E vorba de două atitudini diferite și opuse, fiecare având argumente convingătoare.
Și, în sfârșit, există sisteme legale, în special în Africa, în care parlamentarilor li se interzice, pur și simplu, să-și părăsească partidul prin care au intrat în Parlament, chiar dacă ei ar fi dispuși să își abandoneze mandatul.
***
Unul din scenariile post-electorale pe care experții le iau în calcul spune că Partidul Democrat va forma majoritatea parlamentară adunând în jurul său transfugi de la socialiștii patronați de Igor Dodon și blocul ACUM al opozanților Maia Sandu şi Andrei Năstase. Ar fi varianta de rezervă a democraților, în cazul în care aceştia nu vor reuşi să bată palma cu socialiştii.
Deocamdată cel mai îngrijorat de posibila racolare a traseiștilor pare a fi președintele Igor Dodon, care a avertizat într-un interviu pentru postul nostru de radio că ar putea respinge un candidat la funcția de premier înaintat de „o majoritate nelegitimă de transfugi”.
Igor Dodon critică această practică deşi el însuşi a fost un transfug. Acum opt ani Dodon şi alte două fruntașe din opoziţia comunistă au părăsit formațiunea condusă de Vladimir Voronin pentru a forma grupul socialiştilor. S-a speculat atunci că ei ar fi deblocat impasul majorităţii de a numi şeful statului contra unor sume de bani, aminteşte analistul politic Ion Tăbîrţă de la Institutul „Viitorul”.
„Igor Dodon nu este sigur de toţi oamenii din echipa sa. În anumite condiţii, unor deputaţi aleşi socialişti li s-ar fi putut prezenta anumite oferte greu de refuzat. De aici şi vin îngrijorările preşedintelui Dodon ca o bună parte din socialiști să nu se rupă şi să migreze către Partidul Democrat şi să lovească puternic în imaginea PSRM.”
O coaliţie mai mult sau mai puţin oficială cu PD i-ar șifona mai puţin imaginea PSRM decât o eventuală migraţie a deputaţilor socialişti la democraţi, mai crede expertul.
În precedentul legislativ democrații şi-au extins puterea atrăgând un număr fără precedent de transfugi din alte partide. Majoritatea dintre ei de pe segmentul de stânga. Două-treimi din fracţiunea comuniştilor a trecut la democraţi. Altfel spus mai mult de 30% din parlamentari şi-au schimbat orientarea politică din cea euro-asiatică în cea pro-europeană, spunea recent analistul politic Igor Boţan.
Până a transforma fostul Parlament în cel mai traseist din istoria R. Moldova, democrații au testat formula şi la nivel local atrăgând primari promovați de alte partide. Democraţii ar deţine acum peste 80 la sută din primăriile republicii şi o majoritate de voturi în aproape toate consiliile raionale. Anterior, mai multe formaţiuni de opoziţie au semnalat că aleşii lor locali ar fi ţinta diferitor atacuri și tentative de corupere și că ar fi forţaţi să adere la democraţi.
În 2017 Partidul Acţiune şi Solidaritate din opoziţie propunea o iniţiativă pentru combaterea traseismului politic în rândul aleşilor locali, iniţiativă ce a fost ignorată de putere. Cu un an mai devreme, în 2016, fracţiunea comuniştilor, decimată după absorbirea a două treimi din componență de către democraţi, a propus Parlamentului să condamne „corupere politică şi migraţia deputaţilor” şi să elaboreze acte normative de natură să împiedice traseismul politic. Şi atunci iniţiativa nu fuseseră sprijinită inclusiv de partidele confruntate şi ele cu acest fenomen, invocând atunci norma Constituţională care spune că deputaţii nu îşi pot pierde mandatul înainte de termen decât în cazul condamnării pentru infracțiuni penale.
