Numărul persoanelor cu dizabilități fizice a crescut dramatic în ultima jumătate de an în Ucraina. Atacurile rusești fac victime atât printre militari, cât și printre civili, iar centrele de reabilitare îi ajută pe cei grav răniți să revină la o viață normală. Sunt și cazuri când soldați cu membre amputate pot să revină direct pe câmpul de luptă.
Ruslan este căpitan în armata ucraineană și a venit să primească o nouă pereche de proteze ortopedice la Centrul de protezare, ortopedie și reabilitare din Kiev.
„În 2021, în apropiere de Donețk, la Piski, am călcat pe o mină antipersonal. Mi-am pierdut imediat ambele picioare. Mi s-a spus că sunt total inapt pentru serviciul militar. Dar eu le-am promis oamenilor mei că mă voi întoarce.”
Ruslan a urmat tratament în trei spitale diferite. În cele din urmă, a ajuns în acest centru de reabilitare. Înainte de invazia rusă, centrul avea câte doi pacienți pe lună. Astăzi, numărul acestora a ajuns la cel puțin patru pe săptămână, numai în cazul filialei din Kiev. Ca să obțină o proteză, pacienții trebuie să apeleze la centrul de servicii administrative sau biroul local de asigurări sociale, unde primesc o recomandare pentru protezare, spune directorul centrului, Andrii Ovcearenko.
„Aici este sala de reabilitare, unde îi primim pe oaspeții noștri, îi învățăm să meargă, le reglăm proteza așa încât să li se potrivească. Facem acum plimbări de probă pentru a ne asigura că totul se potrivește perfect, astfel încât să se simtă ca propriul lor picior. Urmează atelierul. Aici, pe membrul afectat se pune un manșon. Apoi se fixează piciorul într-o cupă, de care este atașată proteza care devine o extensie a piciorului. Toți cei care intră în această cameră pleacă cu o nouă proteză.”
Andrii Levcenko spune că cea mai simplă proteză poate fi confecționată și în decurs de o zi, reabilitarea poate dura până la jumătate de an și chiar mai mult.
„Avem o admirație profundă pentru spiritul de neînfrânt al acestor tineri. Chiar înainte să producem proteza și să le arătăm cum să o folosească, ei spun: «Nu am timp. Vă dau o săptămână, pentru că trebuie să mă întorc pe front».”
După o perioadă de recuperare, Ruslan a putut să revină în serviciul militar în luna februarie, cu puțin timp înainte de începutul invaziei rusești.
„Pe 24 februarie, mă aflam în casa mea, în orașul Konotop. Am primit un telefon pe la 2:30 noaptea. M-au chemat la serviciu. Ne-am poziționat lângă Cernihiv și am înfruntat inamicul. Apoi, am ocupat poziții de apărare. Uneori este puțin cam greu. Dar, în general, este posibil să-ți faci datoria și să duci o viață normală.”
În ultimii patru ani, centrul din Kiev a făcut aproape 500 de proteze pentru militari și civili. Mai mult de jumătate dintre soldați au revenit în rândurile armatei. Iar unii dintre aceștia s-au întors direct pe câmpul de luptă.
