Linkuri accesibilitate

Treizeci de ani de la protestele din Piața Tiananmen


5 iunie 1989 în fața tancurilor la Beijing...

China este mai departe cât oricând de revendicările studenților, din 1989.

Pe 4 iunie se împlinesc treizeci de ani de la suprimarea violentă a protestelor studențești din China, din Piața Tiananmen. Nu se știe câte victime a făcut intervenția în forță a armatei chineze, care avea în acel moment în jur de 300 de mii de trupe masate în Beijing. Estimările variază între sute și mii de morți, demonstranți și trecători întâmplători.

Autoritățile chineze trec consecvent sub tăcere „masacrul din Piața Tiananmen” – cum este numită suprimarea protestelor, mai ales în presa liberă. Cu toate acestea, joia trecută, ministrul chinez al apărării a vorbit despre „suprimarea” protestelor, numai pentru a atrage imediat atenția asupra progreselor făcute de China în acești 30 de ani: „Reformele din China, ritmul de dezvoltare, stabilitatea țării, toate sunt răspunsuri la aceste evenimente”, declara Wu Qian, citat de agenția Reuters.

„De atunci, au spus, vă dăm libertate economică, în schimbul supunerii”, comentează unul dintre liderii mișcării studențești din 1989, strategia conducerii comuniste chineze. O formă mult mai sofisticată și desigur la alte dimensiuni a „gulaș comunismului” din ultimii ani al comunismului ungar.

Pactul autorităților comuniste cu societatea civilă (câte era ea) s-a tradus prin campanii de suprimare a activității a zeci de activiști pentru drepturile omului, sub regimul președintelui Xi Jing Ping, limitarea drastică a libertății academice în universități.

Protestele studențești au început în aprilie 1989...

Un control accentuat asupra internetului, în aceste zile, pentru blocarea relatărilor și informațiilor legate de protestele din Piața Tiananmen.

Protestele studențești au început în aprilie 1989, după decesul liderului comunist reformator, Hu Yaobang, ca reacție la declinul economic rapid al țării, combinat cu percepția unei elite politice profund corupte. Pe o „Zeiță a Democrației” de 10 metri, copiată după Statuia Libertății, erau lipite mii de foi volante cu revendicările studenților. Printre principalele șapte revendicări: democrație, libertate de expresie, libertatea de adunare, libertatea presei, responsabilitatea liderilor politici. În momentele de vârf ale protestelor, se estimează că în Piața Tiananmen erau peste un milion de oameni.

După 30 de ani, China este mai departe decât oricând de aceste aspirații, constată Shao Jiang, unul din liderii protestelor studențești și autor al listei de revendicări. Jiang trăiește în exil la Londra. „Actualul regim a transformat China într-o mare închisoare”, declara Shao agenției Reuters, referire la lagărele de „re-educare” în care au fost trimiși în ultimii ani, sute de mii de musulmani din nord țării.

Dar și la așa-numitele măsuri de „menținere a stabilității”, prin care autoritățile supraveghează, de aproape și în amănunt, activitățile disidenților. „Cu tehnologia sofisticată de care dispun autoritățile”, conclude Shao „o demonstrație de amploarea celei din Piața Tiananmen este aproape imposibilă în China de astăzi”.

XS
SM
MD
LG