„Miercurea trecută a fost Kristallnacht, Noaptea de Cristal a Americii.” (Arnold Schwarzenegger)
După ce planeta și-a revenit din stupoare, săptămânalele și presa de duminică s-au întrecut în a descrie și analiza pe larg asaltul de miercuri asupra Capitoliului din Washington și toate implicațiile straniului incident, inclusiv cenzurarea lui Donald Trump de către rețelele sociale.
Astfel, la Londra, săptămânalul duminical The Observer are un comentariu al primarului capitalei Angliei, Sadiq Khan, intitulat: Mulți spuneau că președinția lui Trump se va încheia astfel, dar avertismentele au fost ignorate.
“Înfrângerea lui Donald Trump”, scrie Sadiq Khan, care a avut în trecut o ciocnire personală cu Trump, „nu înseamnă sfârșitul politicii sale de extrema dreaptă. Mai mult de 74 de milioane de oameni au votat pentru el în noiembrie. Viktor Orbán în Ungaria, Jair Bolsonaro in Brazilia, Recep Tayyip Erdoğan in Turcia, Matteo Salvini in Italia, Andrzej Duda in Polonia sunt croiți pe același calapod. La fel este și un grup care tot crește în marginea Brexitului.”
Multe analize sunt pe aceeași notă, constatând erodarea vertiginoasă a imaginii Americii în lume. „Xi și Putin profită de decăderea politică a Occidentului”, este titlul comentariului în The Times. „America nu mai are lecții de democrație de dat lumii” e constatarea, în The Atlantic, a jurnalistei Anne Applebaum, care este și soția fostului ministru polonez de externe Radek Sikorski.
Gonirea lui Trump de pe rețelele sociale
Comentariul în Le Monde din weekend are ca titlu: Suspendarea conturilor lui Trump: Platformele digitale între oportunism și neputință. Le Monde estimează că măsura tardivă luată de rețelele sociale nu poate ascunde partea lor de vină în răspândirea teoriilor conspiraționiste. Twitter s-a justificat printr-un lung text, argumentând că mesajele lui Trump incitau la violență. “O analiză justă”, scrie Le Monde, “dar care era la fel de justă luna trecută sau acum trei luni.”
Mulți condamnă decizia rețelelor sociale de a-l exclude pe Trump. Astfel, revista dreptei extreme franceze Valeurs Actuelles atrage atenția asupra președintele Mexicului, Manuel Lopez Obrador, care compară suprimarea conturilor lui Trump cu „Sfânta Inchiziție”. Președintele Mexicului îl mai judecă și pe Mark Zuckerberg ca «arogant». Același Valeurs Actuelles publică un text al editorialistului francez al extremei drepte Éric Zemmour, în care acesta scrie că «cei care au divizat America nu sunt trumpiștii, ci mișcările de extrema stângă».
La Bruxelles, comisarul european pentru industrie și digital, Thierry Breton, scrie la rându-l său, într-un comentariu pentru Politico, despre imposibilitatea de a lăsa niște companii private să reglementeze chestiunea dreptului la libera exprimare.
Multe alte voci au atras atenția asupra primejdiei precedentului cenzurării lui Donald Trump, inclusiv – și deloc surprinzător – liderul extremei stângi franceze Jean-Luc Mélenchon.
Dimensiunile eșecului republican
La Londra, venerabilul săptămânal britanic The Economist are ca temă a ultimului număr moștenirea lui Trump, rușinea lăsată de acesta în urmă și ocazia oferită de a declanșa cu totul altceva de acum înainte.
Scrie The Economist în editorialul numărului: „Violența din Capitoliu se dorea o demonstrație de putere (a show of power). În realitate, ea ascundea două înfrângeri. În vreme ce suporterii lui Trump forțau intrarea, Congresul tocmai certifica definitiv înfrângerea lui Trump în alegerile din noiembrie. Pe când gloata spărgea ferestre, democrații sărbătoreau două victorii neașteptate în Georgia care le-au adus controlul asupra Senatului. Nemulțumirea gloatei va lăsa unde de șoc în partidul republican, care trece acum în opoziție. Dacă lăsăm la o parte falsul argument al alegerilor furate, dimensiunile eșecului republicanilor sub Trump devin clare.”
The Economist rezumă însă și motivele pentru care consideră că Donald Trump va rămâne în post până la sfârșitul mandatului, în ciuda amenințărilor cu destituirea și impeachment. În esență, Trump merită să fie zvârlit, scrie The Economist, dar asta n-ar face niciun bine republicanilor. Oricum, Biden va avea mult de lucru pentru a repara și readuce relațiile transatlantice la nivelul lor tradițional. „Europenii pot să aștepte o reconfirmare fermă a angajamentului Americii să respecte articolul 5 al Cartei NATO, care asigură apărarea reciprocă, precum și o politică mai previzibilă față de Rusia.”
O prăpastie îl separă astfel pe Trump de predecesorul său Barack Obama, cum ne reamintește săptămânalul francez Courrier International, care oferă în traducere cele mai bune articole ale săptămânii din presa de pe întreaga planetă și care are în ultimul număr un interviu cu Obama, preluat din New York Times, cu ocazia apariției volumului său de memorii de la Casa Albă. (Despre cartea de amintiri a lui Obama în timpul primului său mandat am scris de două ori pe larg, atât pe site-ul Europei Libere, cât și pe blogul meu Cabal in Kabul.)
Popper în Silicon Valley
În sfârșit, printr-o ironică răsturnare de situații, presa rusă preia afirmațiile lui Aleksei Navalnîi, citat de Fox News, care numește închiderea conturilor sociale ale lui Trump un „primejdios precedent”. Navalnîi a postat apoi și pe Twitter, în detaliu, expunându-și motivele criticii.
La rândul său, cotidianul italian La Repubblica are în numărul de duminică un comentariu, intitulat Popper în Silicon Valley, în care spune:
„Și dacă am făcut rău? Și dacă am greșit cu toții? Decizia de a-l expulza pe Trump n-a fost luată de vreun organism democratic, de o autoritate validată, ci de administratorii delegați ai Facebook și Twitter. Doi cetățeni care decid cine are dreptul să se exprime și cine nu. Și dacă leacul se va dovedi acum mai rău decât boala? ”
Dar întrebarea este doar retorică, deoarece La Repubblica răspunde: „Nu, expulzarea lui Trump nu e exagerată și nu este o formă de cenzură. Nu este un atac împotriva democrației. Trebuia să se întâmple mai demult și vine acum oarecum târziu. Trump trebuia închis de multă vreme: când își insulta și calomnia adversarii politici, când demoniza rolul jurnalismului și flirta cu puteri străine, când râdea de coronavirus și de munca experților pentru a-l combate. /.../ Dar, se poate pune întrebarea: ce este democrația care îi înlătură unui președinte ales dreptul de a se exprima? La asta a răspuns filozoful Karl Popper, în 1945. După ce văzuse prăbușirea democrației și ascensiunea fascismului și nazismului, teoreticianul societății deschise a putut explica că «toleranța fără limite duce la dispariția toleranței», de aceea, oricât ar părea de paradoxal, el propune «în numele toleranței, dreptul de a nu tolera intoleranții».”
În final, cea mai surprinzătoare reacție poate fi considerată cea din mesajul video difuzat de Arnold Schwarzenegger: „Miercurea trecută a fost Kristallnacht, Noaptea de Cristal a Americii”, provocată de un președinte „care a eșuat”, Donald Trump, „cel mai rău președinte SUA din istorie”.
Fostul guvernator (republican) al Californiei compară astfel naziștii cu acei Proud Boys lăudați de Trump și vine cu o puternică amintire personală despre ce înseamnă o societate care și-a pierdut valorile. Schwarzenegger amintește astfel perioada de după război, când Austria căuta să-și bea rușinea nazismului:
„O dată sau de două ori pe săptămână, tata venea acasă beat, țipa și ne bătea și o speria pe mama. Nu-i purtam pică, pentru că fiecare vecin făcea la fel cu familia lui. Erau oameni care sufereau emoțional pentru ceea ce văzuseră sau făcuseră. Totul a pornit din minciuni, și iar minciuni și alte minciuni și intoleranță. Așa că am putut vedea cum lucrurile pot scăpa de sub control. /.../ Știu la ce duc minciunile.”
Dar Schwarzenegger are vorbe la fel de dure și pentru colegii săi din partidul republican, „lipsiți de șira spinării”. Deocamdată însă, situația e departe de a da semna că se va schimba curând: un sondaj arată că mulți republicani, dacă nu chiar o majoritate, aprobă în continuare asaltul asupra Capitoliului.
