Linkuri accesibilitate

Tudor Colac: „În colindă s-a păstrat ideea renașterii naturii, ideea renașterii omului în plan spiritual, sufletesc” (VIDEO)


Cât de autentice mai sunt tradiţiile de iarnă, cine le mai respectă şi de ce? - interviul dimineții cu un etnolog de la Academia de Științe.

Sărbătorile de iarnă, care iată că sunt pe sfârşite, readuc în discuţie obiceiurile şi tradiţiile. În ce măsură obiceiul umblatului cu colindul, bunăoară, s-a păstrat şi, în general, cât de autentice mai sunt tradiţiile de iarnă, cine le mai respectă şi de ce? Un interviu cu etnologul Tudor Colac, de la Academia de Științe, pe care l-am întrebat pentru început dacă nu e cumva obiceiul umblatului cu colinda mai prezent pe ecranele televizoarelor decât în realitate.

Interviul dimineții cu etnologul Tudor Colac
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:10:59 0:00
Link direct

Tudor Colac: „Ecranele televizoarelor, eterul radiofonic, presa scrisă și nu numai influențează obiceiurile în genere și, mai ales, acele cu caracter de spectacol, cum ar fi obiceiurile de Crăciun și de Anul Nou. În spațiul basarabean s-au păstrat colindele în ceată de bărbați, colinde care de altfel ca fenomen au intrat și în patrimoniul UNESCO.

Tudor Colac
Tudor Colac

Eu am avut prilejul la Crăciunul din 24-25 decembrie să văd pe viu mai multe formații de colindători. În timp, s-au modificat niște lucruri, bărbații au cedat poziția lor de colindători de frunte și astfel au apărut cete de femei-colindătoare și cete mixte. Al doilea moment, impresia care nu mi-a plăcut de altfel a fost aceea că nu mass-media preia obiceiurile pentru a le promova în continuare, dar cetele de colindători preiau de la mass-media, de la televiziune, în primul rând, acest obicei, care este supus unei, hai să-i zicem, globalizări.

Pe de altă parte, vă spun cu toată sinceritatea, lumea se cam dă în spectacol. Acest fenomen al colindei uneori depășește motivul funcțional, acela de a felicita, de a colinda consătenii, rudele, preotul, dacă vreți, primăria ș.a.m.d., lucru care era ceva firesc acum două-trei decenii.”

Europa Liberă: Acum unii spun că se colindă numai pentru a obține un ban. Cum vă explicați această tentă materialistă care a devenit foarte pregnantă în obiceiul colindei?

Tudor Colac: „Să știți că dintotdeauna colindătorii au fost susținuți și au fost, într-un fel, răsplătiți de gazde. Și aceste gazde pe timpuri erau, în primul rând, boierimea locală, apoi erau liderii din gospodăriile colective, din organele de stat ș.a.m.d. Nu întâmplător a apărut un subiect cu omul bogat și omul sărac colindat de Hristos și Sfântul Petru.

Această recompensă în timp s-a modificat și ea. Eu pe timpuri când am colindat eram bucuros să primesc aceleași fructe, mere, în special, nuci, prăjituri de la gazdă, bomboane, dulciuri, rar de tot – câțiva bănuți, câteva monede. Cu timpul, acest interes, și vă spun sincer, nu fără influența mass-mediei s-a dezechilibrat, deși vă spun că în acest an pe 24 [decembrie] seara am fost colindat de copii. Este o tradiție, lumea știe unde locuiesc și vin copii care se bucură de aceiași crăciunei, colăcei, se bucură de fructe...”

Europa Liberă: S-a produs între timp o schimbare în percepția oamenilor în raport cu colinda? Vă întrebăm, pentru că unii recunosc că nu mai deschid ușile cetelor de colindători.

Tudor Colac: „Acest fenomen nu-i de azi și nu-i de ieri. Un mare etnolog din spațiul moldovenesc, a activat în special la Iași, Petru Caraman, a scris un studiu despre descolindat. Persoanele care nu deschideau ușa sau nu țineau lumina aprinsă pentru colindători, persoanele acestea erau descolindate, adică li se ungeau porțile, ușile cu dohot, cu smoală, cu nu știu ce. Deci erau într-un fel...”

Europa Liberă: ...pedepsite...

Tudor Colac: „...pedepsite, dacă vreți, da, admonestate. Lucrul acesta depinde de tradiția locală. În mai multe vetre etnofolclorice, să zic așa, de săteni, unde lumea nu a plecat peste hotare, nu a emigrat, acolo unde sunt intelectuali, în special începând cu familia, grădinița, școala, aceste instituții care pun temelia unei educații estetice, artistice, dar în special promovează tradițiile noastre românești, aceste obiceiuri și nu numai la Crăciun sau la Anul Nou.”

De Crăciun, pe vremea mea...
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:10:58 0:00

Europa Liberă: Dl Colac, suntem acum într-o perioadă mai specială în care „vin să ne colinde” nu numai cetele de copii, ci și politicienii dornici de a ajunge în Parlament și ei nu așteaptă să le dăm noi ceva, dar vin ei cu daruri și promisiuni. Cui i se deschid mai larg porțile oamenilor?

Tudor Colac: „Eu cred că Dvs. ați utilizat „vin să ne colinde” între ghilimele, fiindcă, de fapt, sunt niște campanii zise de ajutorare a unor persoane, a unor familii, care sunt însoțite și de

Plecarea din familie peste hotare, după hotare, pune la grea încercare existența familiei ca modul al societății noastre și ca beneficiu pentru copii, pentru urmași...

colindători. Da, „colinda” aici este între ghilimele, la figurat. Nu ar fi un lucru rău, dacă aceasta nu s-ar întâmpla numai în preajma campaniei electorale.

Nu este ceva condamnabil, dacă politicienii noștri ar avea grijă permanent de oamenii care sunt într-un fel loviți de soartă, de diferite nenorociri, fiindcă plecarea din familie, iar noi știm câtă lume a plecat peste hotare, după hotare, de fapt, pune la grea încercare existența familiei ca modul al societății noastre și ca beneficiu pentru copii, pentru urmași ș.a.m.d., în special pentru educație. De atâta nu m-aș încumeta eu să apreciez, este un fenomen social și el trebuie bine documentat.”

Europa Liberă: Dle Colac, apropo, ce credeți despre implicarea oamenilor de artă în campania electorală? Cum vedeți prezența lor alături de politicieni?

Tudor Colac: „Întrebarea asta depășește fenomenul colindei, dar... arta dintotdeauna a fost un stindard, un drapel al culturii, al educației, al promovării valorilor noastre artistice de orice gen sau specie, dacă mă refer, așa, la repertoriu. Nu văd

A promova folclorul, a promova repertoriul național românesc, este o datorie a artistului ...

impedimente ca artiștii să nu participe la aceste mișcări, la aceste campanii. Depinde ce fel de artiști, de unde vin sau provin ei și cu ce scop. A promova folclorul, a promova repertoriul național românesc, este o datorie a artistului de altfel și, după atâția ani de activitate și în sistemul Radioteleviziunii, și în presă, și în publicații științifice la Academia de Științe, m-am convins că atunci când lucrul este făcut onest, această activitate artistică nu dă de bănuit nimănui în fond; e altceva când artistul se complace în a deveni el însuși politician. Și avem multe exemple de acestea, cu părere de rău.”

Europa Liberă: Dar să revenim la colind și la obiceiurile de iarnă, în general. Care din ele totuși și-au mai păstrat autenticitatea și care nu?

Tudor Colac:Autenticitatea e un cuvânt-cheie în cultura populară. Ceea ce se întâmplă la noi de Crăciun și Anul Nou manifestă marea bogăție și diversitate ale repertoriului păstrat încă viu ca fenomen social-cultural. Aici m-aș referi la faptul că obiceiurile noastre de iarnă încep cam de la Sfântul Andrei încoace cu diferite vrăji, superstiții cu substrat ritual magic, m-aș referi la Ignat, cu alte momente specifice gastronomiei populare, dar bineînțeles că apogeul ar fi totuși Crăciunul și Anul Nou.

Aici avem, cum ați spus și Dvs., colindă, avem cântece de stea, despre nașterea lui Hristos, avem o serie de spectacole de teatru popular, teatru folcloric, cum ar fi: Irozii, cetele haiducești, Gruia, Novac, Codreanu, Bujor, Ștefan cel Mare, până nu demult era în vogă așa, ca spectacol popular și sper eu că va renaște acest spectacol, jocurile cu măști: Căluții, Capra, Ursul; a mai apărut Cerbul în sudul Moldovei, se menține Malanca la nordul Republicii Moldova și în spațiul bucovinean, în special, unde au loc aceste festivaluri ale mălăncilor, și nu numai în regiunea Cernăuți, apoi trebuie să ne referim la o serie de obiceiuri care se declanșează în seara de 31 decembrie.

Aici mă refer, în primul rând, la Plugușor, un obicei clasic al țăranilor agricultori români, semănatul, cu semănatul, și la Sorcovă în dimineața zilei de 1 [ianuarie]. În Transnistria, de pildă, în raioanele Dubăsari, Râbnița, Grigoriopol în seara zilei de 31 [decembrie] are loc un fel de colindat, care se cheamă acolo „Cu vecerea”, adică întâlnirea urătorilor/colindătorilor în fapt de seară. Este aceeași colindă până la urmă, dar așa o numesc. Ei spun că a doua zi, la 1 ianuarie, umblă cu colinda, în special copilașii, de dimineață și cu formula aceasta: „Ne dați ori nu ne dați”, ce referă desigur și la aceste daruri de Crăciun, și la cei câțiva bănuți.”

Europa Liberă: Dle Colac, o ultimă întrebare.

Tudor Colac: „Da.”

Europa Liberă: Dar cam de ce i-ar trebui o colindă unui tânăr contemporan înconjurat de smartphone-uri, tablete și alte gadgeturi?

Tudor Colac: „I-ar trebui ca să înțeleagă că el este membru al unei societăți moderne cu tradiții moștenite de la părinți, de la

În colindă, poate că mai mult decât în alte specii din folclorul de iarnă, s-a păstrat ideea renașterii naturii, ideea renașterii omului în plan spiritual, sufletesc...

bunei, străbunei, de la strămoși; că el este un continuator. Aceste obiceiuri, în special colinda ne amintește că de la romani ne tragem, de la daci, dar și pentru faptul că în colindă, poate că mai mult decât în alte specii din folclorul de iarnă, s-a păstrat ideea renașterii naturii, ideea renașterii omului în plan spiritual, sufletesc.

Lucrul acesta sigur că trebuie să fie educat, trebuie să fie promovat, în primul rând, în familie, dar și în instituțiile noastre de educație, de învățământ – de la grădiniță la școala primară și la școala superioară. Mie îmi plac aceste formații de la universități, dar nu peste tot avem Marii Iliuț, și din alte instituții, care promovează în mod civilizat, în cunoștință de cauză aceste obiceiuri. De ce i-ar trebui unui tânăr? O întrebare cam, să zic eu așa, nu provocatoare, dar meschină într-un fel, adică mai că nu i-ar trebui. Nu este adevărat! Satul care, după cum a zis poetul, a conservat această veșnicie și o menține în continuare va fi, cred eu, acel tărâm spiritual care va duce mai departe aceste tradiții.”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG