Rămân în continuare obscure rațiunile care au determinat coaliția de guvernământ să-l desemneze prim-ministru pe Mihai Tudose. „Coaliția de guvernământ” e un fel de a spune deoarece este evident că decizia a luat-o liderul social-democrat Liviu Dragnea. Ca și în cazul fostului premier Grindeanu, liderul PSD avea nevoie de o persoană obedientă, care să-i execute comenzile.
Cu înfățișarea sa bolovănoasă, în contrast cu lunecosul Grindeanu, Tudose părea la fel de docil și de fidel conducerii partidului. Treptat însă au ieșit la iveală alte caracteristici ale personajului. În primul rând, bădărănia. Premierul se rățoiește la miniștri, e agresiv și cu ziariștii, știind că asta dă bine la acel electorat ce are nostalgia autorității și a puterii discreționare. În al doilea rând, Mihai Tudose practică, la fel de abil ca mulți dintre predecesorii săi, minciunea și diversiunea. Spre exemplu, pune – fără să clipească - neajunsurile și eșecurile pe seama „grelei moșteniri” a guvernului tehnocrat.
Dar cea mai neașteptată ipostază a lui Tudose este aceea care rezultă din atacurile sale recente la adresa băncilor. Am aflat astfel cu acest prilej că primul ministru nu are cont în bancă și, în consecință, nu are card bancar. Singura concluzie logică este că premierul își ține banii sub saltea. Pentru cineva care a fost ministrul economiei și care acum se află în fruntea executivului astfel de mărturisiri sunt stupefiante. Nu mai puțin inadecvată a fost reacția lui Tudose în chestiunea manualelor școlare. Domnia-sa crede, de pildă, că manualele de istorie n-ar trebui schimbate niciodată deoarece Ștefan cel Mare, să zicem, n-a mai câștigat nici o bătălie în plus între timp. Cum Mihai Tudose are un doctorat obținut pe o teză pe care a plagiat-o, intervenția sa în probleme ale învățământului este pe cât de penibilă pe atât de deplasată.
Despre prestațiile lamentabile ale unor miniștri din cabinetul Tudose ar fi multe de spus. Ministrul Educației Liviu Pop este un individ agramat și fără urmă de viziune coerentă asupra problemelor învățământului. Ministrul Muncii Olguța Vasilescu face sumedenie de declarații contradictorii și își permite să spună că, în definitiv, guvernul ar fi putut nici să nu acorde îndemnizațiile pentru creșterea copilului. O astfel de declarație ar fi trebuit să ducă obligatoriu la demisie, Ministrul Culturii Lucian Romașcanu e un fost administrator de reviste tabloid. La așa premier, așa miniștri. Guvernul Tudose este, probabil, cel mai slab guvern pe care l-a avut România din 1990 încoace.
