Linkuri accesibilitate

Toate site-urile REL/RL
site logo site logo
Precedent Următorul
Ultima oră
Jurnal de Corespondent

Turcia, armenii și cuvântul folosit de Biden: ce este genocidul?

Genocidul se definește prin intenție, iar nu prin rezultat.

Altfel zis, nu numărul de morți califică un genocid. Nu există un algoritm, o balanță macabră sau niște categorii numerice în care să poți înscrie o oroare comisă sistematic și voit și pe scară largă și să poți spune: „hm, asta ar fi aproape genocid, dar lipsesc niște procente, așa că nu se încadrează”.

Embed
Turcia, armenii și cuvântul folosit de Biden: ce este genocidul?
de Europa Liberă Moldova

Nici o sursă media

0:00 0:02:41 0:00
Link direct

Genocidul armean

Joe Biden a devenit sâmbătă primul președinte american care a numit uciderea armenilor în perioada 1915 - 1923, pe teritoriul Imperiului Otoman, drept „genocid”, un gest pe care toți predecesorii săi au evitat să-l facă, pentru a nu supăra Turcia, prețios aliat al Occidentului în NATO.

Documentele epocii arată că între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportați şi uciși de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, același guvern care avea să ducă la modernizarea Turciei devenită republică naționalistă.

Turcia modernă admite că între 300.000 şi 500.000 de armeni au murit atunci, însă îi consideră victime ale războiului și neagă acuzația de premeditare şi de derulare a unei campanii de exterminare.

În Europa, genocidul armean fusese deja recunoscut oficial de țări precum Franța sau Belgia. În Franța, negarea lui este chiar un delict penal, precum este negarea Holocaustului.

Președintele SUA, Joe Biden, recunoaște „genocidul armean”

Ovsep Simigian este ultimul supravieţuitor al Genocidului Armean care a trăit în România. Se naşte în anul 1912, în oraşul Rodosto (Tekirdagh) din Imperiul Otoman. În timpul Genocidului este deportat spre Deir ez-Zor, în timp ce familia sa este ucisă. După terminarea războiului, în anul 1919, ajunge la Istanbul şi este dat în îngrijirea unei rude. În anul 1926 se stabileşte în România, iar în 1934 se căsătoreşte cu Haiganuș, cu care are două fete. Ovsep Simigian încetează din viață în februarie 2008.
1/26 Ovsep Simigian este ultimul supravieţuitor al Genocidului Armean care a trăit în România. Se naşte în anul 1912, în oraşul Rodosto (Tekirdagh) din Imperiul Otoman. În timpul Genocidului este deportat spre Deir ez-Zor, în timp ce familia sa este ucisă. După terminarea războiului, în anul 1919, ajunge la Istanbul şi este dat în îngrijirea unei rude. În anul 1926 se stabileşte în România, iar în 1934 se căsătoreşte cu Haiganuș, cu care are două fete. Ovsep Simigian încetează din viață în februarie 2008.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Un grup de copii purtând în piept emblema Centenarului Genocidului Armean, „floarea de nu-mă-uita”, vizitează Monumentul Genocidului Armean din Erevan, cu ocazia Centenarului Genocidului Împotriva Armenilor, Erevan, Armenia. Floarea de nu-mă-uita a fost aleasă ca simbol al Centenarului Genocidului Armean și reprezintă trecutul, prezentul, viitorul şi eternitatea comunităţilor armeneşti din întreaga lume.
2/26 Un grup de copii purtând în piept emblema Centenarului Genocidului Armean, „floarea de nu-mă-uita”, vizitează Monumentul Genocidului Armean din Erevan, cu ocazia Centenarului Genocidului Împotriva Armenilor, Erevan, Armenia. Floarea de nu-mă-uita a fost aleasă ca simbol al Centenarului Genocidului Armean și reprezintă trecutul, prezentul, viitorul şi eternitatea comunităţilor armeneşti din întreaga lume.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Mai multe persoane participă la procesiunea de comemorare a victimelor genocidului armean, organizată la Monumentul Genocidului Armean din Erevan, Armenia. Cu un secol în urmă, aproximativ 1.500.000 de armeni au fost uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, crimele în masă fiind considerate primul genocid al secolului trecut.
3/26 Mai multe persoane participă la procesiunea de comemorare a victimelor genocidului armean, organizată la Monumentul Genocidului Armean din Erevan, Armenia. Cu un secol în urmă, aproximativ 1.500.000 de armeni au fost uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, crimele în masă fiind considerate primul genocid al secolului trecut.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
O tânără are lipită pe față o hărtie cu mesajul: ”Ne amintim”, în incinta Complexului Memorial Tsitsernakaberd din Erevan, cu ocazia Centenarului Genocidului Împotriva Armenilor, Erevan, Armenia. Cu un secol în urmă, aproximativ 1.500.000 de armeni au fost uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, crimele în masă fiind considerate primul genocid al secolului trecut.
4/26 O tânără are lipită pe față o hărtie cu mesajul: ”Ne amintim”, în incinta Complexului Memorial Tsitsernakaberd din Erevan, cu ocazia Centenarului Genocidului Împotriva Armenilor, Erevan, Armenia. Cu un secol în urmă, aproximativ 1.500.000 de armeni au fost uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, crimele în masă fiind considerate primul genocid al secolului trecut.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Procesiune cu torțe în timpul unei demonstrații care marchează 106 ani de la masacrul împotriva armenilor, organizat în onoarea victimelor genocidului armean, Erevan, Armenia. Armenii au marcat comemorarea celor 1,5 milioane de armeni uciși de către turcii otomani, eveniment considerat de către comunitatea istoricilor din întreaga lume drept genocid, deși Turcia respinge afirmația.
5/26 Procesiune cu torțe în timpul unei demonstrații care marchează 106 ani de la masacrul împotriva armenilor, organizat în onoarea victimelor genocidului armean, Erevan, Armenia. Armenii au marcat comemorarea celor 1,5 milioane de armeni uciși de către turcii otomani, eveniment considerat de către comunitatea istoricilor din întreaga lume drept genocid, deși Turcia respinge afirmația.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
O femeie se reculege la Monumentul Genocidului Armean din Erevan, Armenia. Sanctuarul Eternităţii, aflat în centrul monumentului, este format din 12 plăci de bazalt separate, înclinate şi dispuse circular, asemănătoare tradiţionalelor khachkar-uri (cruci de piatră sculptate) şi semnifică doliul. În centrul său se află Flacăra Veşnică, ce arde continuu în memoria victimelor Genocidului.
6/26 O femeie se reculege la Monumentul Genocidului Armean din Erevan, Armenia. Sanctuarul Eternităţii, aflat în centrul monumentului, este format din 12 plăci de bazalt separate, înclinate şi dispuse circular, asemănătoare tradiţionalelor khachkar-uri (cruci de piatră sculptate) şi semnifică doliul. În centrul său se află Flacăra Veşnică, ce arde continuu în memoria victimelor Genocidului.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Un bărbat se reculege la Monumentul Genocidului Armean din Erevan, Armenia.
7/26 Un bărbat se reculege la Monumentul Genocidului Armean din Erevan, Armenia.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Fotografie înfățișând un grup de bărbați armeni deportați sub amenințarea armelor, în orașul Kharpert.
8/26 Fotografie înfățișând un grup de bărbați armeni deportați sub amenințarea armelor, în orașul Kharpert.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Didier Reynders, Comisar European pentru Justiție și fost ministru al Afacerilor Externe al Belgiei, depune flori la Monumentul Genocidului Armean din Erevan, cu ocazia Centenarului Genocidului Împotriva Armenilor.
9/26 Didier Reynders, Comisar European pentru Justiție și fost ministru al Afacerilor Externe al Belgiei, depune flori la Monumentul Genocidului Armean din Erevan, cu ocazia Centenarului Genocidului Împotriva Armenilor.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Hayk Demoyan (C), fostul director al Muzeului – Institut al Genocidului Armean din Erevan, însoțește membrii delegaţiei Organizaţiei Tratatului Colectiv de Securitate, pentru a depune flori la Monumentul Genocidului Armean din Erevan, Armenia.
10/26 Hayk Demoyan (C), fostul director al Muzeului – Institut al Genocidului Armean din Erevan, însoțește membrii delegaţiei Organizaţiei Tratatului Colectiv de Securitate, pentru a depune flori la Monumentul Genocidului Armean din Erevan, Armenia.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
O femeie se reculege la Monumentul Genocidului Armean din Erevan, Armenia.
11/26 O femeie se reculege la Monumentul Genocidului Armean din Erevan, Armenia.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Corul bisericii Etchimiadzin participă la ritualul de canonizare a celor 1.500.000 de armeni, victime ale Genocidului Armean din 1915, la Sfântul Scaun de la Etchimiadzin, centrul Patriarhiei armene, joi, 23 aprilie 2015, Etchimiadzin, Armenia.
12/26 Corul bisericii Etchimiadzin participă la ritualul de canonizare a celor 1.500.000 de armeni, victime ale Genocidului Armean din 1915, la Sfântul Scaun de la Etchimiadzin, centrul Patriarhiei armene, joi, 23 aprilie 2015, Etchimiadzin, Armenia.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Înalți prelați din întreaga lume înfăptuiesc ritualul de canonizare a celor 1.500.000 de armeni, victime ale Genocidului Armean din 1915, la Sfântul Scaun de la Etchimiadzin, centrul Patriarhiei armene, joi, 23 aprilie 2015, Etchimiadzin, Armenia. La ceremonie participă peste 80 de reprezentanți ai tuturor bisericilor surori, ceremonia de canonizare fiind condusă de Karekin al II-lea, Patriarh și Catolicos al Tuturor Armenilor, de Sfinția Sa Tawadros II, Papa al Alexandriei și Patriarh al Africii, Parrtiarh al Bisericii Ortodoxe Copte, Sfinția Sa Moran Mor Aphrem II, Patriarh al Antiohiei și al Întregului Est, Lider Suprem al Bisericii Ortodoxe Universale Siriene, Sfinția Sa Baselios Mar Thoma Paulose II, Lider Suprem al Bisericii Ortodoxe Malankara, Mitropolitul Seraphim de Zimbabwe, Patriarh al Alexandriei și Întregii Africi, Beatitudinea Sa Youhanna X, Patriarh al Bisericii Ortodoxe din Grecia, al Antiohiei și al Întregului Est, și alții.
13/26 Înalți prelați din întreaga lume înfăptuiesc ritualul de canonizare a celor 1.500.000 de armeni, victime ale Genocidului Armean din 1915, la Sfântul Scaun de la Etchimiadzin, centrul Patriarhiei armene, joi, 23 aprilie 2015, Etchimiadzin, Armenia. La ceremonie participă peste 80 de reprezentanți ai tuturor bisericilor surori, ceremonia de canonizare fiind condusă de Karekin al II-lea, Patriarh și Catolicos al Tuturor Armenilor, de Sfinția Sa Tawadros II, Papa al Alexandriei și Patriarh al Africii, Parrtiarh al Bisericii Ortodoxe Copte, Sfinția Sa Moran Mor Aphrem II, Patriarh al Antiohiei și al Întregului Est, Lider Suprem al Bisericii Ortodoxe Universale Siriene, Sfinția Sa Baselios Mar Thoma Paulose II, Lider Suprem al Bisericii Ortodoxe Malankara, Mitropolitul Seraphim de Zimbabwe, Patriarh al Alexandriei și Întregii Africi, Beatitudinea Sa Youhanna X, Patriarh al Bisericii Ortodoxe din Grecia, al Antiohiei și al Întregului Est, și alții.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
<br /> Un bărbat se pregătește să dea foc steagului național turc, în timpul unei demonstrații care marchează 106 ani de la masacrul împotriva armenilor, în onoarea victimelor genocidului armean, Erevan, Armenia. Armenii au marcat comemorarea celor 1,5 milioane de armeni uciși de către turcii otomani, eveniment considerat de către comunitatea istoricilor din întreaga lume drept genocid, deși Turcia respinge afirmația.
14/26
Un bărbat se pregătește să dea foc steagului național turc, în timpul unei demonstrații care marchează 106 ani de la masacrul împotriva armenilor, în onoarea victimelor genocidului armean, Erevan, Armenia. Armenii au marcat comemorarea celor 1,5 milioane de armeni uciși de către turcii otomani, eveniment considerat de către comunitatea istoricilor din întreaga lume drept genocid, deși Turcia respinge afirmația.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Copii aranjează petalele florilor depuse la Monumentul Genocidului Armean din Erevan, pe aleea din cadrul Complexului Memorial Tsitsernakaberd, Erevan, Armenia. Florile depuse în jurul Flăcării Eterne au fost adunate și arse în mod tradițional până în anul 2010, când s-a decis recilarea lor pentru confecționarea hârtiei, la inițiativa Fundației pentru protejarea faunei, florei și a patrimoniului cultural. Compostul este utilizat ca îngrășământ pentru grădinile monumentului, iar hârtia realizată din flori este oferită Memorialului Genocidului Armean și folosită pentru scrisorile de mulțumire.
15/26 Copii aranjează petalele florilor depuse la Monumentul Genocidului Armean din Erevan, pe aleea din cadrul Complexului Memorial Tsitsernakaberd, Erevan, Armenia. Florile depuse în jurul Flăcării Eterne au fost adunate și arse în mod tradițional până în anul 2010, când s-a decis recilarea lor pentru confecționarea hârtiei, la inițiativa Fundației pentru protejarea faunei, florei și a patrimoniului cultural. Compostul este utilizat ca îngrășământ pentru grădinile monumentului, iar hârtia realizată din flori este oferită Memorialului Genocidului Armean și folosită pentru scrisorile de mulțumire.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Fotografie înfățișând o mamă și pe cei trei copii ai săi, refugiați armeni, realizată în timpul genocidului de Armin T. Wegner.
16/26 Fotografie înfățișând o mamă și pe cei trei copii ai săi, refugiați armeni, realizată în timpul genocidului de Armin T. Wegner.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Un grup de tineri, membri ai comunității armene din România, participă la mitingul de comemorare a victimelor Genocidului Armean, organizat în Piața Universității din București.
17/26 Un grup de tineri, membri ai comunității armene din România, participă la mitingul de comemorare a victimelor Genocidului Armean, organizat în Piața Universității din București.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Un copil de origine armeană aprinde lumânări în cadrul mitingului de comemorare a victimelor Genocidului Armean, organizat de Uniunea Armenilor din România în Piața Revoluției din București.
18/26 Un copil de origine armeană aprinde lumânări în cadrul mitingului de comemorare a victimelor Genocidului Armean, organizat de Uniunea Armenilor din România în Piața Revoluției din București.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
O fetiță participă la slujba de comemorare a victimelor Genocidului Armean în Catedrala Armeană din București.
19/26 O fetiță participă la slujba de comemorare a victimelor Genocidului Armean în Catedrala Armeană din București.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
În fiecare an, în data de 24 aprilie, armenii din întreaga lume comemorează Genocidul Armean. La biserica armeană din București, evenimentul este marcat printr-o slujbă de comemorare a victimelor Genocidului, urmată de depunerea coroanelor de flori la Monumentul Genocidului situat în curtea catedralei.
20/26 În fiecare an, în data de 24 aprilie, armenii din întreaga lume comemorează Genocidul Armean. La biserica armeană din București, evenimentul este marcat printr-o slujbă de comemorare a victimelor Genocidului, urmată de depunerea coroanelor de flori la Monumentul Genocidului situat în curtea catedralei.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
O fotografie în mărime naturală, care înfăţişează supraviețuitori ai Genocidului Armean de la 1915, este expusă în Muzeul Genocidului Armean din Erevan, Armenia. Complexul Memorial Tsitsernakaberd din Erevan este dedicat memoriei celor 1,5 milioane de armeni care au pierit în timpul Genocidului de la 1915.
21/26 O fotografie în mărime naturală, care înfăţişează supraviețuitori ai Genocidului Armean de la 1915, este expusă în Muzeul Genocidului Armean din Erevan, Armenia. Complexul Memorial Tsitsernakaberd din Erevan este dedicat memoriei celor 1,5 milioane de armeni care au pierit în timpul Genocidului de la 1915.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Fotografie înfățișând refugiați armeni, realizată de Armin T. Wegner.
22/26 Fotografie înfățișând refugiați armeni, realizată de Armin T. Wegner.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Vizitatori privesc fotografiile și documentele expuse în Muzeul &ndash; Institut al Genocidului Armean din Erevan.
23/26 Vizitatori privesc fotografiile și documentele expuse în Muzeul – Institut al Genocidului Armean din Erevan.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Fotografie ce înfățișează un grup de 198 de copii armeni orfani, sosiți în Portul Constanța în anul 1923. După înregistrarea lor, copiii sunt urcaţi în căruţe şi trimişi la Orfelinatul din Strunga, unde poposesc timp de trei ani, pentru ca apoi să se răspândească în lumea largă. Uniunea Armenilor din România şi Guvernul României decid acceptarea pe teritoriul ţării noastre şi acordarea de ajutor refugiaţilor armeni, năpăstuiţi ai Genocidului.
24/26 Fotografie ce înfățișează un grup de 198 de copii armeni orfani, sosiți în Portul Constanța în anul 1923. După înregistrarea lor, copiii sunt urcaţi în căruţe şi trimişi la Orfelinatul din Strunga, unde poposesc timp de trei ani, pentru ca apoi să se răspândească în lumea largă. Uniunea Armenilor din România şi Guvernul României decid acceptarea pe teritoriul ţării noastre şi acordarea de ajutor refugiaţilor armeni, năpăstuiţi ai Genocidului.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Fotografie înfățișând un grup de fete armene orfane în timpul unei tabere de vară, organizată de Near East Relief, 1925.
25/26 Fotografie înfățișând un grup de fete armene orfane în timpul unei tabere de vară, organizată de Near East Relief, 1925.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Armin T. Wegner se reculege la Flacăra Eternă a Monumentului Genocidului Tzitzernakabert din Erevan, 1968. Imaginile lui Wegner realizate în timpul genocidului sunt considerate astăzi drept cele mai importante surse vizuale în cercetarea Genocidului Armean. Armin T. Werner a fost soldat și medic german în Primul Război Mondial, autor prolific și activist pentru drepturile omului. Staționat în timpul Primului Război Mondial în Imperiul Otoman, Wegner a fost martor la genocidul armean, iar fotografiile pe care le-a făcut au documentat situația armenilor și reprezintă nucleul imaginilor martorilor genocidului.
26/26 Armin T. Wegner se reculege la Flacăra Eternă a Monumentului Genocidului Tzitzernakabert din Erevan, 1968. Imaginile lui Wegner realizate în timpul genocidului sunt considerate astăzi drept cele mai importante surse vizuale în cercetarea Genocidului Armean. Armin T. Werner a fost soldat și medic german în Primul Război Mondial, autor prolific și activist pentru drepturile omului. Staționat în timpul Primului Război Mondial în Imperiul Otoman, Wegner a fost martor la genocidul armean, iar fotografiile pe care le-a făcut au documentat situația armenilor și reprezintă nucleul imaginilor martorilor genocidului.
În urmă cu mai bine de un secol, 1.500.000 de armeni au fost deportați și uciși pe teritoriul Imperiului Otoman, în timpul primului genocid al secolului trecut. Potrivit numeroaselor documente istorice existente în arhive din întreaga lume, între 800.000 şi 1.500.000 de armeni au fost deportaţi şi ucişi de Guvernul Junilor Turci în perioada 1915-1923, în exterminarea umană cunoscută ca Genocidul Armean.
Secvența anterioară
Secvența următoare

Cu toate astea, mulți continuă să pună întrebarea: ce este acela un genocid?

Uneori, de pildă - dar acelea sunt cazuri rare - campania de exterminare se încheie cu dispariția totală a unei populații. E ceea ce s-a întâmplat în urma ocupării Caucazului de nord de către Rusia țaristă în sec. XIX, care s-a încheiat cu dispariția definitivă a populației ubîh, despre care am mai scris aici. Alteori, însă, polemic, întreținută artificial, disputa continuă macabru și după tragedie și se duce, obscen, în jurul cifrelor.

Sau, termenul „genocid” e folosit în scopuri politice, precum în 2016, când Camera inferioară a Parlamentul polonez, Sejmul, a votat o rezoluție prin care crimele și masacrele comise de naționaliști ucraineni în al Doilea Război Mondial asupra civililor polonezi erau numite „genocid”. Este evident că era vorba doar de o armă ideologică. Adevărul e că atât partizanii ucraineni, cât și cei polonezi, luptau atât împotriva naziștilor cât și a sovieticilor, dar se și lichidau între ei, în masacre încrucișate.

„Genocidul teilor din parc” și negaționismul

Știm cu toții în jurul nostru arătări hâde moral, mai bătrâni și mai tineri, inculți, conspiraționiști obsedați, deloc umblați prin arhive germane, nevorbitori de multe limbi, dar care neagă realitatea Holocaustului.

Sufletul lor e atât de sărac afectiv, încât ei argumentează matematic, spunând, din vidul lor moral, cu simulacrul lor de inteligență, că n-au putut muri șase milioane ci “doar", sau "numai", atâția… și aici ei vin cu cifre de la câteva sute de mii la (haide, bine!) la unul sau două milioane. "Dar șase nu se poate, frate, uite, hai să-ți demonstrez matematic".

Acești inculți și superficiali infirmi la suflet nu pricep că definiția genocidului se bazează pe intenția exterminării, nu pe eficacitatea mecanismului. Cifrele sunt irelevante. Uneori tentativa eșuează, dar ea tot genocid va fi etichetată. La Srebrenica, forțele sârbe au exterminat în două zile “doar" opt mii de musulmani, însă intenția era de a aplica asta la scara întregii Bosnii.

La fel, cifrele în morți ale genocidului armean condus de republicanii turci sunt neimportante, chiar disputate. Intenția de exterminare este însă suficient documentată.

În sfârșit, se mai înscrie la categoria „genocid” și deportarea în totalitate a unei populații, cum a făcut Stalin în timpul războiului cu unele populații caucaziene (printre care cecenii, lucru despre care am scris aici) și cu tătarii din Crimeea. Deportarea în totalitate a acestora din urmă fusese de altfel propusă pentru prima oară de Dostoievski, cum am mai arătat-o.

În termeni politici, nu toată lumea e mulțumită de multiplicarea faptelor din trecut calificate drept „genocid”. De la Holocaust și genocidul armean, trecând prin cel ruandez și masacrul de la Srebrenica, există teama că se va ajunge la o banalizare a termenului, teamă justificată, dacă ne gândim că în România niște ziariști au putut scrie despre „genocidul”… teilor din Iași. Ba chiar, în 2012, o asociație pentru apărarea câinilor vagabonzi, Cuțu-Cuțu, se lamenta într-un comunicat: „câinii nu sunt evrei ca să fie duși la Auschwitz”.

Există însă și atitudinea inversă. În Israel, de pildă, o majoritate a politicienilor se opun recunoașterii genocidului armean. Pentru ei există un singur genocid: Holocaustul, fapt metaistoric unic și de necomparat.

Negaționiștii „soft”

Există apoi categoria negaționiștilor „soft”, precum „istoricul” David Irving, sau cum a fost la noi Petre Țuțea, care pot spune: Hitler a masacrat, într-adevăr evrei, dar nu șase milioane, ci poate vreo juma de milion. Este, evident, șocantă absența de empatie elementară pentru victime în acest joc cu cifrele, ca un dozaj la farmacie, de parcă și jumătate de milion ar fi un mizilic. Acești întârziați, complici contemporani ai crimei trecute, nu pricep că, din nou: genocidul nu este definit prin oroarea cifrelor, ci prin intenția exterminării.

Negarea realității Holocaustului este deseori rezultatul unui antisemitism ascuns. Aceiași oameni pot întreba, de pildă, de ce o revistă politico-satirică cum e Charlie Hebdo nu face caricaturi cu Holocaustul?

Ei văd în caricatură doar intenția de a răni, dar nu știu că Auschwitz și Holocaustul au putut figura într-o bandă desenată cum este romanul grafic Maus al lui Art Spiegelman, unde evreii din Auschwitz sunt niște șoareci, iar naziștii – pisici.

Nimic nu împiedică așadar caricaturarea Holocaustului. E revelator de altfel acest binom inconștient în exprimare: antisemiții și manipulatorii nu întreabă dacă putem caricatura Holocaustul, ci: putem râde de Holocaust?

De ce nu se râde de Holocaust

De câte ori public ceva despre Charlie Hebdo și dreptul la satiră sau umor, apar comentatori pe rețelele sociale (in general mascați) care întreabă, cel mai adesea cu scop manipulator: dar de Holocaust putem să râdem? Și dacă nu: de ce?

Lăsăm deoparte posibila dușmănie antisemită din spate, după cum ignorăm deocamdată calculul manipulării. Da, auzim des întrebarea asta.

Ei bine, iată de ce: pentru că de suferință nu se râde !…

Nu râzi de handicapați, nu râzi de flămânzi. Poți râde de orice idee, da, și de orice religie și instituție, de papă, de mollahi și de rabini, dar nu de cei schilodiți în numele fanatismului.

Râzi de călău, dar nu de femeia vitriolată. Râzi de talibani, dar nu de fetița împușcată în cap de ei pentru că mergea la școală… În Franța există, desigur, “le droit au blasphème…” dreptul la blasfem, la blasfemie. Asta pentru că libertatea nu este completă fără dreptul de a râde de năluci, de religii, de ideologii, de derive intelectuale.

Cei cu credința religioasă pură, autentică vor trece cu capul sus, zâmbind îngăduitor și făcând sarcasmul să dispară de la sine, căci religia autentică înseamnă toleranță.

Cei care se ofensează, însă, arată că adoră, prin definiție, falși zei. Putem râde de ei. Blând, desigur, căci umorul implică umanitate.

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

Acest material face parte din categoria
​
XS
SM
MD
LG