Un prestator de servicii din Chişinău mi-a mărturisit următorul lucru. Are el nişte clienţi fideli care i-au spus că în 2020 au fost de vreo 3-4 ori în staţiuni balneare din străinătate.
„Unul mi s-a lăudat că a fost tocmai de două ori în Turcia şi o dată în Egipt…”, a zis cu o uşoară nedumerire prestatorul de servicii. Trebuie să constat că şi eu sunt nedumerit, foarte nedumerit.
Cunosc şi eu câţiva oameni care au fost pe post de turişti neobosiţi în 2020, anul în care Covid a făcut ravagii. Şi nu pot să înţeleg de ce aceşti oameni nu s-au putut abţine măcar o vreme de la odihna pe plaje exotice. Să mergi în străinătate pentru că jobul ţi-o cere şi să mergi ca să te lăfăi pe plaje nu e totuna, mai cu seamă în anul 2020. O anumită circumspecţie, reţinere şi chiar grijă pentru propria sănătate erau foarte indicate, după părerea mea.
Un asemenea turist neobosit mi-a adus însă un argument în favoarea călătoriilor sale. Cică el a susţinut agenţiile de turism aflate în mare dificultate. O fi un soi de solidaritate asta, nu-i vorbă. Dar cu riscul de a se îmbolnăvi şi a-i îmbolnăvi pe alţii. Ca să nu caut exemple de altă natură în zone îndepărtate, pot să spun că eu m-am abţinut să merg la odihnă în străinătate. Am renunţat, m-am abţinut, am rămas fără plaje exotice, dar nu-mi pare rău şi consider că am procedat în mod responsabil.
Şi mai e ceva. În fiecare zi, Ministerul Sănătăţii ne spune câte persoane s-au mai infectat cu Covid. Şi am remarcat că mereu sunt acolo infectări de import, adică oameni care s-au infectat în Turcia, Egipt, Marea Britanie şi alte state. Aş fi curios să ştiu câte dintre aceste cazuri de import le revin turiştilor neobosiţi…
