Expertul ucrainean în domeniul mass media, Roman Șutov, consilier strategic în cadrul Centrului baltic pentru excelență în mass media, vorbește despre provocările care stau în fața presei din regiunea noastră și despre felul în care poate fi combătută propaganda rusească, aducând în context și exemplul lecțiilor pe care le-a învățat Ucraina. Un interviu realizat la Kiev de Lina Grâu.
Europa Liberă: Roman Șutov, discutăm la Kiev, la o conferință organizată de OSCE pe subiectul situației mass media și a propagandei. Situația presei în regiunea noastră – Ucraina, Republica Moldova – și provocările care stau în fața acesteia este foarte diferită de cea a presei din țările Europei vechi. Care în opinia Dvs. sunt particularitățile activității mass media în regiunea noastră?
Roman Șutov: „În primul rând, diferența constă în faptul că mass media noastră este într-o situație economică dură, spre deosebire de presa din Germania, Franța sau Marea Britanie, țări mai dezvoltate din punct de vedere economic. Presa de la noi există în condițiile unei democrații foarte fragile – mereu suntem în situația în care libertatea de expresie este amenințată. În al doilea rând, la noi este foarte jos nivelul de trai al populației și oamenii de la noi nu pot plăti pentru conținut. Noi practic nu avem business mic și mijlociu care să plaseze publicitate.
Mereu suntem în situația în care libertatea de expresie este amenințată...
Întrebarea este – cum poate mass media independentă să supraviețuiască dacă nu-și poate vinde serviciile businessului sau consumatorului? Răspunsul este la suprafață – respectiva publicație fie va trece la finanțarea donatorilor, ceea ce înseamnă tot un fel de dependență, fie va cădea la înțelegere cu oligarhii, primind bani de la ei și promovându-le interesele. Astfel este omorâtă presa liberă.
Acestea sunt momentele-cheie care fac diferența dintre piața media de la noi și cea din țările occidentale – nivelul jos al dezvoltării economice și democrația fragilă.”
Europa Liberă: Aceste aspecte au legătură cu faptul că țările noastre sunt mai expuse și mai permeabile în față fenomenului propagandei, decât țările din Europa veche?
Roman Șutov: „Parțial, acestea și sunt motivele care provoacă vulnerabilitatea surselor mass media față de influențele propagandistice. Pentru că în țările noastre, dacă nu avem cenzura guvernamentală, atunci avem cenzura proprietarului. Dacă proprietarul este un oligarh pro-rus, atunci acest oligarh comandă presei pe care o controlează un discurs pro-rus și astfel, prin intermediul mass media, sunt diseminate falsuri și narative pro-Kremlin. Succesul propagandei ruse în Europa de Est este într-o anumită măsură o consecință a oligarhizării mass-mediei.”
Europa Liberă: Cum se poate rezista în fața acestui fenomen, mai ales în țările noastre unde spațiul informațional este mult mai permeabil?
În țările noastre, dacă nu avem cenzura guvernamentală, atunci avem cenzura proprietarului...
Roman Șutov: „Sunt măsuri pe termen scurt și altele pe termen lung pe care le putem adopta. Dacă e să vorbim despre măsuri pe termen scurt, ar fi vorba în primul rând despre dezvoltarea și fortificarea surselor mass media care nu depind de oligarhi sau care nu depind de comanda guvernamentală. Aceste surse mass media au nevoie de modele de business mai eficiente, au nevoie de abilități și posibilități de a supraviețui în aceste condiții economice și politice dure. Acestea trebuie să primească resurse și finanțe pentru dezvoltare instituțională și pentru dezvoltarea unor modele de business eficiente. Trebuie să le fie oferită susținere pentru crearea conținutului și pentru activitatea cotidiană, pentru ca acestea să poată exista și să se poată dezvolta.
Dacă e să vorbim despre măsuri pe termen lung, putem menționa însănătoșirea economiilor noastre, a pieței media și dezvoltarea businessului mic și mijlociu ca bază pentru finanțarea de mai departe a mass mediei de către business și consumatori.
În al doilea rând, este vorba despre educația mediatică a populației. Dacă vom crește o nouă generație de consumatori media care vor fi orientați către informația de calitate, care vor căuta și vor ști cum să găsească informația de calitate, atunci aceștia vor genera o cerere firească pentru o mass media cu adevărat calitativă, echilibrată și independentă și vor crește popularitatea presei de calitate. Și asta este de fapt soluția cea mai bună pe termen lung.”
Europa Liberă: Roman, sună bine – să creștem o nouă generație de consumatori de media. Dar în spatele acestui proces trebuie să stea anumite schimbări la nivelul statului, inclusiv în ceea ce privește instruirea și educația. Ucraina face ceva în acest sens?
Roman Șutov: „Trebuie să spun că Moldova aici este cu câțiva pași înaintea Ucrainei, pentru că în Republica Moldova deja sunt implementate câteva materii de educație mediatică în programul de studii școlare. În Ucraina suntem la etapa de experimentare, încercăm să introducem în școli blocuri de gândire critică și educație mediatică.
Da, este un proces lung, este un proces complicat, dar acum Guvernul nostru este destul de deschis pentru colaborarea cu societatea civilă la acest capitol. Aceste programe se elaborează acum și sperăm că va fi un proces rapid.”
Europa Liberă: După anul 2014 în Ucraina se spunea că, până a veni trupele ruse și „omuleții verzi”, în Ucraina a venit propaganda rusească. De atunci, Ucraina a adoptat măsuri dure pentru protejarea spațiului său informațional, lucru pentru care a fost criticată. Au trecut câțiva ani de atunci. Se văd acum efectele măsurilor adoptate de Ucraina pentru securizarea spațiului informațional? A meritat efortul, sau propaganda a trecut la alt nivel, cum spuneau atunci criticii închiderii surselor media rusești?
În fiecare an, procentul populației care susține narativele pro-Kremlin în Ucraina scade câte puțin...
Roman Șutov: „În primul rând, este o greșeală să se considere că propaganda rusă a venit în Ucraina în 2014. Rusia a dominat spațiul informațional ucrainean cu mult timp înainte de anul 2014. Aveam un procent foarte mare de produs TV, de presă, de cărți care se vindeau în Ucraina și care erau rusești, despre Rusia și care în cea mai mare parte aveau cu o puternică componentă de propagandă a neo-imperialismului și naționalismului rusesc.
Deciziile adoptate de Ucraina, să o spunem direct, au fost niște măsuri de natură restrictivă, foarte brutale – interzicerea, deconectarea posturilor TV rusești, oprirea accesului la rețelele rusești de socializare, interzicerea filmelor etc. Da, aceste decizii la început noi le-am calificat ca fiind neînțelepte, pentru că în epoca internetului și a informației deschise orice interdicții sunt destul de simbolice – cine vrea să consume produsul rusesc oricum o va face.
Ce impact avem la nivelul opiniei publice, după câțiva ani? Avem date sociologice obținute de Institutul internațional de sociologie și organizația Detektor Media – în fiecare an ei măsoară procentul populației care într-un fel sau altul susține narativele pro-Kremlin în Ucraina. Și această cifră, acest procent scade câte puțin. Nu se poate spune cu exactitate dacă este vorba despre efectul interdicțiilor impuse la nivel de stat pe piața media, sau a faptului că tot mai mulți oameni văd acum ce se întâmplă în Crimeea, în teritoriile ocupate din Donbas și asta le schimbă atitudinea lor față de Kremlin și de agresiunea rusească.
Dar pot spune cu certitudine că cel puțin un rezultat pozitiv al acestor măsuri restrictive există. Este vorba despre dezvoltarea producției de televiziune și cinematografice ucrainene. Când Ucraina a interzis proiectarea marii majorități a filmelor rusești și retransmiterea posturilor rusești de televiziune, difuzorii noștri au rămas fără conținut. Și industria noastră a început să investească bani mari în dezvoltarea conținutului cinematografic local. În plus, statul a început să ofere o susținere mai importantă pentru producția cinematografică.
Și acum avem într-adevăr filme ucrainene în cinematografe, avem seriale ucrainene la televizor și oamenii se uită la asta și nu la propaganda rusească. Da, asta a fost un rezultat pozitiv cumva neașteptat al unor decizii strategice lipsite de perspicacitate.”
Europa Liberă: Roman, ați avut un moment de comunicare foarte interesantă cu autoritățile moldovene, atunci când vi s-a interzis intrarea în Republica Moldova din cauza faptului că ați venit la Chişinău să țineți un seminar privind propaganda rusească și modalitățile de contracarare a acesteia. Cum ați interpretat acest incident? Din punctul Dumneavoastră de vedere, este vorba despre o luptă sinceră cu propaganda la Chişinău?
Roman Șutov: „Îmi este greu să înțeleg de ce anume eu am primit atunci interdicție de intrare. S-ar putea să fi fost unul dintre acei pași pe care îi face acum Guvernul de la Chişinău pentru oprirea influențelor externe care ar vrea să tulbure apele în interiorul țării. S-ar putea să mă fi văzut ca adept al forțelor care își propun să instituie o guvernare cu adevărat democratică în Republica Moldova. Dar aici autoritățile au exagerat în mod clar rolul meu.
Îmi este greu să înțeleg de ce anume eu am primit atunci interdicție de intrare în Moldova...
O altă versiune este că în acel moment au avut nevoie să interzică accesul unui ucrainean pentru echilibru, pentru că înainte de asta fusese interzis accesul unor așa-numiți jurnaliști ruși. Poate că pentru a avea mai puține critici din partea Moscovei și a avea argumente au decis să interzică și intrarea mea la un eveniment finanțat de Departamentul de stat al SUA. Partea bună este că nu am fost deportat și sper că în viitorul apropiat voi avea totuși posibilitatea să ajung în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Care ar fi măsurile cu adevărat eficiente pe care să le întreprindă autoritățile moldovene pentru a combate cu adevărat propaganda?
Roman Șutov: „Pentru început, autoritățile trebuie să aibă o voință politică sinceră să facă acest lucru. Pentru că da, în ultimul timp, Republica Moldova adoptă decizii importante în direcția limitării influenței propagandei ruse, dar aici e mai degrabă situația în care se fac un pas înainte și altul înapoi. Așa că pentru început trebuie să fie voință politică sinceră și să se facă pași consecvenți pentru limitarea influenței rusești.”
Europa Liberă: Deci, nu vi s-a creat impresia că aceste intenții sunt cu adevărat sincere?
Roman Șutov: „Deocamdată din păcate nu. Poate că eu nu sunt suficient de bine informat, dar din ceea ce știu mi se pare că aici poate fi un joc pe două fronturi. Eu cred că cel mai important și eficient ce ar putea face Republica Moldova, în afară de interdicția de a redifuza posturile rusești de televiziune, ar fi să crească volumele de producție națională – să finanțeze editarea de cărți, producția de filme, să susțină presa din Republica Moldova pentru a crea o masă critică de produs informațional pe care cetățenii să îl consume.
Cel mai important și eficient ce ar putea face R.Moldova, în afară de interdicția de a redifuza posturile rusești de televiziune, ar fi să crească volumele de producție națională – să finanțeze editarea de cărți, producția de filme, să susțină presa...
Fiți de acord că într-o epocă a informației, informația devine o resursă. Imaginați-vă că Republica Moldova nu ar produce suficientă pâine și ați cumpăra pâine doar în Ungaria, de exemplu. Ați considera probabil că este o amenințare la adresa securității naționale, pentru că astfel Ungaria ar avea pârghii de influență. Am dat un exemplu ipotetic, evident. Dar exact această situație o are acum Republica Moldova în raport cu Rusia în ceea ce privește produsul informațional. Când majoritatea covârșitoare a produsului informațional vine din Rusia, asta înseamnă deja un factor de risc pentru Republica Moldova. Și conștientizarea acestui fapt și adoptarea unei strategii clare despre cum să fie oprită această dominare rusească asupra câmpului informațional, cum să fie asigurată o dezvoltare a produsului informațional autohton – la asta ar trebui să se gândească acum fiecare țară din Europa.”
Europa Liberă: Aceste recomandări vizează în principal autoritățile. Ce ar trebui să facă donatorii externi, care au și ei un rol important în susținerea democrației și a presei libere?
Roman Șutov: „Acum există mari speranțe că donatorii externi vor ajuta guvernelor noastre să creeze un spațiu informațional independent. Situația în care statul finanțează presa din păcate duce la autoritarism – cum vedem că se întâmplă în Belarus, în Azerbaidjan sau până de curând în Armenia. Iată de ce nu este calea pe care am putea merge.
Pentru țările noastre acum soluția este colaborarea mai strânsă cu donatorii externi care ar acorda resurse pentru dezvoltarea mass mediei. Care sunt acum punctele nevralgice?
În primul rând, instituțiile media de la noi au nevoie de bani, elementar, pentru activitatea de zi cu zi. Ei nu au bani suficienți pentru salarii, nu au tehnică, nu au soft-uri licențiate, lucrează cu camere și computere învechite cu care nu poți produce conținut modern. Iată de ce susținerea instituțională generală, ceea ce se numește la donatori core support, este foarte necesară presei de la noi.
Dar și aici donatorii trebuie să fie foarte atenți, pentru ca o astfel de susținere să nu omoare abilitățile de business ale instituțiilor media. Acestea trebuie să fie în permanentă mișcare și să caute oportunități de a-și vinde produsul, dar în același timp să aibă resurse pentru dezvoltare.
A doua prioritate ar fi studiile de audiență. Presa de la noi nu știe care este publicul ei țintă, pentru că asta necesită bani. Mai ales dacă este vorba despre cercetări cantitative. Știm că primul lucru pe care îl întreabă cei care plasează publicitate este care e audiența instituției media respective. Iar noi nu știm asta. Iată de ce resursele pentru cercetarea audienței sunt foarte importante pentru mass media.
Și a treia prioritate ar fi alocarea de bani pentru dezvoltare. Acum, donatorii alocă fie acest core support, accesibil pentru un număr foarte mic de publicații, fie finanțează anumite proiecte – apariția unei emisiuni sau publicarea unui anumit ciclu de materiale. Dar mass media de la noi mai are nevoie să-și facă promovare, marketing, are nevoie de consultații juridice, trebuie să se dezvolte din punctul de vedere al managementului. Și ar fi foarte bine dacă donatorii ar putea propune un astfel de mecanism simplu și accesibil pentru toată mass media.
Încă una dintre recomandări pentru donatori este ca să aplice mai puțin pentru mass media standardele și cerințele pe care le impun organizațiilor neguvernamentale. Pentru că știm că în raport cu organizațiile care primesc finanțare de la donatori există anumite cerințe, legate de managementul intern, raportarea, comunicarea cu donatorul. Dar atunci când aceleași cerințe sunt transferate și mass mediei, asta respinge mulți potențiali aplicanți, pentru că în presă lucrează oameni pragmatici care nu înțeleg această birocrație. Plus că aceste proceduri consumă resursele pe care instituțiile media le-ar putea investi în îmbunătățirea calității.
Simplificarea procedurilor pentru mass media, astfel încât presa să nu fie tratată la fel ca alți beneficiari de granturi, ar fi foarte importantă pentru ca banii donatorilor să fie investiți mai eficient și pentru a nu îndepărta acele instituții media care sunt practice, au o abordare bazate pe principiile de business și care pot oferi un produs foarte bun și calitativ.”
Europa Liberă: Sunt recomandări care par să fie valabile nu doar pentru presa din Ucraina, ci și pentru cea din Republica Moldova.
Roman Șutov: „Da, în primul rând în contextul Republicii Moldova, dar sunt niște principii care pot fi valabile în toate țările Parteneriatului Estic.”
