Reuniți la Praga, la un summit informal, liderii Uniunii Europene cer Bruxelles-ului „plafonarea prețului pentru gaze” – numai că sub această notiune de „plafonare” se ascund o mulțime de propuneri și planuri diferite, de multe ori contradictorii, remarcă Reuters si portatul Politico.
În principiu, plafonarea prețului ar trebui să ieftinească gazul, care s-a scumpit în Europa cu 200% față de 2021, de la lansarea invaziei ruse în Ucraina, și a sancțiunilor care au urmat. Plafonarea prețului, când vine vorba de gazul rusesc, ar trimite și un semnal politic puternic, după ce UE a impus deja un embargo treptat pe importul de cărbune, țiței și produse petroliere din Rusia.
Oricare vor fi măsurile concrete convenite la Praga, ele trebuie să combine nevoia unei acțiuni concertate la nivel european, cu subvențiile si planurile de salvare a economiilor adoptate sau anunțate deja de o serie de guverne.
Planuri naționale
În deschiderea summitului informal de la Praga, premierul polonez Mateusz Morawiecki a criticat deja „egoismul Germaniei”, care a anunțat recent un nou pachet de 200 de miliarde de euro în subvenții pentru a proteja consumatorii și întreprinderile, mai ales firmele mici și mijlocii, de explozia prețurilor la energie.
Morawiecki a omis însă să amintească de unde importă acum Polonia parte din gazul de care are nevoie: din Germania, și asta pentru ca a fost una din primele țări care a plafonat prețul pentru gaz, după care nu a mai găsit clienți pregătiți să vândă la acel preț.
Temerile premierului polonez sunt împărtășite însă și de alte state, și anume că Uniunea Europeană s-ar putea împărți în două categorii: țările care-și permit astfel de subvenții generoase, și cele care nu pot, spune Reuters.
Premierul belgian, Alexander De Croo argumentează, pe de altă parte, că aceste pachete de ajutoare la nivel național sunt necesare, în absența oricărei acțiuni pan-UE.
„Nu putem să-i lăsăm pe oameni singuri în fața iernii”, a spus el reporterilor, la Praga. „Dar soluția reală este că acționăm împreună pe piață și atunci acele pachete mari de asistență (naționale) nu vor mai fi necesare”.
Comisarul pentru Economie Paolo Gentiloni a avertizat: „Singurul lucru pe care nu ni-l putem permite în contextul geopolitic actual este diviziunea, fragmentarea... o divizare între țările europene”. În timp ce președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a reamintit că depozitele de gaze din UE sunt pline până la 90% din capacitate.
„Avem o primă linie de apărare pentru piața noastră. Acum este timpul să discutăm cum putem limita vârfurile prețurilor la energie și manipularea prețurilor la energie de către [președintele rus Vladimir] Putin", a mai spus ea la Praga.
Trei soluții
Porpunerile existente, alternativele discutate pot fi împărțite în trei mari categorii: subvenționarea parțială a prețului de achiziție, stabilirea unui preț maxim de achiziție (fix sau flexibil) și o combinație între cele două.
Subvenționarea parțială
Țările UE stabilesc un „preț simbolic”, prețul pe care firmele de utilități și industria și-l pot permite. Restul, până la prețul real al pieței, este achitat de Bruxelles.
„Prețul simbolic” comun ar putea fi stabilit în funcție de prețurile istorice din UE, și ar putea fi legat de prețul global al petrolului, sau legat de prețurile mai scăzute ale gazelor, în alte părți ale lumii, cum ar fi Statele Unite sau Asia.
Măsura s-ar putea referi la tot gazul consumat în UE, sau numai la cel utilizat pentru încălzire.
Este o alternativă ușor de aplicat, dar extrem de scumpă: anul trecut, factura UE ar fi fost – la prețurile de astăzi – de 640 de miliarde de euro. Bruxelles-ul ar trebui să se îndatoreze mult pentru a subvenționa fie și o mică parte din această factură.
Stabilirea unui preț maxim de achiziție (fix sau flexibil)
UE stabilește un preț maxim și un minim pentru achiziția gazului, indiferent de unde vine și cum este transportat. Avantajul mare al acestei soluții este previzibilitatea: consumatorii știu cât trebuie să plătească, furnizorii de gaze știu care este prețul maxim acceptat de UE. Dezavantajul este că dacă prețul maxim e prea jos, producătorii de gaze vor evita pur și simplu piața europeană, ceea ce va provoca o penurie de energie în UE.
A treia soluție
Este o combinație între principiile acestor două categorii, fiind și cea mai probabilă, pentru că ar putea fi „croită” pe măsura nevoilor individuale ale fiecărui stat membru în Uniunea Europeană.
