Oficial, la sfârșitul anului 2004 au fost 26 de candidați dornici de a deveni următorul președinte al Ucrainei. În realitate, a fost o competiție între numai doi.

Viktor Iușcenko s-a născut în regiunea Sumî din Ucraina sovietică, într-o familie de profesori. S-a mutat la Kiev în 1985, „înarmat” cu un doctorat în economie și a început o carieră în domeniul bancar. A ajuns să conducă banca centrală a Ucrainei în timpul turbulențelor economice provocate de prăbușirea Uniunii Sovietice. Iușcenko a fost o figură-cheie în introducerea de către Ucraina a propriei sale monede, hrivna. Din 1999 până în 2001, a fost prim-ministru al președintelui Leonid Kucima.

Iușcenko a candidat pe o platformă pro-occidentală, promițând ucrainenilor integrarea în UE și NATO.

Viktor Ianukovici s-a născut în regiunea Donețk, din estul Ucrainei sovietice. Mama sa a murit când el avea doi ani. Mai târziu a spus despre copilăria sa: „Am provenit dintr-o familie foarte săracă, iar principalul meu vis în viață a fost să ies din această sărăcie". A avut diverse slujbe în tinerețe, inclusiv ca mecanic, și a fost închis de două ori pentru infracțiuni cu violență. În cele din urmă, a ajuns să conducă o serie de companii de transport. Din 1997 până în 2002, Ianukovici a condus administrația regiunii Donețk, iar în noiembrie 2002 a fost numit prim-ministru al Ucrainei.

Ianukovici a favorizat puternic legăturile strânse cu Rusia, iar campania sa electorală a fost susținută în mod deschis de președintele rus Vladimir Putin, care a vizitat Ucraina de mai multe ori în 2004.

La 28 octombrie, cu ocazia celei de-a 60-a aniversări a alungării de către Armata Roșie a forțelor naziste din Ucraina, Putin a stat alături de Ianukovici în timp ce o paradă militară în stil sovietic defila pe lângă podiumul lor, în centrul Kievului.

Atmosfera solemnă de pe podium a fost spartă când Ianukovici s-a întors pentru a le oferi oaspeților săi ruși bomboane pe care le avea în buzunare. Putin a refuzat oferta, în timp ce Dmitri Medvedev - pe atunci șeful personalului de la Kremlin - a băgat una dintre bomboane în gură.

În septembrie 2004, Iușcenko a mers să ia cina la Volodimir Sațiuk, adjunctul șefului agenției ucrainene de informații. La scurt timp după aceea, Iușcenko s-a îmbolnăvit grav.

Ulterior, s-a stabilit că a ingerat dioxină purificată. Când Iușcenko a ieșit în cele din urmă din spital, desfigurat de otravă, un jurnalist și-a amintit: „Îmi amintesc acel sentiment de șoc, când vezi o persoană complet diferită". Iușcenko a lăsat să se înțeleagă că otrăvirea sa a fost un atac orchestrat de stat și a acuzat Rusia de împiedicarea eforturilor de investigare a acestuia.

Sațiuk, a cărui implicare în otrăvire nu a fost niciodată dovedită, s-a mutat în Rusia în 2007, ocupând funcția de general-maior în cadrul Serviciului Federal de Securitate (FSB) al țării.

Mai târziu, în aceeași lună în care Iușcenko a fost otrăvit, Ianukovici a coborât dintr-un autobuz pentru a se întâlni cu studenții universitari din Ivano-Frankivsk. După ce un obiect a lovit jacheta lui Ianukovici, el a tresărit, apoi s-a prăbușit și a fost urcat într-o mașină de către gărzile de corp, care l-au transportat rapid la un spital din apropiere. Echipa politicianului a spus că a fost atacat cu un „obiect dur" și a difuzat o înregistrare video în care candidatul la președinție părea să fie în dureri în timp ce denunța agresiunea de pe patul de spital. Ulterior, a apărut o înregistrare video care pare să arate că un singur... ou, aruncat de un student, l-a determinat pe politician să se prăbușească dramatic pe șosea.

Primul tur al alegerilor prezidențiale din Ucraina a avut loc la 31 octombrie 2004. Iușcenko a obținut 39,9 % din voturi, în timp ce Ianukovici a obținut 39,2 %. Întrucât nici unul din candidați nu a reușit să obțină mai mult de 50 % din voturi, a fost programată o rundă suplimentară.

La 21 noiembrie, a avut loc al doilea tur de scrutin. Comisia Electorală Centrală a Ucrainei a anunțat că, după numărarea a 33 % din buletinele de vot, Viktor Ianukovici se afla în frunte cu peste 50% din voturi. Pe de altă parte, primele rezultate ale exit-poll-urilor îl indicau pe Iușcenko în frunte. Între timp, observatorii străini au raportat multiple încălcări în procedura de numărare a voturilor.

La o zi după vot, comisia electorală a procesat 97,67% din buletine, după care activitatea sa s-a oprit în mod neașteptat. Timp de mai bine de o săptămână, țara a rămas în expectativă, așteptând rezultatele oficiale. Șeful comisiei, Serhi Kivalov, a anunțat că întârzierea a fost cauzată de diverse probleme tehnice, inclusiv probleme cu serverele informatice. Susținătorii lui Iușcenko au afirmat că întârzierea a fost concepută deliberat, pentru a da taberei lui Ianukovici o șansă de a „fura” alegerile.

În noaptea de 21-22 noiembrie, Iușcenko s-a întâlnit cu Kivalov. După conversația lor cu ușile închise, Iușcenko a declarat: „Nu avem încredere în rezultatele Comisiei Electorale Centrale". El a făcut apel la susținători să „vină pe Maidan și să ne apere victoria", referindu-se la Piața Independenței din Kiev, care a fost adesea punctul central al protestelor în timpul perioadelor de revoltă politică din Ucraina.

În dimineața zilei de 22 noiembrie, un număr mic de protestatari s-au adunat în centrul Kievului sub steagurile portocalii ale campaniei lui Iușcenko. Pe măsură ce ziua trecea, numărul lor a început să crească.

Pe 22 noiembrie, la prânz, comisia electorală a anunțat că, după numărarea a 99 % din voturi, Ianukovici a obținut 49,4 %, iar Iușcenko 46,7 %. Felicitările au început să curgă din Belarus și Rusia, iar Putin a declarat că „poporul ucrainean a făcut alegerea sa - o alegere în favoarea stabilității și a consolidării statalității".

Washingtonul a refuzat să accepte rezultatele oficiale, secretarul de stat american Colin Powell avertizând cu privire la „consecințe" nespecificate pentru oficialii ucraineni implicați în „comiterea de fraude" în alegeri.

Protestele sub steagurile portocalii ale campaniei lui Iușcenko au continuat în toată Ucraina, iar mulțimile au înconjurat complexul de clădiri prezidențiale din Kiev. În unele zile, până la o jumătate de milion de persoane s-au adunat în Piața Independenței, pe o vreme geroasă.

Echipa lui Iușcenko a reclamat rezultatele din regiunile Donețk și Luhansk, unde a susținut că nici observatorii, nici jurnaliștii nu au fost lăsați să intre în secțiile de votare după închiderea urnelor, reproșând că a existat o creștere târzie a voturilor aproape exclusiv pentru Ianukovici.

La 3 decembrie, Curtea Supremă a Ucrainei a declarat că rezultatele turului doi nu sunt valabile și a stabilit o dată pentru o nouă competiție între cei doi candidați, la 26 decembrie 2004.

La 10 ianuarie 2005, Comisia Electorală Centrală a anunțat rezultatele oficiale ale alegerilor, Viktor Iușcenko obținând majoritatea voturilor. La 23 ianuarie 2005, acesta a fost învestit în funcția de președinte al Ucrainei - al treilea din istorie.

Cu toate acestea, în anul următor, în august 2006, Viktor Ianukovici a devenit prim-ministru, iar în 2010 a fost votat președinte.

Iușcenko s-a clasat pe locul al cincilea la acele alegeri, obținând mai puțin de 5,5 % din voturi, după o președinție în perioada 2005-2010 în care - spun mulți ucraineni - nu și-a respectat promisiunile de reformă și de integrare a Ucrainei în NATO și UE.

În 2014, Ianukovici a fost înlăturat în urma protestelor Euromaidan, care au durat luni de zile și au izbucnit în Piața Independenței din Kiev din cauza corupției la nivel înalt și a deciziei sale de a renunța la acordul de asociere cu UE și de a stabili, în schimb, legături mai strânse cu Rusia.

📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te