Acum un an, în februarie 2018, se declanşase scandalul laptelui. Mulţi au aflat atunci în premieră că lactatele pe care le ingurgitează metodic conţin tot soiul de grăsimi vegetale, că nu sunt chiar lactate adevărate. Mulţi atunci au deschis larg ochii şi au aflat că lăpticul pe care îl beau copiii lor are ulei de palmier. Fireşte, producătorii de lactate au ripostat ritos, au spus că cei care au comandat analizele exagerează, că există poate nişte ingrediente vegetale, dar acestea nu schimbă substanţial calitatea lactatelor. S-a auzit atunci vocea răspicată a Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor. Scandalul laptelui de acum un an arăta parcă existenţa unor probleme şi toată lumea aştepta să vadă cum aceste probleme sunt înlăturate.
Ei bine, a trecut un an şi o linişte adîncă s-a aşternut peste problema cu pricina. Îşi mai aminteşte cineva despre scandalul acela? Probabil, numai nişte indivizi ciudaţi ca mine. E ca şi cum nu a fost nici un scandal. Aceleaşi produse, asupra cărora planau nişte bănuieli, ne fac cu ochiul de pe rafturile magazinelor. Sunt la fel sau sunt modificate? Nimeni nu ştie. Ce s-a schimbat de fapt după scandalul acela? Cine a avut atunci dreptate? Au luat apă-n gură toţi. Şi cei care au comandat analizele. Şi producătorii de lactate bănuiţi de nereguli. Şi apărătoarea straşnică a consumatorilor – ANSA. Tişina v zale, vorba unui vecin de-al meu.
În schimb, se aud acum, pe toate coclaurile ţării, vocile puternice ale politicienilor dornici de putere, ale marilor făuritori, ale celor care nu mai pot dormi nopţile de dragul cetăţenilor. Cineva dintre aceşti făuritori ştie oare ce lactate ingurgităm? Îl interesează oare problema asta pe vreunul dintre cei care jinduieşte acum puterea? Am impresia că aceşti giganţi, care fac totul pentru binele oamenilor, ar putea repede să dezlege misterul lactatelor. Vor oare giganţii aceştia să afle cum stau lucrurile?
