Viața lui Stanislav Bașilov, în vârstă de 27 de ani, ca dezertor rus, a fost plină de răsturnări de situație, de suișuri și coborâșuri.
Luna trecută, fostul polițist dezamăgit și rezervist al armatei, a cărui fugă ilegală din Rusia din timpul războiului a testat politicile de azil în Letonia vecină, a aflat că se pare că va ieși din prăpastia incertitudinii.
În timp ce zeci de mii de compatrioți de-ai săi continuă războiul brutal și neprovocat de 10 luni împotriva Ucrainei, confruntare în care au murit zeci de mii de ucraineni, determinând alte milioane de oameni să se refugieze în străinătate, un tribunal districtual din Riga a decis că încercarea lui Bașilov de a scăpa de lupte ar putea primi undă verde.
„Lumea se prăbușise”
Este departe ziua în care, cu patru luni mai devreme, nativul din Pskov a aflat că Biroul pentru Cetățenie și Migrație din Letonia (PMLP) i-a respins cererea de azil, invocând lipsa oricăror dovezi de intimidare sau a unor antecedente de activism politic sau pentru drepturile omului care să-l pună pe Bașilov în pericol.
„Lumea se prăbușise". M-am gândit: „Ăsta e sfârșitul"", a declarat Bașilov pentru RFE/RL într-un interviu recent din Letonia, descriindu-și dezamăgirea în fața perspectivei de a fi repatriat. „Voi fi întors din drum, la polițiștii de frontieră, apoi va veni un băiat cu ochi albaștri de la FSB și voi fi trimis la război sau la închisoare”, spunea el, făcând referire la succesorul postsovietic al KGB-ului, Serviciul Federal de Securitate (FSB) din Rusia.
Situația sa dificilă și victoria în instanță într-un moment în care sute de mii de ruși au fugit deja în străinătate - mulți dintre ei în țările vecine post-sovietice - evidențiază cât de nepopular este războiul în Rusia.
Dar ele subliniază, de asemenea, dilema UE și a altor state aliate cu Ucraina, care consideră că rușii înșiși trebuie să facă mai mult pentru a contracara acțiunile agresive ale Kremlinului și că oferirea de adăpost rușilor care se sustrag de la încorporare este o pantă alunecoasă din motive politice și de securitate.
Anti-război sau anti-mobilizare?
Letonia și consoartele ei baltice au fost voci de frunte în favoarea sancțiunilor și a altor pedepse pentru a descuraja agresiunea Moscovei, de la începutul invaziei generalizate, la sfârșitul lunii februarie, iar Riga a sporit în mod dramatic securitatea și defensiva militară de-a lungul celor 214 kilometri de frontieră cu Rusia.
Fostă republică sovietică captivă, cu o minoritate etnică rusă care reprezintă aproximativ un sfert din populație, Letonia a condus, de asemenea, demersurile pentru a-i împiedica pe rușii obișnuiți să călătorească în UE. De asemenea, a descurajat, în mod public, cetățenii ruși să ceară azil în Letonia pentru a evita mobilizarea.
În vreme ce zeci sau sute de mii de tineri ruși au fugit peste granițe după ce Putin a ordonat o „mobilizare parțială” în septembrie, la o lună după ce cererea de azil a lui Bașilov a fost inițial respinsă, Letonia și-a sporit patrulele de frontieră.
Ministrul de interne Kristaps Eklons a avertizat că „mobilizarea în Rusia... nu reprezintă o bază pentru acordarea de azil în Letonia”. Dar el a admis că „fiecare caz este analizat individual” și a declarat că doar doi dintre cei 16 solicitanți de azil ruși aflați în Letonia până în acel moment încercau, în mod special, să evite recrutarea.
Bashilov era unul dintre cei doi ruși la care se referea Eklons.
Săptămâni mai târziu, într-un interviu pentru Current Time, ministrul leton de externe Edgar Rinkevich i-a avertizat în continuare pe ruși că, dacă nu sunt de acord cu ceea ce face țara lor în Ucraina, ar trebui să se opună autorităților ruse. „Acești oameni nu sunt împotriva războiului pe care Rusia îl duce în Ucraina, ci împotriva mobilizării - și aceasta este o mare diferență”, a spus el.
„Toată lumea vorbea despre mobilizare”
Bașilov spune despre sine că este „un tip obișnuit” care s-a înrolat în armată pentru un an de serviciu, dar și-a dat seama rapid „ce mizerie era acolo”, apoi a studiat la o școală de poliție din regiunea sa natală, Pskov, din vestul țării. Susține că a demisionat din poliție după ce a văzut cu ochii lui cât de corupți erau colegii lui. A rămas rezervist în armată, dar și-a găsit un loc de muncă la o fabrică de îngrășăminte.
Bașilov a descris pentru emisiunea North.Realities de la RFE/RL șocul pe care l-a avut la vestea invaziei din 24 februarie, spunând „nu a crezut nicio clipă că așa ceva ar fi posibil”.
Estimările occidentale sunt că până la 200.000 de soldați ruși au făcut parte din forța de invazie inițială, concentrată timp de luni de zile și care a intrat în Ucraina din Rusia și prin Belarusul vecin.
El a spus că, în condițiile în care rezistența din Pskov s-a rezumat la pichetările solitare ale primilor opozanți ai războiului, a preferat să călătorească 300 de kilometri până la Sankt Petersburg pentru a participa la manifestațiile „ceva mai masive” organizate pe 27 februarie, pentru a-și exprima opoziția față de invazie înainte ca mulțimea să fie dispersată de poliția antirevoltă.
În calitate de rezervist al armatei, a spus Bașilov, a devenit tot mai îngrijorat, pentru că „toată lumea vorbea despre mobilizare” și pentru că era posibil ca Putin să declare legea marțială. „Cu siguranță nu aveam de gând să susțin toate acestea, dar era dificil din punct de vedere moral să rămân. Te temi pentru viața ta când se întâmplă așa ceva", a spus el.
Evadare improvizată
Apoi, pe 4 martie, când se afla la serviciu, a spus el, a fost „forțat” să acționeze atunci când părinții săi i-au transmis că a venit o citație cum că trebuie să se prezinte la serviciul militar.
„Așadar, începe războiul și tu ești chemat la secția militară", a spus Bașilov. „Din experiența mea cu serviciul militar, am înțeles că, în cele din urmă, ei pot semna un contract pentru tine, te pot convinge sau chiar șantaja să faci serviciul militar.” Era la mâna lor.
În ciuda faptului că nu avea viză, el spune că a condus pur și simplu spre granița letonă care se află la aproximativ 40 de kilometri de Pskov.
Astăzi recunoaște că ar fi putut, pur și simplu, să călătorească în Belarus și de acolo să intre legal în Letonia. Atunci a acționat mai mult din instinct. El spune că a cercetat granița în apropiere de intersecția dintre granițele estonă și letonă înainte de a conduce spre sud cam la un kilometru depărtare de locul unde văzuse „grăniceri în uniforme rusești”.
Apoi, spune el, a sărit pur și simplu gardul, a mers prin pădure evitând orașul Vilaka, înainte de a decide că era mai sigur să meargă pe șosea, așa că „și-a curățat puțin hainele și a ieșit din pădure".
În cele din urmă s-a urcat într-un autobuz spre Riga, unde s-a predat unui ofițer de poliție ușor confuz, spunându-i că a trecut ilegal frontiera și că dorește azil politic.
„Era clar că nu și-a dat seama imediat ce voiam de la el”, spune Bașilov, dar l-au urcat într-o mașină de poliție. Era cu sufletul strâns: dacă vor încerca să-l ducă înapoi la graniță? A stat liniștit în mașina de poliție, fără a ști unde îl va duce poliția.
„A fost înfricoșător”, a spus el pentru RFE/RL. „Dar m-au condus până la clădirea serviciului de frontieră și mi-am dat seama că eram mai mult sau mai puțin în siguranță”.
Și anti-război, și anti-mobilizare
Bașilov a fost transferat la Centrul de detenție Mucenieki, o unitate nou deschisă în apropiere de Riga destinată găzduirii imigranților .
Simțindu-se în siguranță pentru moment, a urmat cursuri de integrare în societatea letonă și a reușit să învețe letona suficient de bine pentru a obține un certificat A1. Trei luni mai târziu, a primit un permis de muncă și a obținut un loc de muncă la un cazino online. A învățat, de asemenea, câteva cuvinte în limba engleză.
Apoi a venit vestea respingerii cererii sale de către PMLP în august, când a crezut că s-a prăbușit cerul peste el. Autoritățile letone consideraseră că, deși se pare că Bașilov a participat la un protest și a făcut unele comentarii online, nu existau dovezi că viața sa ar fi fost amenințată. Și, după cum spune Bașilov, „în ceea ce privește mobilizarea, ei susțineau că nu există semne că aceasta s-ar fi putut petrece, deoarece invazia militară a Ucrainei era definită [de autoritățile ruse] ca operațiune militară specială, nu ca un război”.
Kievul și analiștii militari occidentali au avertizat de mult timp că războiul care durează de mai bine de zece luni nu a decurs conform planului Kremlinului, iar reprimarea brutală a presei și a disidenței nu a înăbușit complet manifestările publice de nemulțumire.
Dar a trecut totuși mai mult de o lună până când Putin a recunoscut efectiv provocările neașteptate care au apărut în invazia ucraineană, anunțând o „mobilizare parțială” pentru a-și întări trupele cu cel puțin 300.000 de rezerviști ca Bașilov, pentru a susține efortul de război.
Cu toate acestea, Bașilov a avut un mic succes în instanță.
El spune că serviciul de migrație din Letonia „făcuse o distincție clară între poziția mea politică și refuzul meu de a participa la război”. El și avocatul său „au încercat să le lege laolaltă”, adică să creeze o relație inextricabilă între opiniile mai largi ale lui Bașilov și rezistența sa de a lupta în război, menționând de asemenea și serviciul său anterior și demisia din forțele de poliție.
„Desigur, nu sunt o figură politică proeminentă, nu am dat foc birourilor de înrolare militară”, a declarat Bașilov pentru RFE/RL. „Sunt un tip obișnuit care nu vrea să ucidă și nici să moară”.
Oficialii Serviciului de Securitate de Stat din Letonia (VDD), care se tem de pericolele implicite presupuse de imigrația unor ruși cu motivații și loialități îndoielnice, au declarat că se opun permiterii intrării în țară a rușilor cu experiență militară.
La 15 decembrie, Bașilov a aflat că Tribunalul administrativ districtual din Riga a decis că ar trebui să i se acorde azil.
În cazul în care cererea sa depusă în Letonia ar fi fost în cele din urmă respinsă, spune el, se pregătea pentru o posibilă încercare de a pleca în Georgia, o altă fostă republică sovietică în care au ajuns mii de ruși după invazia din februarie.
Dar este categoric: nu vrea să se mai întoarcă în Rusia.
„Dacă te întorci acolo, ori te duci la închisoare, ori la război”, a spus Bashilov. „Dacă ar merge la război, atunci mai degrabă de partea cealaltă”.
