„Cine-i mai tare-n parcare?” este titlul editorialului lui Mircea V. Ciobanu din ediția de vineri, 10 iulie, a Gazetei de Chișinău. Cităm: „Președintele Republicii Moldova” este, azi, nu doar cea mai nocivă funcţie, dar şi cea mai mare problemă a politicii de la Chişinău. Cu toate acestea, o râvneşte oricine nu i-i lene. Spuneam mai adineaori că, dacă l-aş susţine pe cineva în această funcţie, el ar trebui mai întâi să mă convingă de utilitatea postului. Şansele celor mai mulţi potenţiali candidaţi la acest scaun sunt minime, dar, probabil ţinând cont de valoarea simbolică a funcţiei, potenţialii aleşi se înghesuie să candideze. De ce ar rata şansa Pavel Filip sau Andrian Candu, Dorin Chirtoacă sau Ilan Şor, Octavian Ţâcu sau Vladimir Voronin, Andrei Năstase sau Maia Sandu, Renato Usatâi sau Irina Vlah? Fiecare dintre ei râvnind, cel puţin, medalia de bronz, de ce să nu încerce? Bine, prăbuşirea ar trebui să însemne o mare ruşine, dar cine a murit de ruşine în politica noastră? Mai ales că vinovat va fi poporul prost, banii altora, manipulările din mass-media sau influenţa străină... ”
Veaceslav Negruța în comentariul său „Asumarea (i)responsabilității” scrie: „Asumarea răspunderii s-a făcut pe seama unor modificări care puteau fi trecute cu ușurință în procedură standard prin parlament, cu dezbateri și susținerea unei majorități de voturi confortabilă pentru guvernare. Guvernul și-a schimbat totuși tactica pe ultima sută de metri și și-a asumat această răspundere, cel mai probabil fiind influențat determinant de agenda electorală a prezidențiabilului, tot el președinte în exercițiu, Igor Dodon. Miza fiind una singură: atribuirea meritului de ajustări bugetare unui candidat electoral, deși acesta nu ar trebui și nu ar avea cum, într-o democrație funcțională, să aibă prea multă treabă cu rectificările de buget, poate doar cu promulgarea acestor legi. În curând, vom afla ce a urmărit și (de) ce (nu) i-a reușit.”
„Partidul Social Democrat Român este unul dintre avatarii defunctului Partid Comunist Român. Aidoma agrarienilor, comuniștilor și altor formațiuni „nostalgice“ după URSS și lagărul socialist din Republica Moldova, PSD a oferit adăpost și o nouă șansă de viață politică unei părți însemnate din nomenclatura comunistă, ocrotind cealaltă parte de furia justițiară a cetățenilor treziți la libertate și dornici să-i pedepsească pe criminalii fostului regim, pe servanții și complicii lor. Țările din Europa de Est și mai ales „republicile“ desprinse de URSS au mișunat de asemenea formațiuni, care au lucrat, în fond, după aceeași rețetă”, scrie în editorialul său „Dreptul la viață, anticonstituțional” Adrian Ciubotaru.
„Cum vom trăi până la toamnă” (autor: Ilie Gulica) este titlul articolului care reflectă „Decizia Curții Constituționale despre interzicerea dizolvării Parlamentului cu șase luni până la alegerile prezidențiale, precum și a organizării unui scrutin anticipat concomitent cu cel prezidențial a declanșat acuzațiile reciproce între partidele politice, mai exact, între Platforma DA și PAS. Această din urmă formațiune așteaptă asigurări de la PDM privind asigurarea voturilor, iar pedemiștii tac și merg înainte cu socialiștii.”
În GAZETA de Chișinău de mâine, 10 iulie 2020, citiți și articolul „Fariseism cum nu s-a mai văzut”(autor: Gheorghe Bâlici). Premierul Ion Chicu a difuzat un mesaj comemorativ la 6 iulie 2020, când s-au făcut 71 de ani de la declanșarea celui de-al doilea val de deportări, fără a viza însă autorii celei mai mari deportări a populației basarabene. GAZETA de Chișinău a rugat să se pronunțe pe marginea acestui mesaj al premierului oameni care au suportat deportările, solicitând și opinia istoricilor. Unii au comentat și declarația premierului referitor la cetățenia sa română, care i-au oferit, cităm, „multe posibilități ca businessman”.
