Linkuri accesibilitate

Véronique North-Minca: „Un fel de McDonald de informaţii e grav când există bucătărie tradiţională şi bună”


Véronique North-Minca

Interviul dimineții cu fosta diplomată franceză în Republica Moldova.

Cel mai proaspăt raport Freedom House despre Libertatea și Media constată că liderii politici caută forme noi de represiune împotriva presei independente, iar acest fenomen este evident atât în democrații, cât și în țările cu regimuri autoritare. Freedom House avertizează că, în ultimii ani, în mai multe democrații fragile, lideri antidemocratici folosesc o gama largă de măsuri menite să reducă la tăcere presa independentă și să susțină presa ce le este loială. O discuţie pe această temă cu fosta diplomată franceză in Republica Moldova, Véronique North-Minca.

Interviul dimineții: cu Véronique North-Minca
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:11:47 0:00
Link direct

Véronique North-Minca: „Continuu să urmăresc ce se întâmplă în aproape toate ţările în care am trăit şi pentru asta evident că mă bazez pe presa pe care o găsesc pe internet. Monitorizez mai ales site-urile presei serioase. Îmi dau seama că până şi în presa serioasă sunt nişte evoluţii care pe mine mă îngrijorează.”

Europa Liberă: La ce vă referiţi?

Véronique North-Minca: „Am impresia că informaţia circulă atât de repede în ziua de azi, încât foarte des jurnaliştii îşi iau informaţia de la o agenţie de presă şi o

Timpul nu mai permite analize şi cred că este în detrimentul informaţiei echidistante, echilibrate şi corecte ...

prezintă foarte repede, pentru că trebuie să iasă repede, pentru că asta este situaţia de azi cu reţelele sociale, şi dacă nu e verificată, din păcate. Timpul nu mai permite anumite analize şi cred că este în detrimentul informaţiei echidistante, echilibrate şi corecte.”

Europa Liberă: Se aplică Franţei această concluzie?

Véronique North-Minca: „Cred că se aplică şi Franţei. Îmi dau seama că din ce în ce mai mult ştirile video, ştirile care se găsesc pe internet sunt nişte segmente foarte scurte,

Lumea nu mai are timpul să meargă în profunzime şi să caute informaţii adevărate ...

pur şi simplu pentru că lumea nu mai are timpul să meargă în profunzime şi să caute informaţii adevărate. Lumea citeşte titlul şi consumă presa cum consumă Facebook sau Instagram, pune un Like fără să citească. Ziaristul se gândeşte poate nu trebuie neapărat să muncesc eu atât de mult, dacă totuşi publicul pune un Like şi s-a terminat.

Deci evoluţia actuală a presei, unde presa scrisă cu articole serioase, cu comentarii, editoriale, cu un conţinut verificat şi gândit, cu diferite perspective se pierde. Freedom House are dreptate pentru că din punct de vedere politic sunt anumite ţări care au probleme în presă din cauza că regimul se întărește sau devine foarte populist şi presa se schimbă, se adaptează şi dacă nu este ea sugrumată de liderul politic sau de administraţia unei ţări, atunci ea pur şi simplu se adaptează.”

Europa Liberă: Aceasta nu este în cazul Franţei.

Véronique North-Minca: „Nu cred. Nu cred că domnul Macron sau administraţia Macron are ceva cu evoluţia presei.”

Europa Liberă: Dar cazul Moldovei?

Véronique North-Minca: „În cazul Moldovei este poate altceva pentru că este o ţară care şi-a căpătat independenţa relativ recent. Pentru o democraţie 28 de ani nu sunt foarte mulţi. În primii ani de independenţă presa era

Mulţi politicieni în R. Moldova au relaţii extrem de strânse cu presa, unii sunt chiar proprietarii unor media, ceea ce în Franţa nu există...

încă marcată de perioada precedentă, perioada comunistă, după care a început să evolueze un pic şi în 2009, 2010 a explodat un val de libertate. Acum evoluează din nou după nişte interese mi se pare. Chestia asta vine şi de la faptul că mulţi politicieni în R. Moldova au relaţii extrem de strânse cu presa, unii sunt chiar proprietarii unor media, ceea ce în Franţa nu există.”

Europa Liberă: Probabil şi un caz cel moldovenesc şi cel pe care-l invocaţi mai devreme cu regimurile total opresive care sugrumă presa, e rău şi acolo, e rău şi dincolo pentru că în Moldova asistăm la crearea unei realităţi paralele cu multă dezinformare care e cumva amplificată de multe voci, adică canale media.

Véronique North-Minca: „Este adevărat însă până şi în Vest, până şi în democraţie există acest pericol. Pentru că atunci când e libertate totală e şi libertate de a publica pe site-uri orice fel de ştiri. Persoanele mai în vârstă care au cunoscut presa clasică, care sunt obişnuiţi să citească ziare, care iau informaţii din diferite surse reacţionează altfel. Iar tinerii de azi, de exemplu, în Franţa s-a făcut recent un sondaj despre cum tinerii îşi caută informaţii. 90 la sută caută informaţii pe net. Deci nu citesc nici Le Monde, Liberation, Figaro, de dreapta, de stânga, nu contează şi nu încrucișează informaţia în nici un fel.

Ei se duc direct la prima ştire care iese. Iar, din păcate, în Franţa în zilele de azi primele surse de informaţie pe internet, de exemplu dacă un francez vrea să ştie ce se

Prima ştire e cea care a fost bricolată, fabricată, adaptată Franţei de către media ruseşti ...

întâmplă în Moldova, el scrie Moldavie în google şi deseori primele ştiri care iese sunt Russia Today şi Sputnik. Tinerii de azi citesc despre Moldova sau America şi prima ştire nu iese de la Le Monde, Le Figaro sau Liberation, prima ştire e cea care a fost bricolată, fabricată, adaptată Franţei de către media ruseşti.”

Europa Liberă: Haideţi să ne uităm pe un studiu de caz. Cel mai recent caz care s-a produs în Franţa şi a suscitat mare interes în toată lumea a fost vestele galbene. Cum s-a raportat presa şi cum a fost reflectat acest caz în presă?

Véronique North-Minca: „Este un exemplu foarte interesant din punctul de vedere şi al echidistanței presei şi de ce vrea presa să arate oamenilor. Mi-am dat seama privind mai multe canale, în special cele de informaţie permanentă 24 din 24, cele care trebuie să umple timpul cu fapte diverse. Evident când au fost vestele galbene avea aşa de mult material şi cu cât e mai mult scandal, cu cât e mai multă violenţă arătată, cu atât e mai mare audienţa, dar a ajuns într-un punct.

La început erau 300 de mii de protestatari în toată Franţa, în diferite oraşe, protestatari care aveau revendicări foarte diverse, nu era nimic unitar, nu au protestat pentru ceva, au protestat împotrivă, iar acest împotrivă s-a mărit de-a lungul săptămânilor. Numărul de protestatari nu s-a mărit, am trecut de la 350-400 de mii, la zece mii de protestatari în toată Franţa la ora actuală. Fiecare sâmbătă de dimineaţă până seară pe canele de ştiri permanente noi vedem vestele galbene aşa-zişi reprezentanți ai lor, când de fapt ei nu au reprezentanţi, pentru că unii îi critică pe ceilalţi, nu au aceleaşi revendicări.

Fiecare vestă galbenă are propriile revendicări. Unul vrea aşa, altul vrea mai mulţi bani, celălalt vrea să demisioneze Macron, dacă îl întrebaţi de ce, el nu ştie, dar vrea să plece Macron. Sunt din cei care vor pensii mai mari sau din cei care vor să se mărească viteza autorizată pe străzi. Unii sunt împotriva impozitelor sustrase din salariu la sursă ceea ce există în toate ţările lumii, dar numai în Franţa a fost introdus anul acesta. Fiecare protestatar are revendicările lui.

Presa a fost nu complice, dar a dat microfonul la absolut oricine fără discernământ atât timp cât făcea scandal şi producea audienţă. Nu spun că presa nu trebuie să reflecte revendicările sau distrugerile. Este rolul presei însă în acelaşi timp erau nişte evenimente foarte importante care

Brexit nu s-a auzit nimic în presa din Franţa şi parcă trăiam într-o planetă unde domnesc vestele galbene, altceva în lume nu se mai întâmpla ...

se întâmplau, de exemplu, Brexit-ul. Timp de patru luni de zile cât a fost toată criza în House of Commons unde au votat de nu ştiu câte ori nu ştiu câte moţiuni pentru Brexit nu s-a auzit nimic în presa din Franţa şi parcă trăiam într-o planetă unde domnesc vestele galbene, altceva în lume nu se mai întâmpla. Suntem totuşi 66 de milioane de oameni.”

Nu pot să ţii o ţară de 66 de milioane de locuitori ostatică unor minorităţi care distrug, cer demisii, cer să trăim ca în Elveţia cu referendum la fiecare lege...

Europa Liberă: Şi gândiţi-că că Dvs. sunteţi fost diplomat, aveţi discernământ, dar omul care nu are această educaţie, această pregătire ce face?

Véronique North-Minca: „El bea chestia asta, adică i se toarnă pe gât de dimineaţă până seară şi el crede că problema este şi mai mare, adică se amplifică toată problema. Nu pot să ţii o ţară de 66 de milioane de locuitori ostatică unor minorităţi care distrug, cer demisii, cer să trăim ca în Elveţia cu referendum la fiecare lege, când ei de fapt nici măcar nu se duc să voteze la alegeri europene sau la prezidenţiale.”

Europa Liberă: Aţi explicat mai devreme care ar fi cauzele, dar la soluţii v-aţi gândit?

Véronique North-Minca: „Cred că breasla are nevoie să se organizeze, are nevoie să meargă împreună cu evoluţia pentru că totul evoluează foarte repede. Am trecut, cum am zis mai devreme, de la o presă mai serioasă care se duce mai adânc pentru că încă avea timp. Acum nimeni nu mai are timp. Cred că trebuie căutate alte mijloace pentru sunt evoluţii cu reţele sociale, cu internetul şi cu viteza cu care circulă informaţia. Cred că această viteză este în detrimentul unei prese de calitate. Cred totuşi că un articol bun sau o emisiune de radio bună trebuie cercetate îndelung. Presa trebuie să aibă şi un rol pedagogic, critic, dar care se pierde în ziua de azi din cauza vitezei cu care evoluează situaţia.”

Europa Liberă: Să revenim la cazul moldovenesc, colegii Dvs. diplomaţi îmi amintesc că se plângeau, erau cumva nedumeriţi, unii la început de mandat, alţii ulterior, că în R. Moldova ca să se informeze ar trebui să o facă din multe, multe surse şi s-ar putea şi atunci să nu găsească nimic despre un eveniment anume. Dvs. aţi avut astfel de impresii?

Véronique North-Minca: „Când am ajuns aici, în 2006, fiind vorbitoare de limbă română evident că prima chestie pe care am luat-o în mână era presa. Iar ca să te informezi despre probleme politice era în lung şi în lat ziarul Moldova Suverană. Mi-am dat seama foarte repede că din presa respectivă nu aveam ce să învăţ despre Moldova, despre evoluţiile politice. Atunci am început să mă invit eu personal la toate conferinţele de presă de la toate partidele politice, mă aşezam în fundul sălii, jurnaliştii erau în faţă.”

Europa Liberă: Făceaţi muncă de jurnalist?

Véronique North-Minca: „Pe undeva, dar nu aveam încotro pentru trebuia să găsesc informaţie de undeva. M-am informat uşor, uşor şi mi-am format o părere despre situaţia de aici. Dacă presa nu îşi face treaba, mergi şi iei informaţia de la sursă.”

Europa Liberă: Acum ce faceţi, că ziceţi că urmăriţi ce se întâmplă în toate ţările în care aţi lucrat? Acum cum vă informaţi despre ce se întâmplă în Moldova?

Véronique North-Minca: „Ascult Europa Liberă, urmăresc diferite segmente pe care le prezentaţi. Urmăresc şi anumite agenţii de presă, dar le încrucișez pentru că uneori găsesc articole poate nu destul de documentate, dar este presă pe net. Mă informez din mai multe surse ca să am o imagine globală.”

Europa Liberă: Iar cetăţeanului de aici care vrea să se informeze despre ce se întâmplă în Franţa ce i-aţi sugera?

Véronique North-Minca: „Să citească toate ziarele de dreapta şi de stânga (Le Monde, Figaro, Liberation). Asta nu înseamnă că sunt de la partide de dreapta sau de stângă. Ele au o privire asupra lucrurilor care e mai de dreapta sau mai de stânga. E util însă să le încrucișezi pe toate. Sunt şi emisiuni de televiziune la care să se uite eventual, dezbateri, sunt jurnaliști care fac talk-show-uri, cum la voi de exemplu Lorena Bogza, eu mă uit câteodată la În profunzime, şi în Franţa avem talk-show uri foarte bune.”

Europa Liberă: Vă îngrijorează ce va fi când nu vor fi asemenea ziarişti şi aceste talk-show-uri?

Véronique North-Minca: „Da, pentru că o să fie un fel de McDonald de informaţii, ceea ce e grav când există bucătărie tradiţională şi bună.”

XS
SM
MD
LG