E vorba de Recep Tayyip Erdogan și e președintele de azi al Turciei.
Erdogan este acum în fața unei crize politice care ar putea ar putea fi cea mai gravă din domnia sa tot mai autoritară, lungă de peste două decenii.
Și, într-o simetrie potrivită, arestarea unui alt primar popular și direct din Istanbul este cea care a declanșat-o.
De mai bine de o săptămână, protestele fac ravagii la Istanbul, capitala Ankara și în alte orașe și provincii din Turcia, după reținerea, pe 19 martie, a primarului din Istanbul, Ekrem Imamoglu, acuzat, printre altele, de corupție și sprijinirea unui grup terorist.
Tulburările sunt cele mai mari de la protestele din Parcul Gezi, din 2013, care au ținut prima pagină a ziarelor din întreaga lume timp de câteva săptămâni și care au accelerat ceea ce grupurile pentru drepturile omului spun că a fost o alunecare spre autoritarism a lui Erdogan.
În timpul demonstrațiilor de acum nu au fost raportate decese, însă au avut loc aproape 1.500 de arestări - inclusiv unele pentru insulte la adresa lui Erdogan și a familiei sale - și unii jurnaliști au fost închiși.
Un reporter BBC a fost deportat după ce a fost informat că reprezintă o „amenințare la adresa ordinii publice”, a declarat postul britanic de televiziune.
Însă principalul motiv pentru care analiștii spun că actuala criză s-ar putea dovedi un moment de cotitură și mai mare pentru Erdogan și democrația din Turcia este mediul economic și politic schimbat.
„La acel moment, Erdogan nu avea un rival carismatic, economia era într-o stare mai bună și, cel mai important, votanții conservatori au rămas loiali Partidului AK (Partidul Justiție și Dezvoltare)”, spune Dimiar Bechev, autorul cărții „Turcia în timpul lui Erdogan: cum s-a întors o țară de la democrație și occident”.
„Acum, sondaj după sondaj identifică costul vieții ca fiind principala problemă pentru cetățenii turci. Imamoglu vorbește despre această preocupare și, prin urmare, se conectează la un electorat mai larg”, mai spune Bechev pentru RFE/RL.
Puterea e în cifre
Dimensiunea provocării reprezentate de carismaticul Imamoglu pentru Erdogan și Partidul AK este greu de exacerbat.
Detenția lui s-a petrecut cu doar câteva zile înainte de alegerile primare din 23 martie, care urmau să-l confirme drept candidat al Partidului Republican al Poporului (CHP), aflat în opoziție, pentru alegerile prezidențiale programate pentru 2028.
Aproximativ 15 milioane de cetățeni s-au prezentat la votul primar - mai mulți decât numărul celor care au votat pentru CHP la alegerile parlamentare din 2023 - pentru a-și exprima sprijinul pentru singurul candidat aflat pe buletinul de vot.
Pe 24 martie, CHP a anunțat nominalizarea lui Imamoglu, în vârstă de 53 de ani.
În momentul reținerii sale, Imamoglu se lupta deja cu o condamnare din 2022 și cu o pedeapsă cu închisoarea pentru că i-a numit „proști” pe funcționarii electorali, după ce aceștia au anulat rezultatele victoriei sale din martie 2019 la primăria Istanbulului – el a câștigat și la reluarea votului din iunie în același an.
Sentința de doi ani și jumătate nu a intrat în vigoare ca urmare a recursului său.
Chiar înainte de arestare, lui Imamoglu i-a fost retrasă într-un mod controversat diploma universitară de către Universitatea din Istanbul, motiv pentru care nu poate face dovada studiilor superioare, care este o condiție prealabilă pentru candidații la președinție în Turcia.
Acumularea acțiunilor împotriva politicianului a stârnit mari îndoieli cu privire la afirmația autorităților și a presei pro-guvernamentale conform căreia ultima anchetă care îl vizează pe Imamoglu și pe mai mult de o sută de colegi de partid este apolitică.
„Din fericire pentru Imamoglu, aceste acțiuni nu vor face decât să-i crească popularitatea”, spune Ihor Semivolos, director al Center for Middle Eastern Studies de la Kiev, pentru RFE/RL.
Erdogan, în vârstă de 71 de ani – despre care se știe că nu folosește o retorică de dezescaladare – a acuzat CHP că a incitat „o mișcare de violență” prin susținerea protestelor, care au fost în mare parte nonviolente, și că a „scufundat economia” cu un „spectacol” despre care a prezis că va dispărea.
CHP a denunțat arestarea lui Imamoglu ca fiind o „lovitură de stat” și a organizat ceea ce a declarat a fi ultimul miting al partidului în fața primăriei din Istanbul în noaptea de 25 martie, înainte de un miting uriaș planificat pentru 29 martie.
Însă protestele studenților au continuat, iar un grup de tineri care manifesta la Ankara, în fața Universității Tehnice, a fost atacat de poliție, pe 27 martie, cu tunuri cu apă, spray-uri lacrimogene și gloanțe de plastic, scrie Associated Press.
Înspre o „dictatură aleasă”?
Indiferent de turnura pe care o iau evenimentele de pe stradă, CHP, partidul cel mai puternic asociat cu fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, pare să fie într-un moment optim.
Acest lucru i se datorează în mare parte lui Imamoglu, care a reușit să ajungă dincolo de segmentele urbane, laice și educate ale societății, care formează baza partidului, cu sloganul „totul va fi bine”, pe care l-a adoptat în contrast puternic cu retorica mai divizivă a actualului președinte.
Constrângerile constituționale impun ca Erdogan să nu poată candida după mandatul său actual, cu excepția cazului în care parlamentul convoacă alegeri anticipate sau legea fundamentală însăși este modificată.
Puțini sunt, însă, cei care se îndoiesc că unul dintre aceste lucruri se va întâmpla, ceea ce explică de ce CHP și-a organizat alegerile primare atât de devreme.
În ianuarie, un purtător de cuvânt al Partidului AK al lui Erdogan a confirmat că un al patrulea mandat prezidențial pentru liderul turc - care a fost prim-ministru înainte de a deveni președinte - este „pe agenda noastră”.
Devlet Bahceli, liderul Partidului Mișcării Naționaliste (MHP) și unul dintre principalii susținători ai lui Erdogan, și-a exprimat, de asemenea, sprijinul pentru această idee.
În raportul „Libertatea în lume 2025”, Freedom House a inclus Turcia printre cele 10 țări care au înregistrat cele mai mari scăderi ale libertăților democratice în ultimul deceniu.
Cu toate acestea, competiția este extrem de strânsă la urne, după cum demonstrează victoriile lui Imamoglu la primărie în 2019 și 2024.
În 2024, candidații CHP au obținut o cotă mai mare de voturi în alegerile locale la nivel național decât Partidul AK, aplicând partidului de guvernământ co-fondat de Erdogan în 2001 una dintre cele mai mari lovituri de la venirea sa la putere.
Într-un articol pentru The Conversation, Ahmet T. Kuru, director al Centrului de Studii Islamice și Arabe de la Universitatea de Stat din San Diego, a declarat că liderul de lungă durată al Turciei s-a dovedit „un maestru al campaniei electorale în ceea ce privește promovarea politicilor populiste și manipularea mass-media și a practicilor electorale pentru a lucra împotriva partidelor de opoziție”.
Dar cu o economie definită de o inflație galopantă și un rival cu adevărat popular, Erdogan este acum „foarte îngrijorat” că aceste tactici nu vor fi suficiente, scrie Kuru.
Dacă elita conducătoare riscă să continue represiunea, sistemul politic al Turciei „ar putea trece de la o democrație defectuoasă la o «dictatură aleasă» asemănătoare Rusiei lui Vladimir Putin”, susține specialistul de la Universitatea din San Diego.
Articol publicat inițial de rferl.org. și preluat de pe Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
