În Cehia au loc astăzi manifestări consacrate celor 85 de ani pe care i-ar fi împlinit la 5 octombrie fostul președinte Vaclav Havel, unul din simbolurile transformărilor petrecute în ultimii 30 de ani în estul Europei.
Fostul dramaturg și disident din anii 1970-1980 s-a născut într-o familie prosperă de oameni de afaceri praghezi, iar tinerețea lui a fost puternic marcată de confruntarea cu sistemul comunist totalitar.
Bunicul lui Havel a fost Vacslav Havel, cel care a construit unul din cele mai monumentale palate din centrul Pragăi, Lucerna, iar unchiul său, Milos Havel, a fost unul din fondatorii prestigiosului studio de film Barrandov.
Cu asemenea neamuri, Havel a pornit în viață cu eticheta de dușman al regimului.
„Ca obiect al luptei de clasă nu am putut studia; am făcut multă vreme slujbe necalificate”, își amintea Havel într-un documentar BBC numit „Lumea uitată a comunismului”.
Odată ce a început să-și exprime pe față convingerile anti-totalitare, inclusiv în cadrul mișcării Carta 77, Havel a stat de mai multe ori la închisoare, amintindu-și mai târziu, memorabil, că avea la el periuța de dinți mai tot timpul, ca să nu fie luat prin surprindere când va fi închis din nou.
Între timp, a devenit cunoscut în occident, atât ca disident, cât și ca dramaturg.
În toamna anului 1989, când regimurile totalitare din estul Europei s-au prăbușit unul după altul, Havel a fost propulsat de valul de nemulțumire populară în prim-planul vieții politice.
După ezitări, a acceptat să candideze la postul de președinte al Cehoslovaciei, devenind un șef de stat mai puțin obișnuit, care a găzduit la Praga celebrități din lumea artei și stele ale muzicii rock, precum Rolling Stones sau Frank Zappa, ca și marile personalități politice ale momentului, de la George Bush la Papa Ioan Paul al Doilea.
A fost primul lider din fostul lagăr comunist care a ținut un discurs în Congresul de la Washington.
La dezmembrarea Cehoslovaciei, pe care nu a vrut-o, Havel și-a dat demisia, fiind ales apoi primul președinte al Cehiei independente.
Viața personală i-a fost marcată de moartea soției Olga, o legendă aproape la fel de mare ca el a disidenței, recăsătoria cu o actriță de comedie și mari probleme medicale, provocate după unii medici de fumatul excesiv, dar și de condițiile proaste din închisorile regimului totalitar.
A murit la 18 decembrie 2011, la vârsta de 75 de ani.
În societatea cehă a ultimilor ani, divizată parcă mai mult ca oricând pe linii ideologice, amintirea lui Havel este invocată mai ales de cercurile liberale, umaniste, fiind detestată pe față mai ales de extremiștii de dreapta.