În capitala Armeniei Erevan au fost reluate protestele după ce premierul în exercițiu Karen Karpetian a suspendat discuțiile cu opoziția. Miercuri, mii de oameni au ieșit din nou în stradă, unde sînt prezente și importante efective ale poliției, ceea ce a dus la cîteva confruntări tensionate. Protestele au început la mijlocul lui aprilie după ce fost președinte Serj Sarkisian a fost ales premier, după ce a modificat constituția pentru a da puteri în plus noii sale funcții. Sarkisian a demisionat în 23 aprilie, dar demonstranții spun că Partidul său Republican încearcă să rămână la putere. Ei cer ca un candidat al poporului să fie făcut prim ministru interimar pînă la organizarea de alegeri parlamentare anticipate. Valentina Ursu a stat de vorbă cu analistul bucureștean Armand Goșu.
Europa Liberă: Pentru Dvs., evenimentele din Armenia și demisia lui Sarkisian au fost o surpriză?
Armand Goșu: „Da, bineînțeles că au fost o surpriză. Datele pe care le-a luat fostul președinte, pentru foarte puține zile prim-ministru, liderul Partidului Republican din Armenia, Serj Sarkisian, datele politice, întregul lui parcurs sugerau altceva, sugerau că el va riposta, va rezista în fața protestelor străzii și va ordona represiune. Ceea ce, slavă Domnului, nu s-a întâmplat. A luat o decizie înțeleaptă, dar, repet: el avea un istoric al unor decizii brutale. Amintiți-vă de 2008, alegeri contestate, când a fost ales pentru primul mandat președintele de atunci Sarkisian, lumea a ieșit în stradă, atunci s-au înregistrat morți. Deci, represiune extrem de violentă. De data asta, probabil și sub presiunea propriului partid, și sub presiunea externă, a renunțat să meargă pe această cale a represiunii și a cedat funcția de prim-ministru. Nu știm dacă și puterea în partid și nu știm cum vor evolua lucrurile, pentru că vedem că au reînceput protestele, liderii opoziției au rechemat mulțimea la proteste în centrul Erevanului.”
Europa Liberă: Deci, evenimentele din Armenia arată că un partid puternic se poate clătina oricând?
Armand Goșu: „Asta depinde, depinde de popor. Dacă poporul iese și e decis să nu intre înapoi în casă până nu obține o victorie, cum s-a întâmplat cu opoziția din Armenia, da. Deci, în ciuda extraordinarei majorități pe care o avea Partidul Republican în Parlament, totuși, Partidul Republican controlează Parlamentul, opoziția ceea minusculă – 6 la sută, cu liderul ei închis trei ani de zile pentru demonstrațiile din 2008, totuși au ieșit cu mult curaj în stradă; studenții la început, câteva mii de oamenii, dar a crescut, bulgărele s-a umflat. În felul acesta s-a ajuns la situația în care prim-ministrul a fost forțat, mai ales de manifestația de duminică, când în centrul Erevanului au fost, după părerea organizatorilor, undeva peste 150.000 de oameni, enorm pentru o țară de trei milioane de oameni cum este Armenia.”
Europa Liberă: Am reținut voci ale analiștilor care spuneau că o elită mică, dar puternică a Armeniei, care a dus la o fuzionare dintre business și politică, ar constitui o piedică mult mai mare chiar pe calea Armeniei către democrație, decât acest Sarkisian.
Armand Goșu: „În spatele lui e un clan întreg. S-au scris teze de doctorat despre clanul din Karabah. Nu am inventat noi termenul. Da, e vorba de oameni care controlează armata, serviciile secrete, oameni care folosesc criza nerezolvată din Nagorno-Karabah tocmai pentru a speria populația, pentru a ține lumea în casă, pentru a invoca interesul național când, de fapt, este vorba de interesul foarte personal al unor oameni de afaceri, al unor găști care practic au stors tot ce s-a putut din această țară, au privatizat ce era de privatizat în folosul lor. Practic au sechestrat o țară și o exploatează în interesul propriu un grup de oameni care sunt niște venetici considerați în Erevan; toți sunt veniți practic din Karabah și au reușit să frustreze pe foarte multă lume, să enerveze pe foarte mulți prin abuzurile lor și prin faptul că ei acționează ca o castă închisă. Uitați-vă la guvernele președintelui Sarkisian, ultimele guverne și la guvernul acesta pe care și-l făcuse acum și o să vedeți o continuitate deplină. Oamenii erau lipiți în fotolii de ani buni, nu se întrevedea nicio boare de schimbare măcar în elita politică. Bine, acum este specific fostului spațiu sovietic – și Republicii Moldova, și Rusiei, și Kazahstanului – această gerontocrație, înghețare pe scaune, numai că și la Moscova, ca și la Chișinău, ca și la Erevan, acolo a ieșit lumea în stradă să protesteze, aceasta a dus la o corupție generalizată, o sărăcie generalizată la nivelul majorității populației, ceea ce sigur creează frustrare, nemulțumire și când găsești și un lider, și opoziția reușește să se unească, să vorbească pe aceeași limbă, iată că se produc evenimente ca acela recent de la Erevan. Adică e forțat un lider al unui clan de tipul acesta să își dea demisia.”
Europa Liberă: Apropo, Dvs. ce credeți, cine și cum va gestiona în continuare negocierile pentru soluționarea conflictului din Nagorno-Karabah?
Armand Goșu: „Conflictul din Nagorno-Karabah are un mecanism de reglementare care ține de Rusia, Statele Unite, Franța, de OSCE…”
Europa Liberă: Dar frâiele erau în mâna lui Sarkisian?
Armand Goșu: „Sarkisian are foarte multă putere, are încă în spatele lui acest clan, iar aici are dreptate liderul opoziției – dacă nu forțează acum alegeri parlamentare anticipate, degeaba a avut loc această revoluție, adică îl înlocuiește pe X cu Y, dar avem totuși o țară controlată de fix același clan, de fix aceiași oameni, da, mai schimbă funcțiile între ei, în familie. Oamenii care au ieșit în stradă și au generat această schimbare înțeleg foarte bine și de aici înverșunarea cu care s-au reluat protestele.”
Europa Liberă: Dvs. într-o analiză ați apus că alungarea de la putere a unui lider contestat, dar puternic, ce deține încă o majoritate confortabilă în Parlamentul de la Erevan și este șeful celui mai mare partid în țară, marchează o premieră în fostele republici sovietice.
Armand Goșu: „Și-a mai dat cineva demisia? Eu nu mai știu cineva la putere cu o majoritate confortabilă în spate să-și dea demisia.”
Europa Liberă: Dvs. ziceți că mai mulți șefi de stat pleacă de la putere cu picioarele înainte?
Armand Goșu: „Amintiți-vă, totuși, Turkmenistan, Uzbekistan, urmează și altele. Deci e o parte a globului acest fost spațiu sovietic în care democrația n-are rădăcini adânci și de multe ori chipul democrației și regulile ei sunt schimonosite de diverse regimuri autoritare, de diverși dictatori, care sigur pretind că sunt democrați, acuză Occidentul de standarde duble în democrație. Nu mai departe de Chișinău. Uitați-vă la Chișinău. Puteți să spuneți că nu-i democrație la Chișinău? După care dl Candu vă dă cu microfonul în cap și vă spune că e „cea mai tare democrație la Chișinău”.”
Europa Liberă: Vedeți că mersul pe un făgaș nedemocratic poate avea și un sfârșit fericit?
Armand Goșu: „Da, dar aici e vorba de Armenia! Deci, un popor atipic. Gândiți-vă că totuși Armenia nu este doar fost teritoriu al fostei Uniuni Sovietice, armenii erau ceva cu totul special și în întreaga lume sunt un fel de evrei ai Orientului, ai Caucazului. O să găsiți în toată lumea diaspora armenească; subiectul armenesc interesează și la București, și la Washington, și la Paris. Sunt armeni peste tot, de unde și interesul pentru Armenia. Nu sunt convins că, de pildă, Moldova, există o diasporă moldovenească peste tot în lume, care poate să se unească în jurul unui lider și să genereze o schimbare de tipul acesta. Armenii au dovedit că pot lăsa la o parte, cum să spun, frecușurile individuale, orgoliile și se pot uni în jurul unui proiect important. Și armenii de la Washington, Paris, Beijing, Damask până la Erevan s-au unit totuși în aceste mișcări de contestare, care au dus în cele din urmă la demisia fostului președinte și pentru scurte zile și foarte puține zile și prim-ministru.”
Europa Liberă: Dvs. mai aveți un punct de vedere și spuneți că această revoluție de la Erevan ar putea să stârnească frisoane nu doar în capitalele apropiate – Baku și Tbilisi –, dominate de regimuri autoritare sau oligarhice, ci și mai departe, la Chișinău, la Kiev. Pe ce vă bazați această părere?
Armand Goșu: „Pe faptul că trecutul comun sovietic încă îi ține pe mulți din locuitorii acestor țări, foste republici sovietice, repet, interesați de evenimentele din Armenia. Totuși, moldovenii au stat în Uniunea Sovietică 45 de ani împreună cu Armenia. În Chișinău și nu numai acolo există o puternică diasporă armenească. Deci, toată media rusofonă, care e foarte prizată în Moldova, dar și în alte țări din acest spațiu, e urmărită și relatează despre evenimentele din Armenia. Deci e imposibil ca lumea să nu vadă, să nu fie interesată. Or, de vreme ce vezi, automat începi să faci comparații cu situația de la tine din țară și pentru moldoveni, și pentru ucraineni, mai ales că deja Moldova intră într-un circuit electoral, să spunem, e ciclul electoral care începe peste câteva săptămâni cu alegerile importante, foarte importante din capitala Chișinău și se va încheia spre sfârșitul toamnei cu alegerile parlamentare. Evenimentele de la Erevan nu au cum să nu influențeze și starea de spirit a moldovenilor și așteptările lor. De asemenea cum sunt urmărite cu sufletul la gură și la Kiev. La Kiev știm foarte bine că în primăvara viitoare vom avea alegeri prezidențiale și apoi parlamentare. Și în Ucraina e o situație tensionată. De asemenea, acolo avem un regim oligarhic extrem de contestat, intens, în același timp, o țară într-o situație geopolitică extrem de fragilă. Există un Occident care ajută Ucraina împotriva Rusiei, dar care s-a plictisit de actuala elită de la Kiev din cauza faptul că ea nu dă niciun semn de viață cu această luptă împotriva corupției. Occidentul nu mai vrea să repete greșelile din trecut și să consolideze regimuri oligarhice, care, în numele unui antirusism, presupus antirusism, nu fac decât să consolideze niște mecanisme administrative care, de fapt, urmăresc modelul rusesc până la cele mai mici detalii.”
Europa Liberă: Rusia va urmări de la distanță aceste evenimente?
Armand Goșu: „E foarte neliniștită și s-a văzut asta pe canalele de televiziune rusești. Dacă vă amintiți, acum câteva zile când fostul prim-ministru și-a dat demisia, la principalele emisiuni de știri ale principalelor canale din Rusia tonul pe care s-au relatat evenimentele de la Erevan a fost mai degrabă critic, ba la Pervîi kanal am avut un prezentator care a spus că lui nu-i plac deloc cuvintele acestea: „revoluție”, „revoluție de catifea”, că-i sugerează amestecul Vestului și amintiți-vă, sâmbătă, duminică în comentarii, în primele comentarii că-s „agenții Vestului”, Soros ș.a. Deci, în această cheie s-a început comentarea evenimentelor de la Erevan la Moscova. E drept, a venit purtătorul de cuvânt al Kremlinului Dmitri Peskov și a pus puțin frâna, a spus că „sigur, Rusia nu intervine în treburile Armeniei, numai că Armenia este partenerul strategic tradițional al Rusiei în Transcaucazia, este o zonă extrem de sensibilă, mai ales cu ce se întâmplă acum în Siria. Or, sigur Rusia nu poate sta indiferentă și cu siguranță nu va rămâne indiferentă la evoluțiile de acolo”. Nu privește cu ochi buni înlăturarea lui Sarkisian, dar nu are cum în acest moment și probabil nu are nici oameni în zona politică încât să piloteze de la distanță niște schimbări politice. E o mare problemă de fapt a diplomației ruse, a capacității ruse de a înțelege ce se întâmplă, culmea! chiar în străinătatea apropiată. Observăm că Rusia a fost mai degrabă prizonier al unor lideri politici autoritari. Amintiți-vă, a mers cu Ianukovici în brațe până în ultimul moment Rusia; asta a făcut acum în Armenia, nu are relații cu liderii opoziției, iar presa rusă se grăbește să-i acuze ca și „agenți ai Occidentului”.”
