Luna februarie este şi luna dragostei, dar și a tradiționalului concert de Dragobete, susţinut de Valentin Boghean. Artistul spune că își dorește să organizeze și un concert aniversar la un deceniu de activitate a formației Band pe care o conduce din 2010. De-a lungul anilor, artistul a cultivat frumosul şi dragostea de neam, valori şi tradiţii.
Europa Liberă: Într-o societate unde-i atât de mult război politic, dragostea își are locul ei?
Valentin Boghean: „Dacă astăzi încă mai cânt, dacă azi încă mai organizez concerte, cred că da, pentru că, cel puțin mă pot lăuda și fără modestie că dragostea poate să salveze și eu, cumva, sunt în slujba ei și muzical, și chiar cum trăiesc zi de zi. Ea mă salvează din toată nebunia asta.”
Europa Liberă: Pregătiți acum un concert de Dragobete. Cine e consumatorul muzicii Dvs.?
Valentin Boghean: „Ceea ce spuneați mai devreme, cu cât sunt mai nebunatici sau mai incoerenți politicienii, eu beneficiez de oamenii aceștia pe care îi nebunesc la cap și atunci ceea ce cântăm noi cu băieții, cumva, eu vreau să cred că e un refugiu pentru ei. El și pentru noi e un refugiu, ca un obicei. Consumatorii sunt oamenii de aici, omul Chișinăului care trăiește, din punctul meu de vedere, foarte zbuciumat.”
Europa Liberă: Dvs. găsiți mai multe asemănări sau deosebiri între un spectacol pe care îl cântați în sala Palatului Național de Dragobete și altul care ar fi la Orhei de Ziua îndrăgostiților?
Pentru mine este ascultătorul și atât. Și eu îl văd ca o emoție...
Valentin Boghean: „Tot ce înseamnă raza Chișinăului, 10, 20, 30 de kilometri cred că-i același public. Întâlnesc foarte mulți oameni care vin când organizăm concerte. Mai nou, nu demult am fost la Ungheni, acasă, unde cu adevărat se găsește o sete, un alt spirit de ascultător. Eu niciodată n-am să fac diferență între ascultători – că sunt ai noștri, că sunt de altă naționalitate. Pentru mine este ascultătorul și atât. Și eu îl văd ca o emoție, un om care este structurat ca emoție, dar nu ce limbă vorbește și de ce culoare este. Dar evident, așa, pentru mine îmi trag și eu niște notițe: e mult mai însetat și sper că nu dau greș, însetat de frumos și de calitate muzicală.”
Europa Liberă: Artistul e de folos politicianului sau e folosit de politician?
Valentin Boghean: „Și una, și alta. E de folos, pentru că politicienii au nevoie de imagine, ceea ce în ziua de azi e foarte greu să faci, mai ales că este foarte ușor s-o pierzi. Totodată, atâta timp cât artistul are ascultători, el devine cumva un portavoce al politicianului, ca să-i audă mesajele toți cei care îl ascultă pe muzician. Cât trăiește un politician, atât trăiește și un artist; cel care se asociază totalmente sau cel care vine totalmente în susținerea unui politician, nu cred că are o viață de artist lungă.”
Europa Liberă: Dvs. ați încercat să vă distanțați de politică. E ușor de făcut acest lucru? Și ce s-ar întâmpla dacă...
Valentin Boghean: „Așa a fost norocul vieții mele. Deja înțeleg ce vreți să mă întrebați. Ce s-ar fi întâmplat dacă m-aș fi asociat cu un partid? Nu pot să-mi imaginez, pentru că nu știu, n-am ajuns; eu am crezut, la un moment dat am fost foarte activ și mai sunt, dar nu politic. Ca să spun sincer, sunt un om care vreau să contribui la formarea acestei țări și nu contează de cât timp o să aibă ea nevoie de starea asta de tranziție, de mult nu vreau să mai stau într-o parte și să critic, să mă dau cu părerea, dar încerc, cu toate riscurile, fiindcă în orice moment pot să fiu și eu judecat, dar eu am un mare noroc și, în general, trebuie să recunosc că pe parcursul vieții mele eu întâlnesc foarte mult noroc. De patru ani încoace, am un asociat care îmi găsește banii necesari și nu mai avem necesitatea, pentru că aveam o mare necesitate care să ducă...”
Europa Liberă: Adică aveți un fel de sponsor?
Sunt un om care vreau să contribui la formarea acestei țări...
Valentin Boghean: „Mai mult decât atât: el investește, el este partener în tot ce facem noi. Este un conațional de-al nostru, locuiește în Berlin de 30 de ani și, cumva, prin noi își manifestă și el dorința pe care a avut-o să devină și muzician, și nu numai. Și acest lucru trebuie să vă spun că ne-a salvat din această prăpastie, pentru că e o mare prăpastie pentru mulți. Sunt două forme. Cineva o face pentru bani, dar cineva o face și cumva din teamă, pentru că așa funcționează lucrurile în Chișinău. Dacă refuzi mult-mult, într-o bună zi încep să ți se pună așa niște obstacole că nu le mai poți trece.”
Europa Liberă: Dar de ce nu ar avea statul mai mare grijă de cultură?
Valentin Boghean: „Trebuie să vă întreb pe Dvs. asta, nu eu să zic.”
Europa Liberă: Dvs. faceți parte din cohorta mare a artiștilor care bateți pe la ușa Ministerului Culturii...
Valentin Boghean: „Mulțumesc dacă credeți așa. Eu nu fac relații cu instituțiile statului, eu fac relații și am relații cu oamenii, indiferent de care...”
Europa Liberă: Ce părere aveți despre statul care trebuie să investească în cultură?
Valentin Boghean: „Cu cât mai repede realizăm că cultura și arta, și vreau să spun în mod special muzica și teatrul, sunt cele care ne pot deschide nu uși, dar porți. Mai nou, chiar am încercat cu Ministerul de Externe să le propunem un proiect prin care să lansăm o campanie de imagine a țării în afara statului, pentru că aici, acasă, eu deja sunt activ, am multe acțiuni, diferite concerte, concerte care susțin alți muzicieni, tineri ș.a.m.d. Sunt foarte interesat cum ne văd pe noi în afara țării și Ministerul de Externe ar fi cea mai ușoară pârghie de a ajunge acolo, indiferent ce fac ai noștri, indiferent că avem și bune, și rele, dar eu sunt de părere că trebuie să ne asumăm, acesta este neamul pe care îl avem, dar prin arta muzicală și teatrală putem să deschidem comunicarea. Nu cred că-i putem convinge cu roșii, nu cred că-i putem convinge cu politica țării sau cu alte atribute...”
Europa Liberă: ...cu vinuri bune.
Prin arta muzicală și teatrală putem să deschidem comunicarea...
Valentin Boghean: „Ba da, dar aici nu mă pricep, încerc să mă implic în ceea ce mă pricep mai bine. Eu consider că așa am putea de urgență schimba un pic atenția față de noi. Și avem cu ce. Important e să-i putem, cumva, coagula pe toți artiștii ăștia și să n-o facă de dragul banilor. Și eu vă declar că nu aș face-o de dragul venitului și al banilor, dar aș face-o numai de dragul cât să încercăm să fim mai auziți și văzuți muzical. Și am văzut-o practic în concerte la care am fost invitat de ambasade, unde erau doar străini. Și această muzică pe care o cânt cu băieții a prins atât de bine și chiar o recunoștea ambasadorul, o lună de zile a fost number one și a discutat cu oamenii cu care nici nu putea măcar, nici nu-l primea, dar cu ocazia că am venit, s-a deschis. Și eu cred în chestia asta.”
Europa Liberă: Vreau să ducem la bun sfârșit gândul despre politică și artist. Mulți artiști spun că, atunci când însoțesc politicieni în campania electorală la un concert sau la o întâlnire cu alegătorii, o fac din simplul motiv că ei merg în fața publicului, iar publicul nu ar avea culoare politică. Pe de altă parte, foarte mulți intelectuali sunt învinuiți că merg mână în mână cu politicianul care compromite inclusiv noțiunile cele mai importante - valoare, principiu.
Valentin Boghean: „Acestea-s niște justificări mai mult decât banale, pentru că poate face lucrul acesta în orice zi și fără politician, dacă ține la public. Când spun lucrul acesta, nu înseamnă că n-am făcut și eu asta. Eu am făcut-o și cred că aș mai face-o, dacă m-ar aduce cineva să-l cred și o să-mi fie rușine pentru ceea în ce am crezut, dacă el își va schimba ceea în ce am crezut eu. Atâta timp cât voi crede și cred în asta, am s-o fac. Astăzi nimeni încă nu m-a convins și nu spun asta cu regret. Trăiesc cu alt timp, nu atât de implicat social sau politic, consider că încă asta ne merităm și asta promovez și le spun la toți în jur. De ce? Pentru că atunci când vine ziua X, nu mă întreba pe mine, ci gândește nu emoțional, dar cu capul. Deci, justificările nu mai au loc. Eu zic că aceasta e cea mai mare tragedie a artiștilor care ar putea de aici încolo să zică că mă duc să cânt la public. Spune: mă duc să fac bani și nimeni n-o să te judece. Omul atunci cu mare drag cred că-l accept așa: mă duc să fac bani; trebuie să plătească ipotecă, trebuie să se hrănească și el, are copii, are necesități, las’ să-l judece nu pentru faptul că el vrea să se ducă să încânte publicul, că el nu se duce să încânte publicul, se duce să-i adune public politicianului. Și pentru asta ia bani!”
Sunt niște justificări mai mult decât banale, pentru că poate face lucrul acesta în orice zi și fără politician...
Europa Liberă: Ce părere aveți despre politicienii care încearcă și reușesc să aducă artiști de peste hotare și pentru un concert se zice că ar putea să plătească sume fabuloase? Vă pune pe gânduri de ce este invitat cel din afară și nu se pune preț pe cel local?
Valentin Boghean: „Aici e un mare paradox al neamului nostru, că toți știm, toți vedem, dar nimeni nu acționează cum se cuvine. Aici numai statul ar putea să ne apere. Câțiva ani buni în urmă, eram cu „Trigon”-ul prin nu știu ce țară în care într-o discuție cineva spunea: „Pentru că noi vă aducem pe voi, artiștii din afara spațiului Schengen, noi din start plătim 20 la sută impozit, pentru că voi nu sunteți din spațiul Schengen”. Ei ocrotesc și susțin artiștii din Uniunea Europeană. Deci, vă dați seama câtă grijă să-i susțină pe ai lor. Momentul al doilea este că astăzi eu, organizând un concert, plătesc aceeași chirie la sala în care vin artiștii mari și noi plătim aceeași chirie, numai că vindem biletele cu prețuri diferite. Și când zic, „diferit”, credeți-mă, e o marjă mare. Nu mă apuc acum să vorbesc de cifre. Dacă media biletului pe care îl vând eu e de 200 de lei, o medie acolo e de o mie sau poate mai mult de atât. Și am pus nu o dată întrebarea: de ce chiria sălii s-o plătim la fel? Cum să devin artist sau să cresc un produs, fără de a umbla cu mâna întinsă la stat, când regulile de joc sunt atât de complicate? Mai ales că foarte des pentru mine este nu bine când vin cu concerte gratis. Ce înseamnă gratis? Este foarte greu după asta ca omul să vină, să-l aduci să plătească cea mai mică contribuție pentru artă. Dar arta costă și niciodată fără bani nu s-a putut să se facă artă.”
Europa Liberă: Cum definiți Dvs. starea națiunii pe moment?
Valentin Boghean: „E cea mai grea întrebare. Eu o definesc bine, pentru că eu cred că acestea-s cele mai frumoase timpuri, putea să fie și mai rău. Sunt cele mai frumoase timpuri, pentru că eu am o vârstă, sunt acasă, lângă femeie, lângă copii, nu am emoții din cauza coronavirusului. Deci, eu văd colțul acesta de țară ca un rai, pentru că am cu ce-l compara și atâta timp cât o să văd pozitiv, avem șanse.”
Europa Liberă: Dar când ați trecut Prutul, se credea că mergeți pentru totdeauna să vă stabiliți în România?
Valentin Boghean: „Da, m-am și pornit pentru totdeauna, dar v-am spus de norocul acesta, acest om cu care am făcut acest contract, de la care avem o mare susținere...”
Europa Liberă: Și contractul e de o durată lungă?
Valentin Boghean: „Pe toată viața. E un contract foarte mare, e un contract cu investiții lungi, e un contract...”
Eu văd colțul acesta de țară ca un rai, pentru că am cu ce-l compara și atâta timp cât o să văd pozitiv, avem șanse...
Europa Liberă: E un om bogat? E un om împătimit de muzică?
Valentin Boghean: „E un mare meloman. El a și studiat un timp muzica. Nu i-a reușit acest lucru. Internetul ne-a pus în legătură. Vreau să vă spun că la timp a apărut, pentru că eu tot ce am putut să fac, am făcut din puteri și entuziasm, dar am adus muzica și bandul când fără bani nu puteam să trecem la etapa următoare. Și Dumnezeu mi l-a adus în cale. Suntem de patru ani împreună, muncim, investițiile sunt destul de impunătoare pentru țara noastră și ne-am propus să devenim un proiect, ceva cu care să ajungă neamul ista să se mândrească. E prea mare pentru mine obligațiunea asta, dar m-am liniștit, aveam emoții de la început, ziceam că poate eu nu pot face față, poate prea mari așteptări are el de la mine. Ei și zi de zi muncim și ceea ce poate face el pentru țara asta, o face prin noi, pentru că majoritatea oamenilor care ajung la un succes în afară încearcă deseori să aibă, așa, o resimțire că... și ei mai vin, mai încearcă sau judecă politicienii, dar stau acolo, deoparte, dar el a găsit soluția asta. A zis: „Eu vreau prin tine să cred că pot face ceva și pentru cei de acasă”.”
Europa Liberă: Ce rol joacă intelectualitatea în aceste timpuri?
Valentin Boghean: „Sunt mult prea mic ca să le dau o apreciere.”
Europa Liberă: Și ce rol ar putea să joace intelectualii?
Valentin Boghean: „Aici, da, sunt de acord. Ei ar putea schimba totul, pentru că un om poate schimba mii de oameni. Noi avem o mare criză de substanță cenușie care ar trebui acum să se ridice cumva, dar iarăși încerc să-i înțeleg de ce. Nu știu, sărăcia asta și din minte, și din suflet, și fizică...”
Europa Liberă: Dvs. cum vedeți sărăcia din Republica Moldova? De ce vă pun această întrebare? Pentru că aveți și o piesă - „Boschetarul” - și știu că Dvs. ați spus că acest cântec v-a scos din sărăcie.
Valentin Boghean: „Pentru mine, dacă vorbim de sărăcia...”
Europa Liberă: ...materială, spirituală...
Valentin Boghean: „Anume materială, pentru că spirituală e aceea care m-a ținut și mă ține până în ziua de azi. Eu o văd ca o parte din viața mea și n-o văd ca o problemă, n-o văd ca o tragedie. Nici nu aveam cum să fiu bogat, pentru că eu sunt om de la cuptoraș, de la țară. Eu sunt din prima generație care am ajuns unde am ajuns și sunt foarte conștient de ceea ce fac. Eu pregătesc pe ceilalți: nepoți, verișori, copiii mei.”
Europa Liberă: Sunteți al 14-lea copil în familie...
Sunt om de la cuptoraș, de la țară...
Valentin Boghean: „Sărăcia aia nu poți s-o compari cu sărăcia care se întâmplă în ziua de azi, că îți lași copilul, mama, tata și te duci pentru o mie și ceva de euro, crezând că ea îți va salva viața. Asta-i marea sărăcie, când nu poți să vezi valorile adevărate sau le pui să le compari cu cele materiale. Da, eu foarte des mă aflu în afara țării, destul de des merg la Berlin, pentru că noi avem acolo deja o punte, unde este acest companion, căruia îi spune Alexei Baraboi, și ori cu cine mă văd din ai noștri, orice ar discuta ei, în ochii lor există un gol care se numește dorul sau casa. Nouă, ca și neam, ne-a demonstrat-o cântecul „Tata”. Noi suntem foarte axați și suntem foarte sentimentali față de ceea ce trăim aici. Noi n-am ajuns la o maturitate emoțională și aici cred că ne-ar ajuta intelectualitatea. Înțeleg cât de mult vreți să mă întrebați despre intelectualitate, dar tot atât de mult nu vreau să-mi fac dușmani în rândul lor. Ei sunt mai răi decât un om obișnuit. Deseori am avut ocazia să privesc dintr-o parte oameni care, cel puțin în adolescența mea, eram gata să cad în genunchi, când vorbesc așa de mărire și nu știu ce s-a întâmplat, nu știu ce pârghii s-au folosit de tot ce s-a întâmplat până acum ca atât de mult să-i dezarmeze, atât de mult să le rupă coloana asta vertebrală...”
Europa Liberă: Tocmai la demnitate am vrut să ajungem.
Valentin Boghean: „Despre asta vă și spuneam.”
Europa Liberă: Cine mai seamănă această demnitate și cum e ca omul să-și păstreze coloana vertebrală?
Valentin Boghean: „Eu nu știu. Pe zi ce trece, cumva, îmi crește popularitatea mergând prin Chișinău pe jos, dar eu nu savurez asta. Dna Valentina, eu cu cât mai multă liniște aș avea, cred că mai fericit aș fi. Acum înțeleg că sunt prizonierul...”
Europa Liberă: Dvs. aveți modele în societate sau vă este greu să faceți o listă?
Valentin Boghean: „Nu, nu, nu... Dacă spun ceva acum, o să omit anumite lucruri și nu cred că este corect, dar cu mare respect pot să spun de badea Ștefan Petrache, care s-a dus... L-am urmărit foarte mult timp și am avut o relație mai mult decât specială, nu de aia care să ne fotografiem și să punem poze pe Facebook, dar de aia de care l-am simțit de fiecare dată.”
Europa Liberă: De ce moldoveanul acceptă mai degrabă capul plecat sabia nu-l taie?
Nimeni nu vrea să funcționeze ca să obțină rezultate peste ani, toți vor azi...
Valentin Boghean: „Eu nu sunt de acord cu chestia asta. Eu sunt cel care deseori aplec capul și consider că numai asta m-a adus până aici...”
Europa Liberă: Dar nu în sensul de umilință...
Valentin Boghean: „De a ridica capul sus, nu știu, trebuie să ai și pentru ce îl ridica, dar noi nu prea avem, pentru că s-au întâmplat câteva lucruri dramatice, s-au rupt de la țarcul sovietic și au început a lua drumurile. O parte din oameni, intelectualitatea sau potențialul de a deveni intelectuali, mai bine zis, și atunci noi avem iarăși o lipsă mare de oameni. Și doi: cei care s-au format aici în ultima perioadă sau generația care am așteptat, cel puțin generația mea, care au 40 de ani acum, uitați-vă că a venit evoluția peste ei, iau azi toți, nimeni nu vrea să gândească în timp, nimeni nu vrea să funcționeze ca să obțină rezultate peste ani, toți vor azi. Și e o capcană bună pentru ăștia care vor să se mențină anume așa.”
Europa Liberă: Cum vedeți acest exod al cetățenilor din Republica Moldova? Statisticile spun că ar fi un milion de moldoveni plecați, în realitate se zice că numărul ar fi cu mult mai mare și vreau să duc gândul și mai departe și să vă întreb dacă vedeți o deosebire între cei rămași și cei plecați.
Valentin Boghean: „E drama noastră, care cu adevărat e un risc să ne pierdem, dar vă spun conștient că nu-l trăiesc emoțional, dar eu întâlnesc oameni de care rămân uneori surprins de felul în care gândesc. Deci, eu nu am nevoie de aprecieri și ei mă motivează dacă vreau să fac ceva, nu-i neapărat să mă bat cu pumnul în piept sau să strig în gura mare. Și fac. Eu sunt omul care prin tot ce-i în jurul meu, eu cred că fac ceva, în primul rând pentru noi, nu vreau să mint pe nimeni, în primul rând pentru noi și atunci pentru ceea ce ne înconjoară – societate, țară sau formarea ei sau cumva de a ne menține. Astăzi eu n-am să promovez despre țara mea nimic rău. Este foarte bine.”
Europa Liberă: Dar cei plecați se deosebesc de cei rămași?
Nu poți să ai familie prin Facebook, nu poți să ai familie prin distanțe și numai prin camera de la telefon...
Valentin Boghean: „Cei plecați, ei și-au asumat, și au să mă judece foarte tare, ei deja mă judecă că de ce ne judeci, tu nu știi cât de greu ne-a fost când te-ai dus. Păi nu vă judec că v-ați dus și nici nu vă judec că nu veniți. Eu am venit. Și de ce trebuie să mă judecați pe mine? Eu încerc să-mi bat capul de mine și acest mic egoism ar fi un instinct de autoapărare și un instinct care ar putea pe urmă să ne mai țină ca neam. Eu nu pot să fac nimic acum să-i opresc pe ei, pentru că eu nu pot să-i amăgesc, nu pot să-i mint. Cu adevărat este o mare problemă, oamenii nici de existență nu mai pot, tot atât e de mare, vreau să spun lucrul acesta, cum ar fi să te uiți acolo peste deal că sunt munții cei de aur. Mulți se duc, în 2-3 ani înțeleg că nu au văzut copiii cum au crescut, că, nu dă Doamne, tragediile care se întâmplă aici, nu mai vorbesc de familiile care se distrug peste noapte. Nu poți să ai familie prin Facebook, nu poți să ai familie prin distanțe și numai prin camera de la telefon. Dar ei înțeleg mult mai greu. Și atunci, eu sunt omul care cred prin muzică și prin acei, măcar cei care sunt acasă să am grijă de ei, care au hotărât să rămână, care vor și se țin. Nu pot să-l judec pentru că s-a dus, și nu vreau să-l aduc acasă, pentru că este cea mai mare tragedie a politicienilor. Le dau aici o sugestie: n-o să-i aduceți...”
Europa Liberă: Dar cu concerte mergeți la cei din diasporă?
Valentin Boghean: „Mai rar. Chiar acum inițiez câteva concerte - Berlin, Haga, Bruxelles -, dar pentru mine astăzi să mă duc să cânt pentru diasporă nu este un obiectiv. Are cine se duce, pentru că ei deseori așteaptă să vii să le faci cheful, cumva emoția, dorul acesta de casă să li-l stingi, ceea ce pentru mine nu-i un obiectiv acum. Pentru asta este internetul, este muzica mea. Ei și așa îmi scriu, se filmează: „Uite cum noi îți cântăm cântecele”, la ora 3 de noapte privesc video... Mă rog, mă bucur de asta, dar nouă, ca band, ne este foarte greu să ajungem la ei, pentru că noi suntem mulți, suntem costisitori și nu putem să ne ducem în defavoarea noastră; nu pot să mă duc să fac un ban acolo, pe care aș putea să-l fac aici în spațiu, acasă, în România, dar nici nu putem să mergem doar pe entuziasm. Și atunci, punctul meu este totuși în afara țării, oamenii care nu ne cunosc ca neam, ca țară și muzica noastră cumva să-i poată ajuta pe ai noștri de acolo, să nu-i vadă ca pe niște oameni care sunt în serviciul lor.”
Europa Liberă: La concertele Dvs. ar putea să fie prezente și 3 generații: copiii, părinții și bunicii. Din observațiile Dvs., în societate există un conflict între generații?
Valentin Boghean: „Foarte mare, pentru că generațiile părinților mei atât de mult au rămas frustrați de viața sovietică, dar ăștia atât de repede au crescut cu internetul și cu toate celelalte și-i o groapă, e o prăpastie foarte mare. Puntea asta pe care o caută mulți, care-i interesează cum trăiește societatea sau care-i starea de spirit în societate. Una peste alta, această punte s-ar putea învia. Este destul de prostește să uiți de unde vii, este destul de grav să nu-ți poți înțelege părinții, chiar dacă au o diferență de vârstă mare, și să accepți tot ce-ți dă lumea asta nou. Pentru mine încă e un lucru unde vreau să muncesc și să aduc, prin muzică, nu explicații, dar cât de cât această punte s-o construiesc.”
Aș promova, în primul rând, schimbarea în învățământ...
Europa Liberă: Mergeți și acceptați invitații pentru concertele caritabile, inclusiv atunci când vine vorba despre contracararea unor fenomene negative ca violența în familie, abuzul față de copii. De ce sunt fenomenele acestea atât de pronunțate în societate?
Valentin Boghean: „E destul de dramatic când vezi că un om are probleme de sănătate și se adună alții să-l ajute. Eu am încercat să depășesc emoția, pentru că am trecut prin multe drame ale rudelor mele: și cancer, și multe altele. Cumva m-am maturizat și mă axez pe cei care au nevoie de a fi salvați sau de a construi în viitor cât de cât o societate ca să nu fie pradă sau să nu fie ceea ce se întâmplă azi la noi – violență. Eu nu pot să spun că nu știu ce-i asta violență, pentru că m-am născut la țară și să iei o palmă la fund sau să iei o vargă - e-he-he! -, asta era ceva normal și absolut azi zic că nu era o problemă.”
Europa Liberă: Da, dar această violență a căpătat alte proporții între timp?
Valentin Boghean: „Ea a crescut necontrolată, a crescut ca o normă de viață și mai ales că așa cred că e neamul nostru - sau trebuie să-i iei tot, sau trebuie să-i dai tot, că lui dacă-i lași un pic că se poate, îi gata, nu mai are simțul măsurii. De atâta eu sunt cel care mă gândesc ce o să fie peste 10 ani, de atâta azi sunt cel care aș promova, în primul rând, schimbarea în învățământ. Cu toate că eu sunt cel mai neînvățat om pe lume, de la țară venit, dar atât de mult cred că, în primul rând, ar trebui să fie de urgență schimbat, de urgență de dat salarii mai mult decât mari la profesori. Aici apare mica șansă ca peste vreo 10 ani să avem un alt moldovean, un alt om crescut aici. După care, medicina e de o obligație mare. A treia aș opta pentru justiție, pentru că justiția îi controlează îi controlează pe primul și pe al doilea și numai după asta, dacă vrei să fii patriotul acestei țări, plătești impozite la stat și statul poate să existe. Doar după asta putem vorbi de altceva, de cultură, de muzică. Lucrurile acestea sunt de mare necesitate, le-am construit eu în capul meu așa, ca și importanță de scară. Eu vreau să particip la ce va fi peste 10 ani.”
Europa Liberă: Cât de mult le pasă moldovenilor de ceea ce se întâmplă în jurul lor? Cât de generoși îi vedeți, mărinimoși? Cel bogat îl înțelege pe cel sărac?
Valentin Boghean: „Nu m-am gândit la asta și nu știu dacă aș avea așa un spirit de observație, dar ceea ce observ pe zi ce trece și când mai am ocazia să mă plimb prin centrul Chișinăului și să urmăresc oamenii cum se comportă, cum vorbesc sau nu știu ce, mă duce spre gândul că noi suntem o societate emoțională, ca niște copii, noi nu avem o maturitate emoțională...”
Europa Liberă: Adică la 50 de ani persoana arată de mintea unui adolescent?
Valentin Boghean: „Mai ales prin acțiunile lui, prin gesturile lui, cât de ușor poți să-l captezi, cât de ușor poți să-l atragi într-o șmecherie de PR, de consum, de politică la urma urmei.”
Europa Liberă: Pe valorile adevărate pot să fie puse accente și lumea să nu mai vorbească că valorile au ajuns să fie nonvalori și că ele sunt terfelite, călcate în picioare?
Valentin Boghean: „Ne întoarcem la intelectualitate.”
Europa Liberă: Și la rolul intelectualilor...
Suntem o societate emoțională, ca niște copii, noi nu avem o maturitate emoțională...
Valentin Boghean: „Cu acești puțini oameni poate cu adevărat să înaintăm repede sau cumva să accelerăm, că în caz contrar, salvarea e la învățământ, dacă vom avea un învățământ în care se va concentra toată atenția, și nu corupție și cât de cât să aducă să creadă deja în acești oameni care peste 10 ani vor fi cei care, cel puțin apar șanse să avem cu adevărat patrioți, oameni care într-adevăr să facă ceva pentru țară.”
Europa Liberă: Multe persoane nu cred în viitorul acestui stat. Vă întreb pe Dvs.: Unirea ar fi o salvare?
Valentin Boghean: „Eu întotdeauna am pledat pentru Unire, dar nu ca și salvare, ci ca o dreptate istorică. Mai mult astăzi pledez pentru Unire de dragul lui tata, de dragul povestirilor lui, de nedreptatea și cât a avut de suferit de la asta. Astăzi, dacă mă întrebați ce am avea dacă ne-am uni, eu încă nu știu dacă aceasta e cea mai bună variantă, dar atâta timp cât vorbim un grai, atâta timp cât avem un folclor, atâta timp cât noi suntem cu aceeași istorie, noi nu putem să nu facem acest lucru. Eu cred în Unire și mai devreme sau mai târziu se va întâmpla. Nu știu cu ce preț. Asta este greu de presupus. Tare mi-aș dori să fie cu mentalitate, să fie cu duhul, cu mintea, cu intelectualitatea. Dacă le place moldovenilor să trăiască așa, eu îi susțin. Eu mă uit la țara asta ca la un copil al meu, îi dau ceea ce vrea el... Da, pe unele locuri mă mai opun, nu chiar așa, să-l alint, dar dacă vreți asta, vă dau. Poate într-o bună zi se vor trezi și atunci când se vor trezi, cumva o să mă agăț și eu de ceva. Astăzi eu nu văd o pătură sau un partid care să vină cu ceva nou. Nu știu, eu îl simpatizez foarte mult pe Zelenski, îl simpatizez, pentru că el a venit cu o nouă cultură politică, el a venit printre oameni, nu se pune în postura că președintele de stat e să fie nacealnic. Doamne ferește, nici la dușmanul meu nu i-aș dori să fie președinte de stat, pentru că acesta este omul care trebuie să-și asume toate murdăriile, toate nădejdile, toate aspirațiile, dar într-un final el pentru mine oricum...”
Eu cred în Unire și mai devreme sau mai târziu se va întâmpla...
Europa Liberă: Dar dacă face lucruri bune, oricum poate obține și simpatia cetățenilor, și sprijinul cetățenilor. Doar așa lucrurile se pot schimba.
Valentin Boghean: „Vreau să vă spun că modelul nostru e stricat și el a venit cu un model nou – să vorbească cu un limbaj clar, să vorbească printre oameni, să nu facă diferența asta că, uite, eu sunt cel care-i de neatins. Și atâta timp cât n-au să înțeleagă ai noștri și au să se situeze în zona că eu sunt mare deputat sau nu știu ce, au numai de pierdut.”
Europa Liberă: Dacă ar fi în puterea Dvs., ce ați schimba în Republica Moldova?
Valentin Boghean: „V-am spus - în primul rând, m-aș băga la învățământ, de urgență.”
Europa Liberă: Investiții și iar investiții?
Valentin Boghean: „Tot, aș da totul pentru învățământ și medicină, după care cea mai importantă este partea juridică și ca oamenii să aibă încredere în lege și să controleze legile, dar o țară fără impozite nu poate trăi. Și nu contează în ce limbă vorbim, contează ce și cum plătim aceste impozite.”
Europa Liberă: Dar această dezbinare a societății moldave?
Valentin Boghean: „Ea-i foarte bună, folositoare pentru politicienii care azi cred că asta e ceea ce poate încă să-i mai poată menține la putere.”
Europa Liberă: Dar ce i-ar uni?
Valentin Boghean: „Eu nu știu dacă cineva e interesat să-i unească. Nu cred...”
Europa Liberă: Ce lucruri totuși ar putea să-i unească?
Surpriza va fi la 1 decembrie, pentru că împlinim 10 ani...
Valentin Boghean: „Țara asta, din punctul meu de vedere, este construită din învățământ. Nu contează în ce limbă vorbești, pentru că mergi pe același drum. Țara ca să-ți ofere ceva, trebuie să plătești impozite. Și noi atâta timp cât ne-au tras să ne împarte între bariere de limbă sau de cultură ș.a.m.d. este cea mai mare prostie pentru cei care o mai trăiesc, pentru că eu azi prietenesc cu omul, nu cu funcția, nu cu ce-l reprezintă sau în ce limbă vorbește.”
Europa Liberă: Scena este locul unde vă regăsiți cel mai mult. Câte emoții se adună?
Valentin Boghean: „Nu cred că scena, dna Valentina! Scena e o treaptă de exprimare a mea. Sincer vă zic, deloc nu-mi place să vorbesc, nu sunt un vorbitor care îmi pot exprima atât de profund gândurile sau stările mele de spirit. Asta îmi dă muzica și scena este cea care îmi permite astăzi să duc un trai mai decent, material, dar unde mă simt eu mai bine, asta-i pe zi ce trece...”
Europa Liberă: ...în familie.
Valentin Boghean: „Da, familia, copilul. Eu am realizat familia mult mai așa, cum se zice la noi, la moldoveni, mai târziu și eu trăiesc cu adevărat acum acest sentiment.”
Europa Liberă: Tinerel m-am însurat, așa se cântă la moldoveni. Aveți surprize pe care le pregătiți pentru admiratorii Dvs.?
Valentin Boghean: „Surpriza va fi la 1 decembrie, pentru că împlinim 10 ani de trupă și îmi doresc să fac ceva: nu știu, să contabilizez, să adun toată experiența și tot ce s-a întâmplat cu bandul meu și să le aduc în scenă.”
