Cu două luni în urmă, trupele ucrainene au lansat o operațiune ofensivă în regiunea Kursk din Rusia. Deși unele din obiectivele anunțate ale acesteia au fost atinse, capul de pod Kursk s-ar putea transforma pentru armata ucraineană într-un fel de „bagaj stânjenitor” - greu de transportat, dar și mai greu de abandonat.
În primele zile, forțele ucrainene au avansat peste 20 de kilometri în interiorul Rusiei, iar suprafața totală a teritoriului care a ieșit de sub controlul armatei ruse era de 350 de kilometri pătrați.
În prezent, în regiunea Kursk continuă „războiul de poziții” – trupele ucrainene și cele rusești înaintează ușor sau pierd poziții nesemnificative de ambele părți ale liniei frontului, dar suprafața totală a teritoriilor aflate în afara controlului Rusiei depășește încă o mie de kilometri pătrați.
Am stat de vorbă cu mai mulți experți pentru a afla dacă forțele armate ucrainene și-au atins obiectivele declarate ale operațiunii, în ce direcție s-ar putea mișca lucrurile și dacă menținerea teritoriului capturat are vreun sens din punct de vedere militar pentru armata ucraineană în momentul de față.
O scurtă cronologie
La 6 august, după un bombardament masiv asupra regiunii Kursk, trupele ucrainene au lansat o operațiune terestră. Deși comandamentul militar rus ar fi știut despre iminenta ofensivă, potrivit relatărilor presei, la momentul atacului zona de frontieră din regiunea Kursk era păzită de mici unități de polițiști de frontieră, inclusiv de cei din FSB, recruți și luptători ai detașamentului cecen Ahmat. Această situație le-a permis forțelor ucrainene să avanseze rapid în interiorul Rusiei și să captureze un mic centru raional aflat la granița cu Ucraina - Sudja.
Pe tot parcursul lunii august, forțele ucrainene au înregistrat succese, avansând în diferite direcții. Până la sfârșitul lunii, armata rusă a reușit să transfere suficiente întăriri în regiunea Kursk și să localizeze luptele.
La 10 septembrie, forțele rusești au lansat o contraofensivă: coloane de vehicule blindate din Korenev s-au deplasat în zona micului oraș Snagost și l-au ocupat rapid înainte de a se deplasa spre est.
În același timp, trupele ruse au lansat, de asemenea, o ofensivă la sud de Snagost.
Armata ucraineană a răspuns, încercând să ajungă în spatele trupelor ruse care înaintau, străpungând granița în apropierea așezărilor Novîi Puti și Medvejie, pentru a ajunge pe șosea până la orașul Glușkovo. Până acum însă, nu le-a reușit acest lucru - luptele continuă pentru localitatea de frontieră Veseloie. Totodată, a încetinit și contraofensiva rusă - posibil, din cauza regrupării forțelor ucrainene și retragerii acestora pe poziții mai favorabile.
Într-un fel sau altul, armata rusă a reușit să preia controlul a cel puțin nouă așezări pierdute anterior și a peste 200 de kilometri pătrați de teritoriu în timpul ofensivei de răspuns.
În prezent, contraofensiva rusă se află în impas și a intrat în faza luptelor de poziții. Forțele ucrainene încearcă în continuare să captureze Veseloie, care le-ar putea deschide calea spre Glușkovo. Ambele armate înregistrează câștiguri și pierderi locale minore.
Potrivit calculelor Radio Svoboda, serviciul rusesc la Europei Libere, în operațiunea de la Kursk ar putea fi implicate cel puțin 11 brigăzi ucrainene, precum și unități ale Gărzii Naționale, Apărării Teritoriale, ale Forțelor pentru Operațiuni Speciale și ale Serviciului de Securitate al Ucrainei. Totodată, faptul că o brigadă a fost reperată în regiunea Kursk, aceasta nu înseamnă că ea participă la operațiune în întregime: este posibil ca numai o parte din unitățile sale să fie implicate. Efectivul total al grupării ucrainene care se află în regiunea rusă Kursk ar putea fi de până la 30 000 de militari.
De partea rusă, zeci de unități diverse ar putea fi implicate în operațiunea de la Kursk, inclusiv cele care au fost transferate din diferite zone ale Ucrainei. De exemplu, în regiunea Kursk au fost văzuți luptători din Brigăzile 810 și 155 de pușcași marini, precum și din Brigada 11 de trupe aeropurtate și din forțele speciale ale FSB, care, după cum s-a observat, sunt ineficiente în astfel de lupte la scară largă. Ca și în cazul unităților ucrainene, este posibil să nu fie vorba despre brigăzi sau unități întregi, ci numai despre o parte a acestora.
Până la data de 17 august, în luptele pentru regiunea Kursk erau implicați până la cinci mii de militari ruși. La 27 august, comandantul forțelor ucrainene, Oleksandr Sîrski, a declarat că comandamentul rus a transferat 30 000 de soldați în regiunea Kursk, iar la 5 septembrie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus că aproximativ 60 000 de soldați ruși ar fi implicați în luptele pentru regiunea Kursk. Nu există nicio confirmare independentă a acestor informații.
Obiectivele operațiunii
La diferite etape ale operațiunii din regiunea Kursk, demnitarii ucraineni au numit o varietate întreagă de obiective ale acesteia.
În primele zile, un consilier al șefului biroului prezidențial ucrainean, Mihailo Podoleak, a declarat că obiectivul operațiunii ar fi acela de a consolida poziția Ucrainei la eventuale negocieri de pace cu Rusia. Ulterior, același lucru l-a afirmat și președintele rus Vladimir Putin.
Podoleak a evidențiat și alte obiective urmărite de Kiev prin incursiunea forțelor sale în regiunea rusă Kursk:
- să demonstreze încă o dată că liderii ruși sunt incapabili să găsească rapid soluții eficiente și că gestionează prost situația;
- să determine retragerea artileriei inamicului în adâncul Rusiei, pentru a securiza zonele de frontieră ale Ucrainei;
- să perturbe rutele logistice care permit rușilor să transporte în mod eficient rezerve de-a lungul întregii linii a frontului;
- să mute războiul pe teritoriul Rusiei, ceea ce ar putea avea „consecințe sociale grave” pentru Federația Rusă.
Incursiunea și avansul rapid al forțelor ucrainene în regiunea Kursk au fost o surpriză atât pentru conducerea politică a Rusiei, cât și pentru cetățenii de rând. Dar, în timp, situația s-a stabilizat și a devenit o „nouă realitate” pentru ruși, care, potrivit sondajelor, sunt mult mai puțin îngrijorați acum, decât în timpul așa-numitei „mobilizări parțiale”.
Cu toate acestea, președintele Volodimir Zelenski a declarat că întărirea poziției de negociere a Ucrainei nu a fost un obiectiv al operațiunii Kursk, respingând astfel afirmațiile lui Podoleak.
În orice caz, potrivit spuselor unor oficiali ruși anonimi care au vorbit cu jurnaliștii, operațiunea ucraineană din regiunea Kursk a „amărât” conducerea rusă și ar fi eliminat posibilitatea negocierilor dintre Rusia și Ucraina. Acum, susținătorii unor negocieri de pace sunt în minoritate la Kremlin. Un oficial rus, care se crede că discută în mod regulat cu Putin, a declarat reporterilor că șansele negocierilor de pace vor pieri definitiv dacă Occidentul va permite Ucrainei să lovească adânc în teritoriul Rusiei. „Până când Ucraina nu se destramă, nimic nu se va termina”, a declarat un alt interlocutor. Oficialii au mai spus că nu cred că Vladimir Putin ar fi de acord să schimbe o parte din regiunea Kursk pe teritorii ucrainene ocupate de Rusia. Cu toate acestea, nu se știe dacă spusele interlocutorilor cu care au vorbit jurnaliștii reflectă cu adevărat imaginea reală a ceea ce se întâmplă la Kremlin și poziția de negociere a lui Vladimir Putin.
Potrivit lui Volodimir Zelenski, unul dintre obiectivele operațiunii a fost crearea unei zone tampon în regiunea Kursk.
Zelenski a mai spus că alte obiective includ capturarea de prizonieri de război și prevenirea unei eventuale ofensive rusești în regiunea ucraineană Sumî.
De asemenea, Zelenski a spus că trupele ucrainene vor deține teritoriile capturate pentru o „perioadă nedeterminată de timp” și a numit controlul asupra acestora drept parte a unui „plan de victorie”.
Comandantul șef al forțelor armate ucrainene, Oleksandr Sîrski, a menționat următoarele obiective ale operațiunii de la Kursk:
- prevenirea unei ofensive rusești din regiunea Kursk;
- crearea unei zone tampon;
- împiedicarea bombardării teritoriilor ucrainene peste graniță;
- distragerea trupelor ruse de pe alte direcții ale frontului;
- capturarea prizonierilor de război;
- ridicarea moralului ucrainenilor.
Ce a reușit Ucraina prin operațiunea de la Kursk?
Analiștii de la Conflict Intellegence Team consideră că partea politică a operațiunii, și anume ridicarea moralului ucrainenilor și depășirea „liniilor roșii”, a fost îndeplinită.
Într-adevăr, invazia trupelor unei alte țări pe teritoriul Rusiei nu a provocat o reacție prea dură din partea conducerii ruse, cu excepția unei serii de declarații. Însă, principala „linie roșie” pentru partenerii occidentali ai Ucrainei rămâne folosirea armelor acestora în adâncimea teritoriului rus. Iar, până în prezent, aceste restricții nu au fost ridicate.
Și un alt obiectiv a fost parțial atins. Armata rusă a fost nevoită să retragă o parte din unitățile sale din regiunile ucrainene: Harkov, Zaporojie și Herson. O altă parte a militarilor au fost transferați la Kursk chiar din Rusia.
Potrivit expertului militar ucrainean Vladislav Selezniov, în luptele din regiunea Kursk sunt implicați aproximativ 40 000 - 45 000 de militari ruși dislocați de pe alte direcții ale frontului ucrainean și care, dacă nu ar fi fost operațiunea de la Kursk, ar fi putut fi angrenați în ofensiva rusă din estul Ucrainei. În schimb, ei s-au împotmolit în lupte de poziție pe teritoriul rus.
Selezniov consideră că gruparea rusă din regiunea Kursk ar putea crește până la 50-70 de mii în viitorul apropiat, ceea ce ar putea slăbi armata rusă în alte părți ale frontului.
Cu toate acestea, Conflict Intellegence Team remarcă faptul că operațiunea de la Kursk nu a forțat comandamentul rus să redistribuie forțele din zonele sale prioritare: Pokrovsk și Kurahov. Potrivit analiștilor, doar unități de pe direcții secundare au fost transferate în regiunea Kursk, astfel încât incursiunea ucraineană în regiunea Kursk nu a avut niciun efect notabil în ceea ce privește încetinirea ofensivei ruse în regiunea Donețk.
Un ofițer în retragere al armatei ucrainene, analist militar și fondator al proiectului Frontelligence Insight, care scrie pe rețeaua de socializare X sub numele Tatarigami_UA, notează, de asemenea, că, în ciuda succesului inițial al armatei ucrainene în regiunea Kursk, forțele rusești au înregistrat câștiguri semnificative în Donbas și au accelerat ritmul ofensivei, avansând spre Pokrovsk și capturând orașul Vuhledar, un punct de importanță strategică pentru apărarea ucraineană în zona de sud-est a regiunii Donbas.
Potrivit lui, succesele armatei ruse se datorează resurselor limitate ale Ucrainei, și de personal, dar și de arme și muniții, ajutorului extern insuficient și unei abordări de tip sovietic a managementului de către comandamentul militar al armatei ucrainene. Toate aceste probleme fundamentale nu pot fi rezolvate printr-o singură operațiune în regiunea Kursk, a declarat Tatarigami pentru Radio Svoboda.
Un alt obiectiv parțial îndeplinit este crearea unei zone tampon. Bombardamentele rusești peste graniță sunt, într-adevăr, mai rare, la fel și incursiunile grupurilor de sabotaj și recunoaștere în regiunea ucraineană Sumî, învecinată cu regiunea Kursk.
Experții mai consideră că operațiunea de la Kursk a făcut deocamdată imposibil un atac la scară largă asupra regiunii Cernihiv, deoarece majoritatea trupelor ruse staționate în zona de frontieră sunt blocate acum în regiunea Kursk.
Nu se știe exact câți militari ruși sau ucraineni au fost capturați de ambele părți de la începutul incursiunii ucrainene. Până la sfârșitul lunii august, potrivit generalului Sîrski, forțele ucrainene au capturat 594 de soldați ruși. Părțile beligerante au efectuat trei schimburi de prizonieri – militari și civili, dar numărul lor exact nu este cunoscut.
Cum ar putea evolua mai departe evenimentele?
Conflict Intellegence Team consideră că luptele de poziții vor continua în regiunea Kursk, cu ofensive locale sporadice ale trupelor ruse. În același timp, analiștii nu exclud o a doua tentativă de ofensivă majoră a forțelor ruse concentrate în regiune, în cazul în care conducerea de vârf a țării decide să facă acest lucru.
Expertul Vladislav Selezniov spune că ambele armate nu dispun acum de resurse suficiente pentru o ofensivă majoră. Atacurile ucrainene cu drone asupra depozitelor de muniții și de combustibili complică logistica de aprovizionare a forțelor rusești. În curând, și condițiile meteo își vor spune cuvântul – ploile vor face imposibilă deplasarea pe drumurile de câmp, astfel încât o ofensivă de amploare nu va putea fi desfășurată până pe la jumătatea lunii ianuarie, când pământul va îngheța suficient de tare pentru a permite deplasarea tehnicii militare.
Război sau politică? Mai are sens astăzi operațiunea de la Kursk?
Conflict Intellegence Team consideră că forțele armate ucrainene continuă operațiunea din regiunea Kursk din motive politice, și anume pentru a demonstra aliaților săi occidentali că dispune de capacitatea și puterea de a menține un cap de pod pe teritoriul inamic, în condițiile unor restricții privind utilizarea armelor. Operațiunea ar putea consolida, de asemenea, poziția Ucrainei la eventuale negocieri cu Rusia.
Totodată, unii analiști de la Conflict Intellegence Team sunt de părere că forțele ucrainene nu vor fi retrase din regiunea Kursk, printre altele, din cauza consecințelor politice negative pe care o astfel de decizie ar putea să le aibă în interiorul Ucrainei.
Vladislav Selezniov susține însă că operațiunea Kursk urmărește și obiective militare. „2024 este anul apărării strategice. Partea care se apără are un nivel al pierderilor de 3-7 ori mai mic decât partea care atacă”, explică expertul. În consecință, armata ucraineană, după ce a creat un cap de pod și a ridicat fortificații defensive, are acum posibilitatea să erodeze sistematic potențialul militar rus, inclusiv unitățile de asalt pe care Rusia a fost nevoită să le transfere în regiunea Kursk.
Analistul Tatarigami consideră că operațiunea de la Kursk nu a urmărit niciodată un scop exclusiv militar: încă de la început, aceasta a avut și obiective politice. În timp ce incursiunea ucraineană a urmărit să deturneze unități ale forțelor rusești din estul Ucrainei, aceasta i-a dat, de asemenea, o serioasă lovitură de imagine lui Putin.
„Incursiunea ucraineană a luat prin surprindere forțele rusești, dispersându-le. Ucraina a preluat controlul asupra unei părți a teritoriului unei puteri nucleare. Este o umilință dureroasă pentru Moscova, pe care Kremlinul a încercat să o minimalizeze. Invazia reușită a forțelor ucrainene i-a permis Kievului să solicite ajutor suplimentar de la partenerii săi. Menținerea teritoriului rusesc ar putea consolida acum poziția Ucrainei la viitoarele negocieri, cu excepția cazului în care Rusia va recăpăta controlul sau pur și simplu va refuza să participe la eventuale negocieri de pace”, a mai spus analistul Tatarigami.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
