Linkuri accesibilitate

Victoria Sanduța: „Persoana numită în funcția de judecător, în primul rând, trebuie să fie integră”


Starea de urgenţă în contextul pandemiei de COVID-19 implică măsuri speciale şi în domeniul justiției, astfel că instanțele judecă doar dosarele de urgență deosebită. Mai multe instanțe prioritizează care anume dosare să fie examinate pentru moment, care să fie amânate sau chiar suspendate pentru o perioadă nedeterminată. Dar între coperțile unui dosar sunt dispute juridice care afectează viața oamenilor. Despre starea de lucruri în justiţie, o discuţie cu fosta avocată, actualmente judecătoare, Victoria Sanduța, fondatoarea Asociației „Vocea Justiției”.

Interviul matinal cu judecatoarea Victoria Sanduta
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:12:25 0:00
Link direct


Victoria Sanduța: „Starea de lucruri în justiție este una foarte urâtă și gravă. Și asta nu se datorează judecătorilor, așa cum se obișnuiește a se discuta în societate că nu avem judecători integri, că sunt judecătorii corupți, că nu sunt corecți, că nu sunt independenți... Nu este chiar așa.”

Europa Liberă: Dar ceva e putred în sistem?

Victoria Sanduța: „Da, trebuie să o recunoaștem. Și, din păcate, se începe chiar de la cap, de la organul de autoadministrare a puterii judecătorești, de la Consiliul Superior al Magistraturii pe care îl avem sau, mai bine zis, pe care nu îl avem. Independență, imparțialitate și inamovibilitate nu avem la acest moment, nu avem un organ care să ne asigure activitatea în concordanță cu aceste trei principii. Dar o activitate care nu este în concordanță cu aceste trei principii desființează puterea judecătorească. De la numire încă trebuie să numim judecători integri. Cum putem să stabilim acest lucru, s-a pus vreodată accent pe acest criteriu? Nu cred, pentru că noi am avut îmbunătățiri și armonizări ale legislației în concordanță cu normele europene, dar, de fapt, am mers la suprafață, am mers primprejur și nu am mers în nucleu.

Se începe chiar de la cap, de la organul de autoadministrare a puterii judecătorești...

Persoana numită în funcția de judecător, în primul rând, trebuie să posede calitatea de a fi integră, s-a mers pe ideea de test de integritate, test la poligraf care, de fapt, nicăieri în lume nu se recunoaște, pentru că el nu reprezintă o probă și nu reprezintă un instrument eficient în sine. Veridicitatea testului la poligraf depinde de cei care apreciază răspunsurile, deci, iarăși, factorul uman nu poate fi exclus. În schimb, în toată lumea, în prezent, este un curent de a aprecia aceste calități pe calea testării psihologice și profilului psihologic al candidatului. Noi la anumite întruniri, chiar în cadrul Ministerului Justiției, Asociația noastră a propus crearea unui consiliu psihologic pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, care ar stabili profilul psihologic al candidaților la funcția de judecător. O să ziceți că ”da, dar asta e pentru viitor, cu viitori candidați, dar ce facem cu judecătorii pe care deja îi avem?”

Europa Liberă: Exact! Și Dvs. lăsați să se înțeleagă că problema este în oameni și nu în lege, dar corpul acesta judecătoresc ar trebui el, în primul rând, să vrea să fie persoane integre, să fie persoane care pot să apere buchea și spiritul legii?

Victoria Sanduța: „Adevărat vorbiți Dvs. Da, lumea este revoltată de faptul că judecătorii tac. Dat fiind faptul că am fost șapte ani avocată înainte de a deveni judecătoare, o să fiu un pic avocata lor și o să zic că, de fapt, judecătorii prin esența activității trebuie mai mult să asculte decât să vorbească. Și majoritatea dintre ei, cei care sunt judecători prin vocație, într-adevăr au o capacitate mai mare de a asculta decât de a vorbi. Sau dacă ne raportăm la faptul că discreția este o calitate unanim recunoscută a justiției, atunci rezultă că într-adevăr judecătorii poate nu sunt chiar atât de vinovați că ei tac. Care este soluția atunci? Cum ar trebui să se soluționeze problemele, dacă nimeni nu vorbește de ele? Iată aici intervine rolul asociațiilor profesionale. Noi am avut și avem, îmi pare rău că eu în subconștient am atribuit o calitate încetată acestei Asociații a Judecătorilor din Moldova (AJM), care a fost creată în 1994-1995, mi se pare. Deci, de foarte mulți ani există și ea cuprinde majoritatea, cred că peste 300 de judecători, dar asta rămâne tot o enigmă și o taină pentru mine, pentru că, până la momentul înființării Asociației Judecătorilor „Vocea justiției”, eu chiar îmi puneam întrebarea: cine sunt membrii Asociației Judecătorilor din Moldova și cine nu sunt membri? Și cum au devenit ei membri? Pentru că pe site-ul asociației niciodată n-o să găsiți această informație, cum n-o să găsiți nici altă informație. Și rolul acestei Asociații(AJM) care ar fi fost, care este înscris în statut? Cel de a fi vocală. Rolul de a fi vocală și de a vocifera problemele cu care se confruntă judecătorii în activitatea profesională. Ați auzit vreodată această asociație să vorbească despre aceste probleme? Iată din cauza pasivității și lipsei de reacție a unei asociații profesionale, unica existentă până în 2019, am ajuns în situația în care am ajuns.”

Cum ar trebui să se soluționeze problemele, dacă nimeni nu vorbește?...

Europa Liberă: Și totuși, ani la rând experții au sugerat că oamenii legii se aflau, se află sub un control strict al politicului, iar politicienii, mulți dintre ei sunt adversari ai justiției independente. De ce s-a vorbit și se mai vorbește despre o justiție captivă?

Victoria Sanduța: „Pentru că a fost prea mult timp acceptată această calitate supremă de discreție a justiției și de obicei, știți cum se spune, modestia sau cumsecădenia vine la pachet cu timiditatea și judecătorii care au fost și sunt în continuare, și-au exercitat profesia cu integritate, ei au fost de bună-credință și au preluat controlul cei de rea-credință, care au ajuns în sistemul judecătoresc. Și atunci când avem un organ de autoadministrare care stabilește principiile după care ne ghidăm cu toții, principiile diriguitoare de funcționare a sistemului, dacă în acest organ avem membri de rea-credință, atunci nu avem de unde să avem un sistem funcțional. Și noi ne-am convins de acest fapt, apogeul a fost atins în 2019, apogeul abuzurilor și incompetențelor demonstrate de către acest Consiliu Superior al Magistraturii. Atunci încă nu exista asociația pe care am fondat-o ulterior, în luna august (Asociația Vocea Justiției), dar în iulie 2019, eu am fost cea care le-am solicitat demisia acestor membri ai CSM. Din păcate, la acel moment probabil nu a fost pregătit corpul judecătoresc ca să susțină această declarație a mea, însă ulterior Adunarea din 27 septembrie 2019 a demonstrat că totuși această manifestare care a avut loc la 23 iulie, ședința Consiliului, prin care i-am solicitat demisia, a fost anunțată de mai mult de jumătate din sistem. Din păcate, am avut o problemă, pentru că acea adunare a fost pusă sub semnul îndoielii și obscurității, pentru că a fost condusă de judecători care nu se bucură de o reputație bună și de respect în societate. Noi nu am susținut revocarea membrilor CSM deoarece nu poți să aperi legea prin mijloace ilegale, nu se admite prin metode ilegale să restabilești dreptatea (fructele pomului otrăvit), iar prin lege noi nu puteam să-i revocăm, doar să le cerem demisia.”

Europa Liberă: Sondajele de opinie recente și mai vechi arată o mică încredere a cetățenilor în justiție. Lumea mai degrabă crede că sistemul judiciar este predispus să pedepsească omul, că dreptate au doar cei care au bani, că legile nu funcționează. Pe de altă parte, se vorbește despre anumite schimbări în sistem. Credeți că ar putea să crească această încredere în justiție?

Victoria Sanduța: „Eu sunt încrezătoare că crește, pentru că altfel care ar fi motivația să continuăm să facem ceea ce facem? Deși suntem foarte puțin susținuți din interior, în schimb simțim susținerea societății civile și simțim încrederea pe care o investesc în noi, în cei care suntem mai vocali. Atunci când însăși existența sistemului și principiilor de activitate a puterii judecătorești este pusă în pericolul de a dispărea, pentru că dacă nu avem independența justiției, nu avem justiție, deci e simplu, atunci datoria aceasta de a ne împotrivi și de a anunța problemele din sistem devine obligație, pentru că judecătorul este primul care ar trebui să pună piciorul în prag și să-și apere propria independență. Cunosc nu doar judecători tineri, integri și independenți, cunosc și judecători cu o experiență mai mare de 10 ani care sunt sigură că și-au exercitat profesia în numele Legii și au adoptat hotărâri corecte, dar nu a fost suficient pentru sistem, și ei înșiși regretă că nu au vociferat la timp problemele din sistem și nu au fost suficient de vocali, faptul că ei au fost integri și independenți, din păcate nu a fost suficient pentru întărirea independenței puterii judecătorești și sporirea încrederii societății în justiție.”

Europa Liberă: Și când apar voci critice din sistem, ce se întâmplă? Acești oameni sunt înlăturați? Îmi vine în minte acum cazul lui Mihai Murguleț, care nu va mai fi judecător. CSM, Consiliul Superior al Magistraturii i-a respins cererea de a fi numit în funcție până la atingerea plafonului de vârstă.

Au votat împotrivă și acum nu știu cum să motiveze hotărârea...

Victoria Sanduța: „Este un caz absolut revoltător. Asociația noastră o să mențină acest subiect în atenția societății civile din țară, dar și în atenția comunității internaționale, pentru că este inadmisibil să trecem sub tăcere un asemenea abuz din partea Consiliului Superior al Magistraturii.

Uitați-vă că până la ziua de azi, dacă intrați pe site-ul CSM, nu găsiți o hotărâre motivată și în culise se discută că ei nu știu cum s-o motiveze acum. Nu au motivat hotărârea, deci ei trebuiau să aibă o motivare înainte de a vota pentru sau împotrivă. Dar ei ce au făcut? Ei au votat împotrivă și acum nu știu cum să motiveze hotărârea. Pe site-ul CSM la hotărâri o să vedeți că sunt o parte din hotărârile de pe 16 aprilie motivate, dar așa hotărâre nu-i, pe când, în primul rând, asta trebuia să fie motivată, că acesta-i un caz excepțional.

Victoria Sanduța
Victoria Sanduța

Mă dezamăgește și lipsa de solidaritate din partea corpului judecătoresc. Eu înțeleg că ei se tem, pentru că ar putea să aibă aceeași soartă ca și Murguleț, că acesta-i instrumentul lor de bază, că majoritatea judecătorilor în care eu am încredere că ei sunt onești, sunt integri și activează independent, ei tot sunt în aceeași situație. Adică până la cinci ani, că eu tot îs în aceeași situație și atunci, lor de prin culise li se transmite că fiți atenți că nu contează câtă gălăgie se face în presă și în societate, că noi oricum o să facem ce avem de făcut. Ei nu se solidarizează și spun că: „Dar dacă Murguleț într-adevăr ceva a făcut sau ceva spune?” Bine, oameni buni, dar justiția trebuie să fie absolut transparentă! Dacă a făcut ceva, las’ să fie sancționat ca să fie clar pentru toată lumea, deci, dacă există o abatere disciplinară, există sancțiuni disciplinare – eliberare din funcție; dacă a comis o infracțiune de corupție, de nu mai știu ce, trafic de influență, să zicem, orice - las’ să fie clar pentru toată lumea. A comis o infracțiune și este suspendat din funcție sau eliberat pe dosar penal. Și mai mult decât atât, deși nimeni nu s-a așteptat că ei au să-și permită la 16 aprilie să nu prelungească mandatul judecătorului Murguleț, care a fost unicul și cel mai vocal, care a făcut publice niște abuzuri, a fost supus unor intimidări de neînchipuit, în condițiile în care a făcut mai multe plângeri la procuratură și plângerile lui au fost respinse pe motive formale. Dacă țineți minte, primul răspuns în genere este rușinos pentru justiția Republicii Moldova, pentru că și procurorii sunt o parte a medaliei care se numește justiție.”

Niciun politician nu-și dorește o justiție independentă...

Europa Liberă: Și dacă e să duceți până la capăt gândul despre justiția care s-ar afla între control politic și independență, toate guvernările au promis că există voință politică de a ajuta justiția să fie independentă, dar bunii cunoscători ai acestui sector vorbesc mai degrabă despre o dependență, decât despre independență?

Victoria Sanduța: „Niciun politician nu-și dorește o justiție independentă. Haideți să fim serioși! Deci, puterea judecătorească este una dintre cele trei puteri în stat. Nu prea s-a simțit până acum în Republica Moldova acest fapt, de parcă puterea judecătorească ar fi fost cu o treaptă mai jos decât primele două: legislativă și executivă. Asta a fost și problema, dar noi trecem printr-o perioadă de tranziție și evident că atunci când am primit independența aceasta, am primit-o cu moștenirea pe care o aveam, cu oamenii pe care îi avem și unii dintre ei, fiind foarte fideli principiilor sovietice de ierarhie, de subordonare, nu au înțeles ce înseamnă independență, nu s-a înțeles de președinții de instanță, care au fost odată cu primirea independenței pur și simplu numiți în funcție, fără a fi aleși, să zicem, cei care într-adevăr ar fi putut să asigure aceste principii. Și atunci, persoanele au acționat în concordanță cu crezul lor, cu ceea ce înțeleg ei și au înțeles că președinții din instanță sunt foștii directori de fabrică și de colhozuri sau de nu mai știu eu ce, care conduc instanța și judecătorii. Nu s-a înțeles atunci când s-a stabilit această ierarhie în sistem că președinții de instanță sunt egali judecătorilor, nu s-a înțeles că judecătorii de la Curtea de Apel sunt egali cu judecătorii de la prima instanță și cu judecătorii de la Curtea Supremă. A rămas această ierarhie și subordonare tacită cumva șefului superior, în funcție de instanța ierarhic superioară sau de funcția administrativă deținută. Asta a fost marea problemă - de mentalitate -, dar acum eu cunosc foarte mulți colegi care nu mai gândesc așa, pentru că în 2007 a fost creat acest Institut Național al Justiției, care a format judecătorii și procurorii care sunt acum, cei de până la cinci ani în funcție și ei nu cred în această ierarhie care a fost stabilită, dar, din păcate, președinții și vicepreședinții de instanțe la noi nu sunt dintre aceștia de până la cinci ani, dar sunt dintre acei care au 20 de ani de activitate și au moștenirea sovietică despre care vă spuneam și această cultură a ierarhiei și a șefului superior ș.a.m.d.

Până la cinci ani ei sunt supuși unor intimidări extraordinare...

Și iată ce se întâmplă cu judecătorii aceștia care, de fapt, încearcă să activeze așa cum au fost educați, în spiritul principiilor și standardelor internaționale care stabilesc funcționarea justiției. Ce se întâmplă cu ei? Iată se întâmplă că ei trebuie la cinci ani să fie numiți în funcție până la plafon și până la cinci ani ei sunt supuși unor intimidări extraordinare, despre care eu am aflat pe parcurs, nu din start am înțeles, pentru că eu am activat exact doi ani, până când am înțeles că nu o să tolerez niciun fel de intimidări și presiuni, pentru că inițial se adie, se face o aluzie că, uite, nu uita că ai de trecut acest plafon de cinci ani, adică este absolut revoltător. Noi avem colegiul de evaluare a judecătorilor care are pârghie să evalueze un judecător și dacă acesta este incompetent – obține calificativul insuficient și aceasta servește pentru eliberarea din funcție.”

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG