Austria comemorează anul acesta centenarul a patru mari personalități ale artei internaționale. Toți patru – pictorii Egon Schiele si Gustav Klimt, arhitectul Otto Wagner și designer-ul Koloman Moser – au murit în 1918 și dispariția lor, comcomitent cu aceea a Imperiului austro-ungar, este resimțită ca un eveniment simbolic. Celor patru le sînt dedicate un număr impresionant de expoziții, atît în Austria cît și în țările învecinate, Cehia, Ungaria, Slovacia. Instituția culturală, poate cea mai reprezentativă și, în orice caz cea mai dinamică și activă în celebrări este Muzeul Leopold din Viena. Corespondentul nostru a stat de vorbă pe această temă cu Ivan Ristiċ, un cunoscut cercetător științific și curator al Muzeului.
Viena și în general Austria trăiesc în acest moment, pe planul culturii, la ora centenarelor, cu manifestări și expoziții total diferite ca substanță și substanțialitate de Centenarul românesc al Unirii din 1918. Am putut-o constata recent în numeroase muzee vieneze și, cu precădere, grație unui deosebit de primitor și
dinamic șef al serviciului de presă, Klaus Pokorny, la o instituție devenită celebră în ultimele decenii, Muzeul Leopold.
Un muzeu care găzduiește anul acesta, pe lîngă colecția sa faimoasă, nu mai puțin de nouă expoziții temporare între care se disting „Viena în jurul anului 1900: Klimt – Moser – Gerstl – Kokoschka”, „Egon Schiele. Expoziția jubiliară”, „Anton Romako: Începutul modernismului” și, începînd de săptămîna viitoare: „Gustav Klimt: Artistul secolului”.
La Muzeul Leopold am avut ocazia să stau de vorbă cu unul din cercetătorii și curatorii cei mai cunoscuți ai instituției, de la crearea ei, Dr. Ivan Ristiċ, într-o lungă discuție-interviu, din care am extras cîteva fragmente. Și am început prin a-i cere să vorbească despre ceea ce face specificul acestui faimos muzeu vienez și a colecției găzduite într-o construcție contemporană, un soi de cub de beton, ce lasă să treacă cît mai mult lumina naturală asupra picturilor sale.
Ivan Ristiċ: „Înainte de toate, colecția nostră își are originea, derivă din pasiunea personală a unei singure persoane, care a fost Rudolf Leopold. El a colecționat artă timp de 50 de ani și a pus bazele unei Fundații private. Este muzeul unui colecționar, și din această perspectivă este cu totul diferit de multe alte muzee de stat din Viena.
Cel de-al doilea lucru de subliniat îl constituie faptul că Leopold a fost un mare colecționar și promotor al artei lui Ego Schiele, încă de la o vîrstă tînără și, în consecință, avem cea mai mare colecție la nivel mondial cu picturile lui Schiele, iar muzeul nostru este asociat în mod frecvent cu acest imens talent, care a murit la vîrsta de 28 de ani. Acestea sînt principalele două aspecte de subliniat atunci cînd se discută specificitatea aparte a Muzeului Leopold.
Ar mai fi de spus că facem un număr remarcabil de expoziții, iar în 2017
am avut nu mai puțin de unsprezece, un adevărat scor, ce ne-a adus numeroși vizitatori. Sîntem un organism viu, din punct de vedere al colecțiilor achiziționăm din timp în timp, încercînd să ilustrăm noi aspecte ale artei și lucrurile arată ca și cum vizitatorii turiști străini ai Vienei, veniți să-i vadă arta, nu se satură niciodată de noi.
Oferim, de asemenea, numeroase ateliere și vizite ghidate pentru copiii de vîrstă școlară, scopul nostru fiind de a le transmite mesajul unicității lucrărilor unui Egon Schiele, Gustav Klimt și ale contemporanilor lor. Avem o serie de programe pedagogice menite să pună în valoare cunoștințe despre stilul lor, semnificația mijloacelor lor de expresiei și cred că, astfel, reușim să le transmitem interesul pentru artă noilor generații.”
Europa Liberă: Un recent sondaj sociologic pe teme culturale făcut în România indica un procentaj neobișnuit de mare de persoane incapabile să asocieze Centenarul 1918 cu un anumit eveniment istoric sau artistic. Viena trăiește evident un an particular de celebrare a unor centenare și v-aș întreba cum le-ați asocia contextului istoric.
Ivan Ristiċ: „Fenomenul denumit Viena 1900 este practic puternic legat de faptul că este în relația cu o mare monarhie – Viena fiind centrul ei, cu numeroase limbi vorbite aici, cu multe influențe culturale devenit posibile. Astel că declinul acestei imense monarhii petrecut în 1918 a fost cu siguranță resimțit nu numai ca un declin, dar și ca începutul unei provincializări a Vienei. Patru remarcabile personalități au murit aici în 1918: Otto Wagner, Gustav Klimt, Egon Schiele și Koloman Moser; a fost desigur mai mult s-au mai puțin o întîmplare că au murit în același an, dar faptul are pentru noi un grad de importanță simbolică.
Viena nu a mai fost, ulterior, marele oraș, în sensul clasic al cuvîntului. Și-a păstrat desigur dimensiunile geografice, dar numeroși oameni au părăsit Viena. Parte a acestei evoluții este și ceea ce s-a petrecut în 1938, douăzeci de ani mai tîrziu, cînd Austria a devenit partea a celui de-al Treilea Reich, iar elita intelectualității vieneze, într-o mare măsură cu origini evreiești, a fost obligată pur și simplu să părăsească orașul. A fost o altă formă de impact asupra culturii vieneze.
Vorbind despre această cezură ce a reprezentat-o – acum o sută de ani – 1918, trebuie să vorbim și despre ce se pretrecuse cu circa 18 ani în urmă, în jurul anului 1900. Cum a fost posibilă o asemenea imensă concentrare de potențial cultural, de artă, de creativitate, cum a fost posibilă în atîtea domenii.”
Europa Liberă: Principala expoziție a centenarului la Muzeul dumneavoastră o constituie în momentul de față cea dedicată pictorului Egon Schiele, intitulată simplu „Capodopere din Muzeul Leopold” (cu precizarea că de la 22 iunie pînă în noiembrie i se va adăuga o a doua mare expoziție, consacrată lui Gustav Klimt: „Artistul secolului”). La deschiderea expoziției Schiele, critici de artă s-au exprimat îndoielnic, vorbind despre artiști ce ar fi fost „depășiți” de expresioniștii germani.
Ivan Ristiċ: „Schiele este considerat în mod vital un expresionist; personal aș prefera să argumentez că datorează mult artei vieneze a
Secession-ului (Jugend Still) și mă refer în special la aspectele formale ale artei sale, care erau practic expresioniste, ceva ce nu poate fi comparat cu expresionismul german. Pe de altă parte, există o personalitate de felul lui Oskar Kokoschka, care a avut, într-adevăr, legături puternice cu Germania, și care a fost într-un anumit moment influențat puternic de arta grupului „Die Brücke” din Dresda, în faza lui din anii 1912-1913. Kokoschka înșuși a fost opus față de ceea ce a creat Schiele și a făcut pînă la moarte o serie de remarci negative despre arta lui Schiele.”
Europa Liberă: Ce s-a întîmplat odată cu prăbușirea monarhiei austriece, istoria artei în Viena s-a încheiat și ea, l-am întrebat pe cercetătorul și curatorul Ivan Ristiċ, în încheierea interviului.
Ivan Ristiċ: „Muzeul Leopold este dedicat într-o mare măsură și artei din perioada interbelică, picturii austriece din anii 1918-1938. O perioadă dificil de definit din cauza numeroaselor tendințe ce au coexistat. Unii artiști au făcut experiențe cu cubismul, cu posibilitatea de a adopta forme și mijloace de expresie particulare, alții au dezvoltat un stil ce ar putea fi comparat cu Ecole de Paris. Altfel, în general, au existat foarte puțini artiști care să se fi ocupat direct cu aspectele politice sau sociale ale realității din Austria. Și în acest context, noi vorbim adesea despre o așa-numită „imigrație interioară” în perioada 1918-1938...”
