Săptămâna aceasta a avut loc în premieră „Gala Cineaștilor”, la care au fost premiate cele mai bune producții cinematografice naționale. Cât de dezvoltată e industria cinematografică națională? Cine are nevoie de astfel de evenimente? Un interviu cu Virgiliu Mărgineanu, președintele Uniunii Cineaștilor din Moldova, care a organizat festivitatea, cu sprijinul autorităților.
Virgiliu Mărgineanu: „În primul rând, pentru a încuraja cineaștii care fac filme, cel mai simplu și pentru a motiva acești cineaști să investească în continuare în acest domeniu, pentru că sunt foarte mulți tineri care lucrează și fac filme. Și chiar dacă, hai să recunoaștem, filmele nu sunt la cel mai înalt nivel, dar oricum trebuie încurajate. Eu cred că o asemenea gală are ca scop încurajarea acestor tineri și nu doar tineri și, totodată, evidențierea celor mai bune filme, pentru că nu tot ceea ce se produce este de cea mai înaltă calitate și pentru asta e nevoie de o jurizare, de o clasificare a acestor filme și mă gândeam că tocmai un juriu performant ar putea să facă și a făcut acest lucru.”
Europa Liberă: Dle Mărgineanu, vorbeați despre existența mai multor tineri care fac filme. Deci, totuși, cum stăm cu industria noastră cinematografică? Sau festivalurile preced dezvoltarea puternică a acestui domeniu?
...după 2017 putem deja să strângem roadele – mai bune sau mai puțin bune.
Virgiliu Mărgineanu: „Exact! Cunoaștem foarte bine că în ultimul timp s-a repornit, să zicem așa, industria cinematografică, pentru că am fost într-o perioadă de stagnare sau, cel puțin, produceam doar filme documentare și foarte-foarte puține filme de ficțiune. Acum, după revotarea Legii cinematografiei și apariția Centrului Național de Cinematografie, statul a început să aloce o sumă de bani pentru producțiile de film. Nu este foarte mare, dar este un început și, respectiv, după 2017 putem deja să strângem roadele – mai bune sau mai puțin bune. Sincer, când am anunțat această gală, eu așteptam să se înscrie în jur de 30 de filme, credeam eu că aici ar fi limita de filme, pentru mine a fost o mare surpriză să avem 45 de producții înscrise și, din câte cunosc eu, nu toate s-au înscris. Deci, au fost și filme care au rămas neînscrise din anumite motive – unii nu au reușit să-și facă premierele și, respectiv, nu puteau să-și înscrie filmele, alții au întârziat. Astfel, pe lângă aceste 45, au mai rămas câteva neînscrise.”
Europa Liberă: Vorbind despre aceste 45 de filme, ce principii ați urmat când le-ați selectat și cum a avut loc însuși procesul de jurizare?
Virgiliu Mărgineanu: „Haideți să începem cu înregistrarea. Am anunțat concursul și, respectiv, puteau să se înregistreze la concurs filmele realizate în perioada 2017-2019, filme care au parte majoritară moldovenească, pentru că, dacă vorbim de coproducții și Moldova participă cu 10 sau cu 20 la sută, în cazul acesta nu putem să-l considerăm film moldovenesc. Ținând cont de faptul că gala este a cineaștilor din Moldova, și filmele care se înscriu trebuiau să fie făcute cu contribuția părții moldovenești majoritare, adică mai mult de 70 la sută. Al doilea criteriu a fost ca filmele realizate să fie și difuzate, cel puțin o dată să aibă loc premiera acestor filme moldovenești.”
Europa Liberă: Și vorbind de procesul de jurizare, iată, juriul a fost format din nouă persoane, printre care și specialiști în domeniu din România. De ce ați ales o componență mixtă?
Virgiliu Mărgineanu: „Pentru că ni s-a părut corect să implicăm și specialiști din afară, de peste graniță sau, mă rog, de peste Prut, hai să luăm așa. Nu ne deranjează cu nimic, având în vedere că vorbim aceeași limbă, nu trebuie să traducem filmele, nu trebuie să traducem dosarele, ei au avut acces la aceste filme, au privit la fel ca și noi. Mai mult decât atât, încercăm să evităm orișice presiune, ca să zic așa, între cineaști, doar Moldova este mică, toți ne cunoaștem între noi și, sigur, ar fi apărut probleme sau discuții că vezi că juriul este împotriva mea sau nu e prieten cu mine între anumiți membri. Oricum sunt discuții, dar încercăm să evităm pe cât posibil și tocmai de asta am luat patru membri din România care vreau să cred și sunt sigur că n-au avut niciun fel de sugestii sau telefoane, sau indicații ce și cum să voteze. S-a mers chiar pe calitatea acestor membri ai juriului, mizând pe profesionalismul lor și pe experiența pe care o au în spate.”
Europa Liberă: Dle Mărgineanu, Dvs., ca să zic așa, purtați mai multe căciuli: sunteți și președintele Festivalului Internațional de Film Documentar „Cronograf”. Prin prisma acestei experiențe de rafinare continuă a gustului, cum apreciați, în general, calitatea producțiilor locale?
Virgiliu Mărgineanu: „Într-adevăr, din cele 45 de filme înscrise cred că jumătate n-ar fi trebuit să se înscrie. Sunt filme care sunt făcute în premieră de debutanți, sunt filme care sunt făcute fără bugete, sunt filme studențești. Într-adevăr, cam devreme au avut curajul și îndrăzneala să se înscrie la această gală, dar atâta timp cât au respectat acel regulament de care spuneam mai devreme – filme realizate în perioada respectivă, cu capital majoritar moldovenesc –, au avut tot dreptul să se înscrie. Acum, bineînțeles, au luat și punctajul pe măsură, poate de asta și nu vrem să facem public acest punctaj, pentru că am descuraja niște tineri care au filme mai slăbuțe.”
Europa Liberă: Un public neinițiat, care nu urmărește atent industria, s-ar putea mira că se organizează evenimente în care se celebrează și se premiază realizările profesionale din domeniul filmului, în cazul acesta din ultimii doi ani, în timp ce la cinematografe rareori pot fi găsite filme autohtone pe afiș. Cum se explică această neconcordanță?
Dacă spectatorul a apreciat filmul și a plătit un bilet ca să vină să-l vadă, deja este un rezultat bun.
Virgiliu Mărgineanu: „Pentru noi sau, cel puțin dacă acum vorbesc despre, spuneați, cele două căciuli sau situația de a fi și producător, și președinte al Uniunii Cineaștilor, și director al Festivalului de Film, în calitatea mea de producător de film, pentru mine un rezultat important sunt tocmai cinematografele și lansarea filmului, și aprecierea spectatorului. După asta sunt festivalurile și galele pe care e facem noi. Dacă spectatorul a apreciat filmul și a plătit un bilet ca să vină să-l vadă, deja este un rezultat bun, după părerea mea. Și spectatorul este cred că cel mai indicat juriu pentru noi. Filmele bune care s-au realizat au fost lansate în cinematograf și au avut și o perioadă în care s-au menținut. Vorbesc aici și despre „Siberia din oase”, și „Grădina sovietică”, care au fost lansate în cinematograf și au avut difuzarea destul de bună, după părerea mea. Și publicul a putut să aprecieze aceste filme. La nivelul celor documentare, care mai puțin au fost în cinematografe, oricum s-au lansat, cel puțin la festivaluri, la seri speciale de film au avut lansări, au avut contact cu publicul, au fost întrebări-răspunsuri după film cu autorii acestor filme. Mi se pare că s-a mișcat un pic carul cinematografic. Acum trebuie să specificăm corect, pentru că filmele documentare mai rar stau sau mai puțin stau în cinematografe decât filmele de ficțiune. Noi, din păcate, la această gală am avut înscrise mai mute filme documentare și scurtmetraje decât filme de lung metraj și ficțiune. Deci, au fost doar trei filme de ficțiune și lung metraj din toate cele 45.”
Europa Liberă: Dle Mărgineanu, în industria cinematografică sunt importanți regizorii care fac filme, dar la fel de importanți sunt și oamenii care le pot critica. În Republica Moldova se pare că nu sunt facultăți dedicate acestei discipline. Se poate construi o industrie cinematografică atâta timp cât componenta criticii e mai slabă?
Virgiliu Mărgineanu: „Se poate, dar trebuie să fim conștienți de faptul că noi am avea de învățat de la această critică. Și atunci când vorbim de critică de film, nu vorbim neapărat de supărări și de certuri. La noi, toată lumea critica de film o ia ca un fel de înjurătură, supărare, probleme, dușmănie, ură, ceea ce nu este adevărat. Deci, critica corectă de film este exact ca și o concurență bine pusă la punct atunci când duce doar spre dezvoltare. Dacă noi am avea niște critici corecți și am ține cont de aceste critici, am avea doar de câștigat. Mă refer aici ca și realizator de film. Nu știu dacă țineți minte, dar în cadrul Festivalului „Cronograf” noi am făcut câteva ateliere cu privire la critica de film și analiza de film. Deci, atunci când scriem despre film, vorbim despre o analiză corectă, profundă a unei opere cinematografice. Și, cel puțin, autorii ar trebui să le mulțumească criticilor de film că ei privesc filmele și le analizează.”
Europa Liberă: Regizorul și producătorul Alecu Deleu a anunțat că și-a retras filmul „Pași pe graniță”, nominalizat la categoria „Cel mai bun film documentar”, deoarece a spus că ar lipsi fair-play-ul, fiindcă mai mulți cineaști care sunt nominalizați la aceeași categorie lucrează la studioul pe care îl conduceți. O fi asta o exagerare a dlui Deleu?
Virgiliu Mărgineanu: „El și-a schimbat părerea pe parcurs. Întâi a zis că e vorba de participarea filmelor OWH la concurs, după aia a zis că nu-i vorba de participare, îi vorba de jurizarea dlui Mărgineanu, după ce i-am explicat că eu nu sunt în juriu, atunci a găsit un al treilea motiv. Nu știu ce să zic aici, sunt motivele lui, neîntemeiate acum, dar dacă d-lui are motive concrete de supărare să ne spună, dată viitoare să le îndreptăm, dacă le-am făcut. Dacă vreți, într-adevăr, la Festivalul „Cronograf” filmele OWH nu participă, pentru că este festivalul organizat de noi, de OWH, și nu-i corect ca filmele produse de OWH să participe la „Cronograf”, organizat de OWH. Ei, Gala Cineaștilor este organizată de Uniunea Cineaștilor. Faptul că eu mă aflu acum în fruntea acestei uniuni e o coincidență, peste doi-trei ani n-o să mai fiu acolo, nu cred că poziția mea de președinte al Uniunii Cineaștilor trebuia să interzică filmelor produse de OWH să participe în concurs. Nu cred că aveam așa drept, să interzic aceste filme. Nu le-am înscris eu, le-au înscris regizorii care au făcut filme cu OWH. Știți foarte bine, în spatele unui film nu stă o singură persoană, doar regizorul, este o echipă întreagă. Dacă vedeți, filmele produse de OWH au luat cele mai multe nominalizări. Așa a decis juriul și, respectiv, înseamnă că în echipa asta au fost și operatori buni, și scenografi buni, și pictori de costume foarte buni, și instrumentiști buni, și compozitori buni, și actori buni. Teoretic, eu trebuia să le interzic și să nu le ofer această posibilitate echipelor care au lucrat la aceste filme să participe la concurs. Nu știu dacă era corect. Deci, trecând peste regizori și producători. Dar am mai dat exemplul acesta. În România se întâmplă același lucru. Gala Gopo este organizată de Tudor Giurgiu și Oana Giurgiu, care fac parte din „Librafilm”; filmele realizate de „Librafilm” participă la acest concurs. Tot așa au fost supărări că de ce dvs. organizați și dvs. participați, dar acolo chiar nu organizează Uniunea Cineaștilor, organizează un studio. Deci, acolo ar fi și mai... Sau alt exemplu am mai dat și am explicat. Deci, dl. Sandu Grecu, care organizează Gala UNITEM, ar trebui să interzică Teatrului „Satiricus” să participe la această gală sau să nu fie în concurs? El este și directorul teatrului. Dvs. cum credeți?”
Europa Liberă: Ce învățăminte veți scoate din prima ediție a Galei Cineaștilor pentru edițiile următoare?
Virgiliu Mărgineanu: „Învățămintele... Încerc să găsesc pe cineva să le organizeze. Chiar astăzi aș oferi această ștafetă următorului doritor care ar vrea să organizeze gala, ca să nu mai fie eu vinovatul că am participat în concurs. Cred că trebuie să gândim o altă formă de jurizare. Eu am considerat că nouă membri ai juriului din România și din Republica Moldova sunt o dovadă corectă și o jurizare, după părerea mea, pe măsură. Rămâne o temă deschisă. Sper că această gală să aibă niște efecte pozitive. Acum toată lumea se leagă de problemele care au fost. Eu consider că a fost o gală bine organizată, cel puțin toți cineaștii s-au întâlnit, s-au văzut, s-au lăudat sau s-au criticat, dar am fost și suntem o echipă și ne întâlnim, discutăm și ne vedem. Și asta-i foarte important, să existe asemenea evenimente în care noi venim și ne facem și niște totalizări.”
